atit de tinara, viata

iesind de la castellucci.
metopele partenonului. propunere radicala, anestetica, eradicanta. propunere de singe si moarte, chiar daca singele era fake, turnat in fata noastra din bidoane, chiar daca urina era fake, turnata de machior din bidoane, apoi o bucata de mat a omului cu matele scoase, apoi , la final actrita fara un picior, care juca o amputare, care era si in viata reala fara picior.
6 metope, 6 accidente cumplite, 6 actori care se zvircoleau pina intra salvarea in  hala, pina pulsul le disparea. apoi, pe perete era proiectata o ghicitoare ce suna ca un text despre coincidentia oppositorum, atit de paradoxala incit puteai raspunde la toate ghicitorile cu dzeu.
dar raspunsurile erau stihii ale naturii, inscrieri de vid si plin, muntele,  ochiul (dar ochiul care are un frate-ochi pe care nu il poate vedea niciodata, geamanul lui, despartit de nas), umbra, gaura, viitorul. actorul mort se ridica si isi tragea ruina la un perete pe care raspunsul se revela.
aceste inscrieri de sublim, de peste masura, care altfel ar fi aratat poetic, aceste inscrieri de nedeterminat, de cumplit, de prea(ne)masura, de ceva mult prea departe de om, mult prea departe pt a fi aproape, chiar cind e aproape, precum valul. ceva ce supradetermina si scapa mereu.
si atunci, dupa aceste cumplite mutilari la care asistam, la care priveam cu compasiune dar si impietriti, caci e o peste de durere ce nu poate fi traita, empatizata, in fata careia inima e totusi moarta, caci totusi nu esti tu, nu tie ti se intimpla, nu tu esti sfisiatul...
si , oricum, e insuportabil. stii ca privesti, dar e un spectacol de neprivit. ce privesti tu acum?
de ce mai privesti, de ce nu te rogi, de ce nu pleci?
sau e o soarta comuna asta, a celor ce ne privim conditia sfisiata brutal in altul?
dupa atitea salvari intrate si iesite din sala, dupa acel Wer bin ich? al ghicitorii... va veni o masina de curatat care va spala mizeria, fecalele, voma, singele, arsura.
iar dupa aceea vei lua metroul, vei asista la scene de noapte, vei vedea fete suflind intr-o sticla, scotind lugubru suierat, lugubru spre vesel.
si chipurile astea tinere, vor fi toate mai frumoase decit performance-ul, apoi va veti inghesui intr-un lift plin de fete, cu 2 barbati, ele vor tacea brusc, un miros de transpiratie acrisoara se va simti, cineva va iesi cit mai repede din lift, de cum se vor deschide usile.