și dacă am amintit asupra articolului hibrizi spirituali din revista arta pe 2017 , hibrizi #24/25 care recent a stirnit un interes transcontinental în argentina, să detaliem și un act bestial de cenzură care s-a săvîrșit atunci asupra materialului meu.
și asupra imaginii lui gregorian bivolaru, în fond.
pregătisem o ilustrare adecvată a materialului despre misa, iar strict pentru grieg alesesem o fotografie excepționala (anii rămîn să fie precizați), cu un grieg interiorizat, cu ochii închiși, în semiprofil.
grieg era tînăr încă și fotografia avea un touch vintage al 70-lor, de ai fi zis ca era extrasă dintr-un film experimental japonez, să zicem, sau dintr-un godard.
în închipuirea mea cadrul trebuia dat efectiv gen poster la mijlocul numărului (oricum, pe 2 pagini).
dar....fotografia a dispărut efectiv. a fost extrasă. și am bănuit de către cine...
se pricepeau cei de la arta să extragă, nu-i așa?
cristina bogdan, cea căreia ii revine meritul alcătuirii numărului, exceptional de altfel, cred că mi-a mormăit la un moment dat, cînd am intrebat-o, ceva de soiul / că nu facem aici.../ - ce?
a lăsat formularea în aer.
vina mea e că nu am făcut nici măcar un miniscandal sau să întreb mai mult, dar intuiția mea ducea spre directoarea revistei, magda cîrneci, pe ea am bănuit-o, în primul, rînd de extragere.
implicațiile erau evidente - cineva se temea de ceea ce ar fi putut fi considerată o etalare de excepțională calitate a imaginii lui grieg, o imagine foarte puțin cunoscută, care îl umaniza, nu diaboliza, care îl arăta ca pe un tînăr (încă) fervent căutător de absolut. undeva, cîndva.
un idealist la liziera unor ani tulburi/efervescenți, aparent făcută lîngă malul rîpos al legendarului golf al francezului din costinești.
în mod cert imaginea aceasta purta nostagia paradisului.
cum privisem mereu suspicios uap-ul ca organizatie, desigur eram paranoid și față de șefii mari ai revistei arta (nu aveam relații directe sub nici un fel, eu doar am contribuit extern cu un articol) și nu mă rețineam să dau și o tentă de, ”ăștia-s și securiști”, sau - ”și securisti pe acolo”, mă refer la garda veche care administra/finanța din umbră o revista care colapsase în anii 2000 , iar de o vreme devenise, totusi, din nou frecventabilă, pentru că își atrăsese redactori tineri, bine scoliti - ei, da, atunci, pe undeva, nu m-a mirat o subtila veghere asupra acestui articol despre un subiect mai straniu, scris chiar dintr-o oarecare perspectivă emică.
căci narativa, ca sa folosim un barbarism, statului roman asupra lui grieg și a misei a fost mereu incorectă, hăituitoare și păgubitoare.
grieg nu trebuia să apară cu swag în arta, swag ce iradia fabulos din această fotografie ocultată.
și așa fusese poate prea mult că apăruse articolul în sine.
portret al maestrului la maturitate
nu s-a putut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu