The Cotul Dariu Tapes Xapepa 1 1998

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/xapepa-1-1999/?fbclid=IwAR1CJ8TUn3Gy368e0f269u2BHf1U_FJ_wycPgnW7d4plSWYeTU-jLTKP1Jo

despre traducere și ființa inomabilă 2 1997 (primăvara)

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/the-cotul-dariu-tapes-xapepa-1/

despre traducere și ființa inomabilă 1 1997 (primăvara)

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/the-cotul-dariu-tapes-despre-traducere-%C8%99i-fiin%C8%9Ba-inomabil%C4%83-1/

flocos și logos (pt o iconică laocoonică)

buceacika nova. ontos la flocos
linggeri insalivate la floci

logos si utopos, logos si flocos

flocosul e intelepciunea naturii, inscrisa (prescris)

inscriptarea flocosului in logos e un traseu inconstiintiac, un pattern al modelelor sub-minante ale naturii, inscriptave la/de neant, scrisul pe dedesubt - forma, forma ca inconstient crestat, gramaticalizat in niste forme dorrite de el (cu iesiri, irigari, flux-hormoni, tumefieri)
adorarea e iesirea la natur, plein air, plenar, trupal, corpul la suprafata

adorarea de floci e laokooinka nova, in-jghebare

pt o iconica laocoonica, lacunica, lacunara, traversata

laokoonul e dorinta inconstienta, inscriptata ca forme ale inconstientului trasate /depuse pe fiinte ca trasaturi/contorsiuni

inconstientul (corpul) e un prescris (dorinta e prescrisa, trajectum)

iconica laocoonica e intarsia de floci
sint modelele de imagine dis-tors-sionante, izvorite din adincurile naturii, din con-torsiunile ei.
torsări de dorinta, de supliniri, suplimente-supleanțe
torsarea e inconstient rasucit, modelat
laokoonul creeaza un modul de torsiune, de dorinta, un modul de forma inconstienta pusa in productie.
totul tulbure, neclar, imprecis dar sharf, in vaz-vedere, ca si palpabil, dar scăpant.
/scăpărarea scăpără, piere, scapă
scăpărarea scapătă (capătă-i capăt, de poți)//

formele naturii subteran in-torsionante, sub-subiect, hypokeimenonice, sint miscari subterane ale unui fond (pregramatici) al inconstientului. aduse la nectar, la jugul lumii visibile.
sub-jectate ca traseu sint formele corpului, caci corpul e un sub-terran.

din natura adorăm, selectăm tattvic anumite trasaturi (de corpuri, ale corpurilor), altele nu ne atrag, ne lasa reci, nu intra-n vizor libidinal

flocica e marca sub-terranica (ca atitea altele), dar si pol incarcat, libidat

selectarea tattvică duce la adorare de trasaturi (încripteme energetice, ființe, făpturi - acum fetișizate)

adorarea-fetiș e ritică energetică polară, creare de sur-plus energetic prin sub-teran, sur-volare de extaz (cu crima intre-ruperii orgasmice).
adoratorii-energ, tantricii constienti, pro-voaca fisura energetica intru preaplin (nu golire brusca de extaz, de-cadere orgasmica, prabusire in forma corupta energetic), sur-volarea, angajarea unei cute imense de energie ca si capacitate vesnica de a se re-produce avansat, pecete inscriptabila de puteri magnezice, de-plasare spre culmi, un fel de scris energetic peste biologie, deasupra ei, dar prin ea.

in tantra biologia se strabate

in tantra, cuta biologica sub-terana se strabate si re-cuteaza exemplar in circuit paramagnetic si paraelectric

re-biologem, reinscrierea pe un biologem pur inconstient (primar, dat ca inscriptem in-constient), acum iluminat de circuit

daca corpul (subjectul) e un sub-posibil, extazul favorizat prin corpul-circuit fara juisare-orgasm este un com-posibil

fratii putilian

o ardeam asadar, intr-o vreme, cu urcush, sfrijitul cocirjat, dreptu, halucinatul vizionar si....da, era clar o trupa lumpen asta.
eu singur aveam un aparent blazon, desi locuiam toti la blocuri muncitoresti.
uneori, copiii imi spuneau, si asta precis auzeau acasa, asta e fiul procurorului.
poporul nu facea diferenta intre avocat si procuror sau era prost informat sau pur si simplu notiunea de procuror era mult mai puternica si mai periculoasa pt orice cetatean. mai ales dupa sinistrii ani 50, dar nici cu justitia ceausista nu era bine sa te pui.
fie ca intr-o vacanta ne-am asociat gasindu-ne doar noi pe linga blocuri (unde erau ceilalti, la bunici?), fie prinseseram o perioada in care ieseam noi mai mult de dimineata decit altii, dracu stie.... cert e ca am facut trupa asta de peregrinaj.
astora 2 , mai ales lui urcus, li se pusese pata pe o fata de-a sasea, a saptea, de la alt bloc (exact blocul in care sta maretul cotul, dar la cealalta scara, pe atunci nu il cunosteam pe dariu) si insistau sa mergem pe acolo, pe linga bloc, sa stam asa, ca prostii.
ei voiau sa smulga o privire a ionelei, cum paysan se numea fata.
ar fi trebuit sa inteleg fenomenul si jindul lor, dar eram cam indiferent la kestie, mai degraba amuzat de interesul lor.
plm, ionela asta era asa, o creatura silfida, slabuta as fi zis atunci, da suficient de bine proportionata.
parca le zimbea astora usor cind ii vedea, de parca ar fi stiut ca pt ea bintuie ei pe linga terenul ala cu leagane, minuscul.
iar ei o pindeau, de acum ionela avea chiar un prieten, ne-a soptit conspirativ intr-o seara urcus.
si a trebuit sa o privim cum paseste  seara, intr-un short, alaturi de prieten, pe care nici nu l-am inregistrat, pe o alee ingusta de asfalt strajuita de boscheti socialisti.
pina la urma le-am dat dreptate , avea ea ceva, un vino-ncoace,  o feminitate care culmina in gura ei lasciva, dar aveam si un soi de dispret pt ea si interesul lor - o fata prea simpla, prea taranca de oras, prea... paysanne-proletara.
well, dar nu aici voiam sa ajung, ci la momentul in care, de nu stiu unde apar 2 verisori de-ai lui urcuș care il cam stinjeneau si pe el...
unu mai maricel si fra-su mic tare, o michiduta de om, plus....cel putin asta mare, greu/grei de cap. si foarte tarani frateee, parca erau de la moldova, si poate si erau.
mai aveau si un nume grotesc, de stirnit imediat batjocura. fratii putilian.
pffffff. lumpen-paysani, saracii, cu ceva camasi albastre demodate trase pe ei, dzeu stie de la parterul carui bloc insalubru, din ala cu canal intern ce putea pe toata scara, proveneau.
acesti....putilieni, puterău, cum ii mai numeam cind vbeam  despre ei.
putilienii desigur, erau tolerati pe linga noi, si asta destul de rar, dracu stie cum ajungeau in preajma noastra, probabil ii lasa ma-sa lor cu urcuș pt o vreme sau ceva. nu erau de la noi de la bloc.
natingi si nestiutori.
si stateam noi intr-o zi urcati pe o structura din aia metalica, cu trepte  metalice, care mai era prin cite un loc de joaca, numit racheta, ca avea forma de racheta cumva.
stateam cocotati si povesteam.
si au zis ai mei de filme, dar acum eu ce sa povestesc ca pe mine nu ma lasau la tv si nici la cinema pina la o oarecare virsta. nu vazusem filme cu brusli, ori brusli era major.
dar plm, prinsesem eu vocabularul, cu batai, shaolini,, termeni cunosteam. lunceag, bile, lanturi...
pina la urma un brusli prinsesem la videoteca din parc. dar nu ma daduse deloc pe spate, eram cinefil de mic. si incep frate sa inventez un film de arte martiale, cu faze, incercari, probe, atit tin minte ca bagasem ceva cu o manastire supraetajata de shaolini, si la fiecare etaj alte faze, si dai, ma uimeam pe mine insumi, extrafantezie, superbbb, superbbb, ziceam in sinea mea, si ma opresc o clipa, si ma uit la astia....si nu stiu baetii mei, da tin minte ca putilienii ramasesera cu gurile literalmente cascate si atunci mi-am dat seama, pe loc, ce putere are povestirea.
dupa asta, cum ziceam, s-a trezit mama la usa cu putilienii, in special asta mic intrebind de mine si informind-o pe maica-mea ca au venit ca trebuie sa fugim in iugoslavia.
va dati seama ce viata duceau aia acasa, de se agatasera de povestile lu dreptu ca trebuie sa fugim, si voiau sa-si ia deja lumea in cap.

episodul 3

https://www.youtube.com/watch?v=DqTbnLEqTMc