daca am un merit in aceasta viata, este doar acela ca, intilnindu-ma cu tiron in anticariat unu (cum altfel), ambii degermanizati de curind, el doar provizoriu - l-am ghidat sa vie cu mine la fulminantul chronovisor din bieff, pt mine fiind a 2-a vizionare.
stefan, prompt, a si dat in aceeasi zi o mesmerizanta cronica pe letterboxd, iar eu nu am intentia de a face decit niste mici fantasmo-notule, nefiind asa de in forma precum in vară.
daca tibetanii spun ca un ciclu de 7 zile gen pina mincarea se transforma in singe, piele, oase, sperma, fiecare strat de substanta durind mai multe zile pina la transformarea mai subtil-materiala, atunci si eu mai am de reasteptat pina mi se va reface aura spermatica a creierului.
sa spunem acum, ca in noua editie, abia ea definitiva a jurnalului de la paltinis livrata in trilogia paltinisului (nu mi-as fi permis-o daca nu aparea la juma de pret pe anticariat unu, iar acum ma felicit vînjos la quaie ca am luat-o, nestiind ca e mult adaugita - bine, Ai-ul zisese el ceva ca e cu mult mai mult, ca e premium, apoi a intors-o mai tirziu, cum face, de m-a lasat confuzat) - in prefata liiceanu se intituleaza cameraman al fenomenului noica, paltinis.
paltiniseana huette/coliba bintuita de filosofie a fost prinsa de el pe peliculă precum un soi de the blair witch project, aici bintuirile fiind de idei, iar witcheritza fiind magul noica. liiceanu se descrie deci ca un captor al istoriei/evenimentului. un aparat de inregistrare, un chronovisor viu, in fond. cum sintem toti: vizete, cronovizoare, vizoare de privit in afara, fante de văzut ceva etc.
la fel cum - ajutat de functia reportofonului deja (liiceanu afirma ca atunci, in 70, nu ajunsese pina la ei ceva de genul reportofonului - adevarul e ca strict teoretic - deja exista acel reppo pe caseta mica, fuji, deci noica ar fi putut fi si îmbandizat, îmbălsămat în înregistrare. din fericire, a existat imprejurarea unui film de scoala facut de lazar dinu, pt care film noica a compus si un text - am putea spune ca a derridarizat in marginea filmului noicasius, cu toate rezervele lui asupra mediumului film pe care le avea, dar asta e de tematizat altadata) - eu putusem sa il insotesc pe cotul dariu in periplurile conferentiace de pe la 20 de ani. iar prima inregistrare fusese, cum altfel, ratata....setind gresit un parametru excedentar, enfin. astfel ca, din conferinta cotiaca mai ramasesera un fosnet si 2 propozitii sau nici atit.
dar, avind geniul cronovizorarii, il documentasem pe cotu si ale sale doctrine masiv, avusesem constiinta ca ceva important se petrece, ca sint martor, dar ca trebuie sa salvez pt istoria umanitatii totul.
astfel a inceput saga cumpararii de baterii si casete, de stocari, dar si mici esecuri cind ne lasau bateriile reincarcabile sau, din idiotenie, inregistram odata pe aceeasi parte pe care fusese deja ceva, failuri de genul..
dar, important e ca in ciuda unor rateuri, corpusul cotian a crescut.
la fel cum - in alti parametri, am realizat un corpus iovian, cu iova - avind o intelegere/deal de artist conceptual cu el: sa ma lase sa inregistrez orice intilnire cu dînsul.
iar acum, toate aceste arhive sint in pericol inca, pt ca nedigitalizate - cotul, sau stocate digital, dar nesistematizate si date circuitului public - iova. ferite doar de recopieri de siguranta in cazul ultim. dar orice accident ar putea distruge in minute arhiva nediseminată încă.
sigur, cronoviziunea se aplica si e ceruta in cazul unor fiinte exceptionale si, cronoviziunea pretinde discursul sau cel putin aura, efectul mesmerizant al, sa-l numim, vrăjantului, seducătorului, al învertijatorului. si, ca in dialogul platonic, lipsa memoriei, lipsa capacitatii de intelegere si captare totala a discursului, a fenomenului de viata produce necesitatea supleanței prin scris-inregistrare.
e reflexul notației, reflexul cuneiform al fluxului de marfuri, palpitul vietii in semne, semnale, semnalmente.
doctrina cliseelor akashice vine sa compenseze aceasta trecere perpetua a vietii pe linga noi, aceasta scurgere de blocuri de devenire. cum ca, tot ce s-a vorbit, spus, expus, făcut, e inca acolo, intr-un soi de peliculă fin-visibilă, extrafină, accesabil, accesibil unei revizitări.
asa ca, pe buna dreptate si liiceanu se simțea un cameraman al gîndurilor, un consemnator, un scrib, un copist, un duplicator, un multiplicator de manifeste aproape comunist.
un columnist al clipei nepetrecute, imortalizate, grafemate, gramaticalizate intr-un semn care da seama de o consistență, ne-rupere de flux. con-semnare. un moșitor de idei la gura sobei.
