faptele de o extremă gravitate :
Radu Burnete, consilierul lui Nicușor Dan, povestește ce s-a intâmplat în SUA, la întâlnirea internațională privind mineralele critice.
câteva paragrafe din prezentarea sa publică:
”Pe 4 februarie, Departamentul de Stat a găzduit primul Critical Minerals Ministerial, reunind peste 50 de țări, la care a participat și România - reprezentată de ministra de externe Oana Țoiu (USR), senatorul Titus Corlățean (PSD), Radu Burnete de la Președinție și cancelarul guvernului Mihai Jurcă.
JD Vance și Marco Rubio au propus acolo un bloc comercial al aliaților pentru minerale critice, menit să contracareze dominația chineză. SUA, UE și Japonia au anunțat un memorandum de înțelegere care va fi semnat în următoarele 30 de zile — un angajament de a dezvolta planuri de acțiune comune pentru reziliența lanțurilor de aprovizionare în minerale critice.
Este un moment rar de convergență transatlantică într-o perioadă altfel marcată de tensiuni comerciale.
Și aici intervine România. Sub umbrela Critical Raw Materials Act, Comisia Europeană a selectat 47 de proiecte strategice, dintre care trei sunt în România: grafit la Baia de Fier (Gorj), magneziu la Budureasa (Bihor) și cupru la Rovina (Hunedoara).
România are o diversitate mare cu aproximativ 60 de minerale diferite. Avem minereuri polimetalice, zăcăminte semnificative de cupru, teluriu (un metal rar găsit în Europa), precum și potențial pentru pământuri rare asociate cu minereurile de cupru, titan și zirconiu.
România și-a cartografiat resursele minerale acum zeci de ani, cu tehnologia de atunci. Nu știm suficient despre toate resursele noastre minerale.
De aceea, una dintre cele mai importante întâlniri ale vizitei a fost cea exploratorie cu US Geological Survey (USGS), lider mondial în cartografiere geologică. Astăzi, cartografierile preliminare se fac cu tehnologie satelitară sau din avioane echipate cu senzori de care noi nu dispunem.
Un parteneriat cu USGS ne-ar permite să avem, pentru prima dată în decenii, o imagine actualizată a resurselor noastre. Fără această imagine, orice discuție despre exploatare rămâne speculativă.
Obiectivul discuțiilor bilaterale este limpede: ca în parteneriat comercial, companii americane și române să extragă și să rafineze aceste materii prime pe teritoriul României, cu dublu beneficiu.
Pe de o parte, România își satisface nevoia internă pentru avem o industrie auto importantă (Dacia și Ford), avem Prime Batteries Technology care are lângă București prima fabrică de baterii litiu-ion din Europa de Sud-Est cu o capacitate de 2,3 GWh și planuri de extindere la 6 GWh, vom investi masiv în industria de apărare și avem nevoie urgentă de a moderniza întreaga rețea de transport și distribuție a energiei electrice.
Toate aceste industrii consumă cupru, magneziu, litiu și alte minerale critice. Pe de altă parte, surplusul poate fi exportat în SUA sau în Europa, echilibrând deficitul nostru comercial și integrându-ne în lanțurile de aprovizionare occidentale.
Partenerii americani au înțeles foarte bine că România este parte a Uniunii, care are propriile strategii și nevoi.
Orice înțelegere bilaterală trebuie să se înscrie în demersurile UE. Pe acest dosar, Washingtonul și Bruxellesul sunt complet aliniate — dovadă fiind și memorandumul SUA-UE-Japonia anunțat pe 4 februarie.
Obiectivul României nu este pur și simplu să extragă resurse și să le exporte, ci să le procese și să le rafineze pentru a exporta produse finite cu valoare adăugată mai mare.
Noi nu avem la noi în țară mereu capitalul sau tehnologia necesare pentru a face repede aceste investiții și de aici nevoia și oportunitatea de a face asta împreună cu companii din state aliate.
