curutzu-acesta ocult-turcesc
eu mai demult il urmăresc
recent circula o știre grotescă cu un cetatean ce facuse o glumita pe fb ca stringe bani pt un asasin platit pt idiotul nic.
politia cik imediat s-a auto?sesizat si ca oamenii care au comentat pe fb la postare sint complici. HAHAHA.
noi am publicat chiar pe acest blog un text in care solicitam asasinarea presedintelui in functiune!
cu o justificare juridică pe măsură. dar acum completam perspectiva din alte unghiuri.
după cum s-a văzut recent, presedintele romaniei nu a protestat cu nimic la recentele asasinate israeliene si americane produse de cercurile lor politice nazioniste si fasciste.
logica crimei si a asasinatului sint in regulă cînd cei tari le exercita - sau cind gangsteri de tip ucrainean o pun fara rusine in practică.
mai mult - sinistrul preș dan a implicat țara direct în colaborări masive cu regimurile politice criminale.
a făcut romania participantă la crimă în mod direct și a finațat regimuri ce practică asasinatul pe față!
dacă presedintele dan a intrat in logica politică a asasinatului atunci nu poate face pe neprihănitul și să încerce sa iasă în afara ei.
dimpotrivă, o consecință politică tulburătoare, dar firească întrucîtva este că, în logica crimei să ți se poată răspunde cu crimă. e o eventualitate sau în formula ioviană: viciul posibilității.
deocamdată ce avem este clar - un președinte care ESTE EL ÎNSUȘI UN ASASIN din moment ce a aprobat actiuni militare criminale purtate de pe terioriul țării noastre asupra altor state.
SINGURUL ASASIN DEPISTABIL PÎNĂ ACUM ÎN ROMANIA DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC ȘI JURIDIC ESTE ÎNSUȘI PREȘEDINTELE ILEGITIM DAN NICUȘOR - numit deja de popor- MĂCELARUL DE COPII DIN FĂGĂRAȘ.
el este atit de repugnant încît, cel putin in teoria politică profană, una din modalitatile la care ne putem cel puțin gîndi este și eliminarea lui fizică. sau pe cale ocultă.
desigur, chiar din punct de vedere ocult este calea cea mai mizeră și mai materială, iar în acest sens de evitat.
el însă, in calitate de făptaș, a ales-o deja. aceasta este diferența.
o discutie rapidă cu ai meta, redau cite ceva.
asta reveleaza meta ca fiind un grup infractional si chiar bestialoid-criminal organizat
trecut-au cracii și nu se vor întoarce iară (kapiert, pîslițkaia?).
ce vroim sa spunem, o serie de revelări se vor prăbuși asupra culturii romane de pe acest blog.
începem.
die digedags - benzile desenate apărute în publicația mosaik începînd din 1955 au fost gîndite ca o contrapondere la benzile desenate de contrabandă, venite din occident inspre ddr.
succesul a fost imediat și monstruos. primul număr a apărut in decembrie 1955, epuizindu-se instantaneu.
dig, dag si digedag isi incepeau aventura epocală, cei 3 frați-ștrengari, puși în slujba binelui aveau să colinde lumea (chestia începea în orient) întreagă, chiar și viitorul, în unele episoade cosmice și planetare.
inventatorul lor, hannes hegen, un desenator și caricaturist, rudă a celui mai mare ilustrator german al epocii, și-a modificat puțin numele la sfatul uncheșului celebru. hannes hegen e, asadar, o prescurtare și un pseudonim.
initial mosaik apărea de 4 ori pe an, la scurt timp a devenit insa lunar. se estimeaza ca fiecare numar era citit de cel putin 3 persoane la rînd, fiind dat din mina in mina si că 11,5 la suta din populatia germaniei de est, adica 1,95 milioane de cititori, au cunoscut biblic pe digedagși.
hegen si-a creat un atelier cu 10 asistenti/colaboratori/desenatori, exista inclusiv o expertă în costume istorice angajată consilieră. avînd un păr bogat la pyzdă, ea a devenit ulterior și soția lui hegen.
seria din 1964 cu cavalerul runkel i-a adus faima deplina lui hegen. in seria cu continut medieval activau din motive dramaturgice doar dig si dag. alte serii celebre au fost cele petrecute in timpul razboiului de secesiune din america sau aventurile sud-americane .
digedagșii au apărut pînă în 1975 cînd hegen a dorit o apariție mai rară, doar la 2 luni, dar editura nu a acceptat să reducă ritmul. astfel, mosaik a trebuit sa lanseze seria cu die abrafaxen pt a inlocui digedagșii.
datorita conditiilor de izolare politica digedagșii nu au avut o circulatie internationala. totusi au existat difuzari in citeva tari mai tirziu, dar intr-un numar infim in: austria, berlinul de vest, ungaria, olanda, finlanda.
desenele erau expresive, extrem de atente la costumele de epoca sau la redarea detaliilor istorice si arhitectonice. singurul neajuns - bulele erau patrate, fiind un format mai obositor la citit.
romania era suspicioasa fata de benzile desenate, reticentă. o traducere a digedagșilor ar fi avut un impact enorm si un succes financiar pe măsură.
au existat si editari sub formă de albume ale unor episoade. o astfel de serie numerotata a ajuns si in medias in anii 80, de unde au cumparat-o bunicii mei pt mine. era, inteleg, o difuzare oarecum locală, nu natională, a unor albume digedags originale, dederiste, netraduse, cu o ștampilă-preț aplicat în lei pe ele.
impresia a fost colosală și asupra mea, și chiar nu citeam, fiind furat exclusiv de imagini (sau nici nu puteam citi, inițial).
daca hegen ar fi trait intr-o capitala occidentala, impactul lui mondial ar fi fost major, asa insa, consumul a fost nișat la cititorii de limbă germană.
totusi, die digedags întră in seria marilor bedeuri ale anilor 50-70 în mod certo (și antiwieselian).
lucescu, acest spirit saturnian, jupiterian, cum să-i spunem?
l-am văzut jucînd intr-un meci de oldboysi la sibiu, in 87. dădea o centrare înșurubată de mare precizie, juca extremă și, în afară de asta, cam atît.
era deja din altă epocă și, pt mine ca copil, impresia a fost de fotbalist mediocru.
nu înțelegeam ce putea să caute el în națională în afară de calități lingvistice, de comunicare, de reprezentare. sub mine n-ar fi prins un minut.
iar centrarea aia venea tot dintr-o epocă revolută, îl imita pe pîrcălab, cum singur a spus-o, doar că pîrcălab a fost inubliabil pt cei ce l-au văzut.
e semnificativă povestea lui bumbescu cu il luce jucînd încă la corvinul, într-un meci în care lucescu i-a reproșat că nu l-a lăsat să treacă și să dea gol. bumbi avea 20 de ani și nu i se spusese că ar fi ceva aranjat. dar reptila lucescu vroia să treacă.
mai tîrziu, sigur, toată romania a trepidat pe lucescu - tisnirea lui ca antrenor, corvinul, nationala, dinamo, cupele europene. a reinventat fotbalul romanesc.
blestematul meci cu irlanda de nord. prietenia cu pădureanu, cantonamentele (și) la bistrita. un croitor din oras, nea gicu, mi-a povestit saga pachetelor de craciun (papiță) trimise de nea jean lui nea mircea și nationalei la bucuresti.
iar la tv, după meciul cu irlanda de nord, ce s-a auzit la finalul transmisiei, din off?
o voce care a zis : la bistrița cu voi, putorilor!
mai tirziu, am citit ca in febră cartea scrisa de chirilă despre perioada bresciană - lucescu și drogul său.
proverbialul ghinion, legenda, imperturbabila charismă, lupta cu îngerul - toate s-au conturat pas cu pas.
triumful greu regăsit în tărîmuri depărtate, tătărăști.
și cu toate astea...
raminea ceva - umbra.
hybrisul lui lucescu, pedigriul lui tulbure, favorit și om de încredere al regimului sub acoperămînt profesional ireproșabil.
disimularea de rasă. lucescu-sărac nu a zis vreun cuvînt în apărarea etniei lui. a jucat-o ca michael, a trecut la albi. de ce, nea mircea - era o rușine asta, o stigmă pt tine?
secretul cumplit al lui lucescu a fost această teribilă sete de a învinge. pt ea și-a vîndut sufletul. a încălcat legi și coduri morale, a fost un cumplit aranjor, pe lîngă creator.
îl putem glorifica, idealiza, există datele pt asta, a fost bîntuit de fotbal ca un fel de artă magico-strategică supremă care pune în joc toate forțele spiritului.
l-am bănuit de mașinațiuni și în alt sens: astfel, cînd hagi termina cariera de jucător, lucescu clama sus și tare pe unde apuca că, da, hagi e numai bun să preia natională, că e contaminat de fotbal.
am înțeles imediat manevra - îl arunca pe hagi, care nu antrenase nimic!, în față, ca să își rupă gîtul. astfel rămînea un slot mai liber mai tîrziu pt fiu. o opțiune consumată. mîniile lui chirilă jr nu sînt total neîndreptățite.
aș vrea să scriu cu mult mai multă căldură, o vor face alții.
secretul lui lucescu - și povara lui - e povara nemărturisirii, a nesincerității.
precum un heidegger al fotbalului s-a sustras să ofere explicații, să accepte în public că a greșit, că a mințit, că a trucat.
refuza aceasta confruntare - în primul rînd cu el însuși.
mi-ar plăcea să se poată trezi și mai încolo să accepte, să povestească și să se ierte.
paștele mamii voastre de evrei
paștele mamii voastre de evrei
paștele mamii voastre de evrei
criminali
curutzu-acesta ocult-turcesc eu mai demult il urmăresc