nicicînd, violul nu a fost mai dulce (mai tragic) precum în o vară indiană de pratt si manara.
o viol ca o briză, un flux necesar de rut sezonier căci, ni se spune acolo, există o perioadă cind vara indiană vine, cu putin timp inainte de sezonul lungilor nopti reci, in care tinerii luptători capătă chef sa se joace cu ale lor squads.
un viol ca o sănătate, ca o insamintare zeiască si, nu intimplator, după acest moment de totală libertate trangresivă, urmează o baie in mare a celor 2 protagonisti masculini, care sint apoi brusc secerați de flinta destinului. o baie de sînge în mare.
violul ca parcurs imaginar perfect, admisibil ca fantezie in saloanele psihanalizei la 1900și.
de aceea am cerut facultatii de litere bucuresti sa mi se ofere o catedră de viol comparat, dar am fost politicos, e drept, refuzat.
politicos, dar rece, iar această răceală m-a durut.
nicicînd violul nu a fost mai tulburător, mai dramatic, decît în o vară indiană de hugo pratt si milo manara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu