si pentru că în anii aceia existau 2, 3 carti de convorbiri foarte speciale, acesta m-au influentat în formă.
era, in primul rind, dialoguri de seară, o carte subtire, dar spectaculoasa, la editura harisma, unde discutau despre dzeu si religie plesu, sorin dumitrescu, gabriel liiceanu si parintele galeriu.
aparent, dialogurile fuseseră inregistrate chiar inainte de 89. aici, dau duma că nu am gasit inca un contraechivalent la cartea asta care sa sune bine, dialoguri de seară tantrice, haha, e prea lung. dar, uite, tantrasara chiar merge, subintelegind forma arhaica de sara pentru seara. tantraseara/tantrasara, dar cine sa fie interlocutorii, caci, asa cum se presupune ca la prima carte se vorbea si despre rugaciune, aici, in linie curat neotantrica trebuie sa avem si barbati care, vorba ioanei din roman - si, ceva băgău, băgău? - pai, băgău la greu!
un nicolae catrina, spre exemplu, caci grieg, cel mai băgău dintre toți e cam pensiero debole pe teorie. dar ar putea sa apara si el, mai ales cu experienta practica, caci el futuse (okult) femei in serii de 8-10 ore, cam la 8-10 femei pe noapte/serie, faptul e documentat istoric.
dar, spre deosebire de indivizii din prima carte, nu s-ar califica la tantrasara si o femeie care sa poata sustine si cu bagaj teoretic? care sa rupa lantul patriarhal al primului volum? un soi de diana în dhyana.
asa, mai era o carte, 7 dimineti cu parintele staniloaie, nu retin decit ca parintele avea un vis...cu ingeri, pe care i-l spunea la telefon tot lui sorinaccio. ma rog, parintele imi parea putin suspect, ca mîrîia heidegerrian in niste faze, pe atunci nu stiusem ce magarii facuse cu blaga, deci, in fond, nea tică imi era usor suspect. dar cartea arata frumos, parca era si usurel ingustă.
si mai era una spre care doar tinjeam, convorbiri euharistice, la institutul european. am pus mina mult mai tirziu pe ea. nu as putea spune cu cine se discuta decit daca verific. a, esti nebun?, o convo cu țuțea, una cu djuvara cănd nu era star, unaa cu pleșu si una cu sorinaccio, dar toate separat! pai, ce vrei mai mult. cu notula ca pe atunci nu stiam cine era iova, că atuncea făceam un făraș și puneam delicatețurile astea pă el.
sigur, toate acestea avea drept model fabuloasele volume convorbiri duhovnicești scoase in comunism de ioanichie bălan. din care eu pusesem mîna dupa 89 pe volumul 1.
in bistrita aveam o stranie si fascinanta librareasa - moldoveanca, desigur! - am impresia ca terminase liceul de pedagogie de la nasaud.
iar tipa asta, sa o numim librareasa peregrină, lucra in nume propriu si deschidea mici puncte de carte pe unde putea.
era prea bună pt mine, mă căcam pe mine cind mergeam la ea, nici nu indrazneam sa o privesc, atit era de orbitoare.
si avea gusturi, ea aducea niste chestii pe care astia nici nu le miroseau. evident, la un moment dat doar ea a adus haseferice in oras sau seria de opere nietzsche traduse de dănilă la timișoara.
o perlă ocultă a orașului a fost, dar, la un moment dat, după destui ani, a dispărut.
chiar cînd mi se trezise mie fantasma că, totuși, s-ar putea și vorbi cu această persoană.
acestea constituiau pentru mine un model generativ, de aplicat. bineinteles, cartea care ma impresionase cel mai mult după 89 fusese jurnal de idei, a lui noica.
arata intr-un mare fel pentru vremurile alea, plus continutul, idei, nu babardeli de literat. si adolescentul din mine , evident ca a deschis si el un jurnal de idei bîlbîite.
am si acum agenda, era o agenda comunista de fabrică, cu coperte de plastic maronii. ideile, divagatiile mele, speculatiile, erau numerotate. ajunsesem la 70, 80 de bîlbîieli. incercam sa fiu extrem speculativ, fapt cu atît mai interesant cu cît nu aveam pe atunci decît o minimă cultură filosofică, adica ceva filosofie antică, plus acest noicojurnal. deci, fusese un lab si carnetul ăsta care e, in fond prejurnalier față de carnetul deschis in a 12-ea, agaftonic, sa-i zicem. desi e deschis pre-agafton, probabil in primavara lui 94. ei, ăsta maro era undeva 91, 92.
așadar, aveam acum un caiet cu petre ispirescu, provenind tot din comunism, caiet de scoala mostenit din efectele de profesoara ale surorii lu tata, care emigrase in 90 in germania.
si mi-a venit sa deschid acest caiet de convorbiri numit, genial, sa recunoastem : pre-dialoguri.
cred ca mai avea ceva in subtitlu, chill, caietul exista inca, desi, fara sa imi spuna il subtilizase cotul in ultimii ani, dar l-am regasit la el in casă. dar caietul nu are legatura cu cotul, era un cimp de convorbiri scrise care ii mai cuprindea pe ioana bradea, dragos si magdiel, dar eu eram motorul de speculație principal. nu, nu avea subtitlu, dar avea un intro care justifica formula asta, printr-un soi de text existentialist.
a, o carte iara care ma rupea tare atunci era, solilocvii, care si ea era subtire si aparte, in reeditare, si, cel mai cel, fragmentarium (eliadean) in editia aia mica de la deva. dar fragmentariumul a venit un pic mai tirziu.
deschisesem pre-dialogurile, desigur, imitind corifeii, dar venind cu subiectele noastre. stiu ca eu lansam speculatiuni de oarecare natura cosmologico-filosofică, magdiel intervenea cam rigid, pt ca el numai iehova avea de acasa in cap, iar asta colida cu tantrele divine. doctrina iehovista este perfecta, decarta el ce auzea prin sedinte. nu era prea de folos caietului. iar gus si ioana nu imi amintesc ce au scris, pina la urma eu eram starul si era un pretext pt mine. si a atinut acest caiet, cu niste intermitente, cred ca l-am inceput pe a 10-ea. iar textul-fundament cred ca l-am publicat si in catharsis, acel predialoguri intro. a tinut tot liceul.
mi se părea evident, sintem niste adolescenti, asa cam vom intra, nu ca cei mari, direct in dialguri, ci in pre-.
sub bărbuța elegantă a lui ispirescu se desfăsura totul. dar, desigur, nu era ceva religios, ideea era sa se creeze un cîmp speculativ.
a, și cum să uit, fragmentarium-ul eminescian gasit intr-o librarie la medias, scos de vatamaniuc, constituia un fundal.
eram mindru ca facusem si 2, 3 scheme/desene cosmogonice acolo, ivite din mintea mea.