ENERGIA NUCLEARĂ ȘI CORIDORUL VERTICAL
Al doilea pilon concret de discuții a fost energia. Am avut o întâlnire cu Joshua Volz, emisarul special al Departamentului Energiei pentru integrare energetică globală, axată pe două mari teme: energia nucleară și Coridorul Vertical de gaze.
Nuclearelectrica planifică investiții de peste 20 de miliarde de euro în următorul deceniu. Reactoarele 1 și 2 de la Cernavodă, cu o capacitate individuală de 650 MW, sunt în proces de retehnologizare.
Contractul de inginerie a fost semnat în noiembrie 2024, iar lucrările de construcție civilă au început în septembrie 2025.
Obiectivul este extinderea duratei de viață cu încă 30 de ani. Reactoarele 3 și 4, cu o capacitate de câte 700 MW fiecare și un cost estimat de 8 miliarde de dolari, au ca țintă deceniul următor pentru punerea în funcțiune.
România construiește alături de parteneri americani șase reactoare mici modulare (SMR) la Doicești. Dacă totul merge conform planurilor, vor fi operaționale tot în deceniul următor.
Nu suntem singurii în această cursă. Polonia și Cehia au proiecte similare, iar la Helsinki finlandezii ne spuneau că studiază SMR-urile pentru sistemele de încălzire centralizată.
Cel de-al doilea subiect a fost Coridorul Vertical, o infrastructură de transport de gaze care pornește din Grecia, trece prin Bulgaria și România și, bifurcându-se, ajunge în Moldova și Ucraina spre nord, respectiv în Ungaria, Slovacia și Austria spre vest.
Menirea acestui coridor este să aducă în Europa Centrală și de Est LNG american, înlocuind dependența de gazul rusesc.
Dimensiunea comercială este semnificativă: dacă funcționează la capacitatea planificată, coridorul ar putea genera vânzări de gaz american de circa 1,9 miliarde de dolari anual.
Capacitatea actuală este de aproximativ 5 miliarde de metri cubi pe an, cu obiectivul de a ajunge la 10 miliarde.
România are o poziție privilegiată: suntem punctul din care el se bifurcă spre nord și vest, dar suntem și singurul producător de gaze de-a lungul său.
Producția internă ne acoperă în mare consumul, ceea ce ne face un jucător diferit de vecinii noștri pentru că nu suntem doar țară de tranzit sau posibil consumator, ci și contribuitori la o piață regională lichidă.
În cazul în care consumul crește sau apar perturbări de aprovizionare, avem această opțiune.
Am discutat despre investițiile necesare în următorii ani în interconexiuni și creșterea capacității coridorului și cum pot fi finanțate, păstrând totuși costurile de transport de-a lungul coridorului într-o bandă de competitivitate cu alte rute de transport al gazului.
Am discutat și despre piața regională de gaze și cum e poate deveni mai lichidă și cu suficientă ofertă astfel încât țările europene să nu mai poată fi șantajate cu accesul la resurse esențiale pentru economiile lor.”
bestialii criminali spoliatori doresc să transforme romania in cimitirul de reziduuri radioactive al europei.
nu doar exploatarea in stil de colonie saraca prin punerea la dispoziție a unor pretioase resurse strategice pe bani de seminte, ci si prelucrarea si depozitarea reziduurilor radioactive cu consecinte ireparabile pentru generatiile urmatoare.
criminalii nicusor dan - uzurpatorul, bolojan - sărăcitorul și oana țoiu - sclaveta trebuie opriți prin orice mijloace.
statul roman in actuala formulă este ilegitim si imoral.
nici un cetatean al țării nu mai trebuie sa recunoască autoritatile statului actual si trebuie sa lupte pina la incarcerarea actualilor conducatori.
comentariul lui cornel ivanciuc:
”De ce a fost sacrificată România pentru a procesa pământurile rare ale SUA
România a semnat pe 4 februarie la Washington Memorandumul de Înțelegere pentru Securizarea Lanțurilor de Aprovizionare cu Minerale Critice, care vizează reducerea dependenței de mineralele rare din China.
Contractul de investiții pentru retehnologizarea fabricii de la Feldioara va fi semnat în cursul lunii mai, probabil în timpul vizitei lui Nicușor Dan în Statele Unite.
La Feldioara vor fi procesate pământuri rare grele precum europiu, terbiu și ytriu din zăcământul de la Tanbreez din Groenlanda, deținut de compania americană Critical Metals Corp.
De ce nu a fost aleasă Danemarca sau Germania în locul României? Au refuzat alte state europene oferta de a procesa pământurile rare? De ce minereurile de la Tanbreez nu sunt procesate în SUA sau Canada aflate mult mai aproape?
Deși Groenlanda este parte a Danemarcei, regatul danez are printre cele mai stricte legi de mediu din lume. Construirea unei rafinării de la zero ar fi durat peste 10-15 ani, doar pentru obținerea autorizațiilor.
SUA își concentrează resursele pe mina principală Mountain Pass și pe dezvoltarea unor rafinării interne pentru securitatea națională proprie. Canada are ambiții similare și proiectele sunt axate pe zăcămintul de la Wicheeda.
Feldioara are deja infrastructura necesară pentru a gestiona aceste materiale în siguranță, așa justifică autoritățile de la București, lucru care în Danemarca sau Canada ar fi necesitat miliarde de euro în noi măsuri de securitate.
S-a motivat că România a fost aleasă și pentru că este singura locație din UE unde procesarea poate începe rapid, folosind o bază industrială deja existentă, cu costuri mult mai mici decât o construcție nouă în Danemarca sau America de Nord.
În realitate uzina de la Feldioara este o unitate de procesare a uraniului din perioada comunistă. Compania Națională a Uraniului s-a confruntat cu probleme majore de mediu și financiare.
Pentru investitorii străini, faptul că locația este deja compromisă industrial, o face și mai atractivă: e mai ușor să adaugi poluare peste o zonă industrială veche, decât să deschizi una nouă într-un câmp verde.
Riscul ca România să accepte partea murdară a lanțului de producție - rafinare, care implică acizi și deșeuri chimice complexe -, în timp ce producția de magneți permanenți să rămână în Vest, este cât se poate de real.
Aprecierea că alegerea României este o formă de colonialism economic modern, unde țările mai puțin dezvoltate se aleg cu riscul ecologic, pentru ca cele dezvoltate să rămână cu energia verde, este la fel de reală.
România a fost aleasă și pentru că forța de muncă calificată în metalurgie este mult mai ieftină decât în Canada sau SUA, ceea ce va crește profitul consorțiului american Critical Metals Corp.
Informațiile despre Feldioara se află la granița dintre date publice greu accesibile și temeri legitime legate de transparență. Nu sunt oficial clasificate ca secrete de stat, dar sunt îngropate în rapoarte tehnice confidențiale.
Deșeurile sterile radioactive sunt depozitate în iazul de decantare Cetățuia, situat în apropierea uzinei. Vorbim despre un depozit de suprafață. Moștenirea de zeci de ani de exploatare comunistă rămâne o bombă ecologică activă.
Nu există un studiu epidemiologic public, recent și independent, care să facă o legătură directă între uzină și starea de sănătate a populației din Feldioara sau din localitățile limitrofe.
Există însă numeroase mărturii ale localnicilor despre o incidență crescută a bolilor respiratorii și oncologice, dar fără o corelație oficială, acestea rămân la stadiul de suspiciuni comunitare.
Problema majoră a minereurilor de la Tanbreez care vor fi procesate în România, este că acestea conțin uraniu și thoriu.
Feldioara se dovedește a fi singurul loc din UE și NATO care a acceptat, prin consimțământul autorităților de la București, să gestioneze mizeria radioactivă a pământurilor rare.”
criminalii naționali trebuie opriți.
