luni, 10 iunie 2019

atit de tinara, viata


iesind de la castellucci.
metopele partenonului. propunere radicala, anestetica, eradicanta. propunere de singe si moarte, chiar daca singele era fake, turnat in fata noastra din bidoane, chiar daca urina era fake, turnata de machior din bidoane, apoi o bucata de mat a omului cu matele scoase, apoi , la final actrita fara un picior, care juca o amputare, care era si in viata reala fara picior.
6 metope, 6 accidente cumplite, 6 actori care se zvircoleau pina intra salvarea in  hala, pina pulsul le disparea. apoi, pe perete era proiectata o ghicitoare ce suna ca un text despre coincidentia oppositorum, atit de paradoxala incit puteai raspunde la toate ghicitorile cu dzeu.
dar raspunsurile erau stihii ale naturii, inscrieri de vid si plin, muntele,  ochiul (dar ochiul care are un frate-ochi pe care nu il poate vedea niciodata, geamanul lui, despartit de nas), umbra, gaura, viitorul. actorul mort se ridica si isi tragea ruina la un perete pe care raspunsul se revela.
aceste inscrieri de sublim, de peste masura, care altfel ar fi aratat poetic, aceste inscrieri de nedeterminat, de cumplit, de prea(ne)masura, de ceva mult prea departe de om, mult prea departe pt a fi aproape, chiar cind e aproape, precum valul. ceva ce supradetermina si scapa mereu.
si atunci, dupa aceste cumplite mutilari la care asistam, la care priveam cu compasiune dar si impietriti, caci e o peste de durere ce nu poate fi traita, empatizata, in fata careia inima e totusi moarta, caci totusi nu esti tu, nu tie ti se intimpla, nu tu esti sfisiatul...
si , oricum, e insuportabil. stii ca privesti, dar e un spectacol de neprivit. ce privesti tu acum?
de ce mai privesti, de ce nu te rogi, de ce nu pleci?
sau e o soarta comuna asta, a celor ce ne privim conditia sfisiata brutal in altul?
dupa atitea salvari intrate si iesite din sala, dupa acel Wer bin ich? al ghicitorii... va veni o masina de curatat care va spala mizeria, fecalele, voma, singele, arsura.
iar dupa aceea vei lua metroul, vei asista la scene de noapte, vei vedea fete suflind intr-o sticla, scotind lugubru suierat, lugubru spre vesel.
si chipurile astea tinere, vor fi toate mai frumoase decit performance-ul, apoi va veti inghesui intr-un lift plin de fete, cu 2 barbati, ele vor tacea brusc, un miros de transpiratie acrisoara se va simti, cineva va iesi cit mai repede din lift, de cum se vor deschide usile.

joi, 6 iunie 2019

staropramen falker


falkenbier
(o bere produsa la noi atunci)
e pișwasser
arunca fotograful englez vorbaret
cu palarie de paie
casatorit cu o tipa
cu o claie de păr in cap
mare cititoare

noi colindam sate obscure
in vanuri
fotografiind comunitatea tiganeasca
rural
prea rural era totul
pt a fi conceptual
era viata insasi
era mai mult decit
arta

profesorii nostri erau
pișwasser
ii blocasera vremurile
iar acum
nestiinta lor ne bloca si pe noi

doar în misa pypy
căpăta alte sensuri
divine
intr-o țară josnică
vulgară
chiar pypy ocult

in sate la raspintii
ne priveau cu jind fete iesite
la plimbare
pt ele eram o speranta
o licarire
un libido
un nectar
o venire de altunde
o excentricitate
orice posibil
sa le scoata de acolo
doar sa le scoata
dar
ar fi ramas ele
recunoscatoare?


notti magiche


forse non sara una canzone
tîdî dîdî tîdî dîdî
atunci brusc coaiele noastre au fost teleportate la coppa del mondo
dar avea sa fie in cele din urma oarecum trist
pt ca tricourile prea largi ale lui balint si lacatus
atirnau a deznadejde
erau tricouri de iobagi iesind
de la filmare la ion
iar boul de lung in poarta la penaltiuri
cu el ce sa ne fie scris
se arunca sarmanul mereu in coltul opus
apoi ne-a mai futut țopescu intr-o după-amiază
anuntindu-ne ca ne prezinta escrava isaura
băga colonialism fara sa stie
dupa mintea lui costumele din film erau din luvru
notti magique
notti tragique
alexandru stark si razvan teodorescu
sugerau ca vandali legionari au distrus
televiziunea
iliescu rinjea
rinjea
culianu ne spunea pa
traiam intr-un desert cultural
cu gust de franzela turceasca
pufoasa
linga care mai puneai o sticla de cola
aurolacii vedeau muntii romaniei
de sus
modelati din staniol
sprijiniti de statuia lu mihai viteazu
iar copitele
copitele calului
erau si ele invelite
in folie de aluminiu
si totul lucea
ducea undeva

disperați și bere caldă

uram berea, în orice condiție ar fi fost o respingere la respingere - căci probabil asta e realitatea berii -  ceva amar  care respinge deși...