mort kinder

 

există momente in care se decide totul - pt tine nimic - momente după care poti avea poate chiar o viata deplina, dar nu pe cea pe care ai fi putut sa o ai.

daca asa ceva poate fi avansat. totusi, iti dai seama ca, plinit sau neimplinit: ar fi fost sa fie altfel dar se vede ca n-a mai fost devreme ce n-a fost deloc.

te poti trezi tirziu in viata cu bula asta de chihlimbar in mina, in care esti si te zbati. ti se rostogoleste din creieras si iti arata ca ai fost mereu - de atunci - un mic prizonier. că cel care a trait dupa aia, in anumite multe privinte a fost doar o fantoșă, un... mort kinder (nu cinder).

desi, in aparenta viata curgea. acolo, in tabara tinere condeie, codrii de aramă, agafton, 1994 - in anumite privinte chiar paradisul, doar ca cu alungare sau nealocare.

ajuns miracular, la nominalizarea profesorului ilies, dar nu in calitate de scriitor, ci de ziarist scolar. dar, desigur, ilies stia/miza si pe faptul ca scriu, ca doar in ziar ce scriam? vreau sa zic ca nu veneam pe filiera acelor cluburi de literatura, cenacluri, ce dracu erau, in siajul inspectoratelor, caselor ex ale pionierilor, acum casa elevului sau asa ceva.

ajuns după terminare clasei a 12ea, atit cit sa il vad pe legendarul tudor opris, batrinelul simpatic, in pantaloni scurti, acuzat mai tirziu de mici pedofilii, care folosea niste neologisme pretioase, zicea ca a fost asistentul lui calinescu, scria reusite carti de popularizare biologica, ba l-am prins chiar si oftind odata ca a iubit enorm o actrita.... o curvă.

dar si pe chris simion la 16 ani cu 2 carti deja publicate, cioraniene (o brutăreasă a sponsorizat-o, preciza opris, o patroană), pe atunci avea ceva de exploratoare in asii, alexandra david neel cvasi, am schimbat niste vorbe poate despre paul brunton, de aia impresia. sau pe gianina cărbunariu, o siluetă de 16 ani care avea sa prezinte piesa zidul, in montarea ei precoce (cu ea nu am socializat). enfin, l-au adus si pe ghergut intr-o seară, prezentat ca un actual student si un fost mare fost al acestor tabere.. in rest, mi-a ramas in cap un personaj care semana cu sifft, dar nu era sifft (nici nu il stiam pe sifft pe atunci), dar avea asa, o frezache ca el, care mi-a cerut odata aparatul de ras imprumut, impresionîndu-mă că venise de la botosani cu niste carti după el, de la anticariate. mari scriitori nu retin sa fi iesit din tabara aia, erau 2 baieti mai critici, f agitati, unul constantinescu, cenaclist de-al lui opris, se pare, altu care intona intr-o discutie de seara intr-o camera, discutie animata de opris (care atunci a rostit si termenul - pitiac -): de iorghism, de iorghism avem nevoie! deci, zburau termeni.

a, si figura de nihilist a lui flandorfer, deathometalistul de mai tirziu, el ne citea niste eseuri care incepeau cu: omul e o scirbă, lumea e prabusita, decazuta, sintem niste viermi cu totii! omu era in pasa asta, iar un profesoras pirpiriu, bacovian se pare ca ii era mentor in sumbre literaturi si filosofii.

eu eram misanul, ascetul si tantricul totdeodata, desigur, erau mai greu de dibuit sursele mele pe atunci.

chiar ma lasasem de curs inainte de bac, dar eram intr-o  pasă f nevrotica, imi propusesem  - nici o cădere spermatică, urma in toamna admiterea si precum marii boxeuri, conditionam succesul de o abstinență totală.

si totusi, daca o luam asa, as putea zice ca s-au perindat niste figuri feminine pe la casuta noastra. eram 4 baieti, dar eu eram decanul si ma prinsese tabara in luna mea zodiacala de forta, eram aproape un intelept, un expert in tantre, un punct de echilibru in lume. 

si, de aia, in fluxul taberei, iata ca lavinia din bacau chiar se indragostea, saracuta, de mine si venea sa ne faca ordine in cameră, flory din constanta, tare de gasca si, nu te supăra, sexy, reprezenta fata din popor care se va trece prin toate, cum se face - ea venea la sfat cu mine pe probleme sentimentale, agatase un tip in tabara cu o coama leonina, dar gura pungita, eu il poreclisem baba, io-te ce noroc pe ăsta, mi-am zis, dar flory tinea sa-mi zica ca stii, eu am muscat-o recent, cred ca termenul care ma amuza oarecum era, am avut o decepție, asa că....si eu o sa dau tepe altora...uite, lu baba ăsta. tare bine ne intelegeam si cu flory, care a tinut la sfirsit sa imi si scrie in carnetul meu-jurnal ceva si sa se semneze. si pe cuvint daca intr-o după-masă nu am imaginat cum mi-o trag torid cu flory in codri de aramă. era bună flory, fată de treabă din popor, sănătate curată. eram mentoru ei. de ocazie.

lavinia, care se lipise de mine intr-o excursie cu autobuzul ma mai punea la curent cu moravuri: ca, stii, nu avem duș in cameră, dar dnul opris a zis oricind sa ma duc la el sa fac duș, dar eu nu mă duc, ca apoi mă asteapta cu prosopul să mă steargă. uite-asa, tot de la fete afli de-ale vietii. pare rau de ea, era f umană si cumsecade, a mai si telefonat la ceva timp după tabără, numai ca daca o luam asa, inima mea era in altă parte, nu am putut face nimic pentru ea.

cine a mai venit, cine a mai trecut pe la noi... de data asta doar pe verandă a tinut sa comunice cu noi o sofisticată fată premiantă olimpică la romana, era mai mica ea, a zecea poate, din craiova. ea a tinut sa ne precizeze ca are un pact cu tatăl ei, o lasă sa fumeze o lună pe an, apoi, cind va creste mare... era f important tatăl, mi-am dat seama, si am fost uluit de această programare temeinică a etapelor, suspectă psihanalizei..

deci, iata, intr-o formă mai soft, aproape ca am zice ca camera mea era apartamentul cu 10 femei al lui pitu de la iamștucan cind juca la fcm bacău..

era in alta parte, era in alta parte, si, desi fata statea chiar in casuta de linga casuta noastra, ea nu venea la noi, nici nu ne vorbeam.

carevasazica ajungem si in prima zi jucam cu niste baieti tenis cu piciorul si vine o zînă si ne priveste, eu la bustul gol. mă simt privit, pe bune, dar imi văd de joc, chiar putin arogant, bineinteles, eram cel mai bun. 

era si un cretz la tenis, mai mare, intr-o seara a venit linga mine el, a zis, uite, eu umblu mai mult beat, sint student la matematică, am venit cu trupa asta de teatru ca joacă si gagica-mea in ea. fusese el f impresionat si de un aforism din carnetelul meu, ceva de genul că  - incepea cumva si se continua cu....și sintem niste clowni chiar în noi. probabil de acolo luasem eu ideea ca fata asta e prietena lui, desi nu i-am vazut deloc pe acolo impreuna, in tot cazul era o trupă de teatru liceesc acolo din piatra neamt si urma sa joace intr-o seara zidul,  montată de precocea asta de gianina, opriș ne avertizase. si grupul asta din vila mai mare, ca avea etaj, de unde dimineata răsuna pink floyd, dead can dance, my dying bride. ei, bine, ăștia veniseră să joace. acuma, eu trăsesem cu ochiu la ea, exact ce trebuie, cap asa, oarecum aerodinamic de delfinas, ar fi putut fi o contesă la curtea frantei, genul ăla de frumusete fascinoasă, da si cu un touch intelectual insa izvorit natural numa fix cit trebuie. dar o băgasem deja fara sa imi dau seama in tipar nevrotic, la inaccesibile, necum sa ma gindesc sa schimb 2 vorbe sau ceva. mai era o chichiță, văzusem că fumează, ori la noi la misa un om care fuma sau minca inca carne era decazut rau. era neelevat. iar zilele trec in flux, fiecare in fluxu lor, intr-o zi ma duc singur prin codrii de aramă, aveau intr-adevar o culoare aparte, pina ma intilnesc cu o babă care ducea in spate surcele care imi zice: unde umbli tu, mai, baiete, vezi sa nu te manince lupchii! că cik se mai intimplase asta pe acoloșa, dar poate femeia a vrut să se amuze subtil. sau era sf vineri, că se poate și asta.

vine si seara cu zidul, unde ea are rol principal, si mi se pare total transfigurata, sint impresionat.

iar intr-o zi vine tony flandorfer, mos barbutza nihilistul, ca avea ciok si barbison de rocker metalic, vine cu un mesaj. bai, zice, vezi ca diana, fata aia, zice ca ei mai stau doar pină joi si ca nu ii mai pasă, si ca sa mergi la intilnire cu ea la 10 seara coloșa pe bancă, era un soi de structură cu un acoperis, deci că te așteaptă acolo sa vorbiți. ej neboon! ce frumos, ce frumos a gindit, vedea ca zilele se pierd si se vor pierde de tot. dar te pui cu neboonul! eu, indignat, pe respingere. ba rationalizam, ca stai, ca asta fumează, certo i-am comentat lui tony ”nu mă intilnesc cu oameni bolnavi!” - care bolnavi, că fuma? pe de altă parte mă gindeam, pai, stai, nu e gagica lu matematicianul? care asa ma complimentase omu si era si simpatic, fraternizasem oarecum, na. rationalizari ieftine. cert e ca, nu stiu, cred ca am trecut pe acolo, da, era fata, statea, fuma, astepta, dar nu m-am oprit. mai rationalizasem mincinos si alta chestie: pusesem totul sub pălăria efemerului, că domne, ce mai poate fi asta, 2 zile si ea pleaca, si apoi se termina si tabara. tipic lașitate nevrotică jalnică, orbire tantrică, altfel nu-mi explic. imi refuzam fix ceea ce imi doream.

a... o uitasem pe tonia. nu stiu cum, cine mi-a introdus-o. probabil s-a introdus.  tonia era asa, mai specială, avea ochii suri, era un lup ciudat. dar f cerebrala, avea ea o chestie. niste povesti intortocheata, ori facea pe interesanta, ori...vorbea si teribil de incet, la un moment dat, in excursia aia, mi-a aparut fenomenul ca tonia susotea si eu nu mai intelegeam nimic. acu, fie ca tonia experimenta, iar eu in loc sa strig la ea, fai, da vbeste dreq normal... nu stiu, crea mistere, era o micutza vrăjitoare, realmente se facea interesantă. 

dar, a, imi amintesc, cred ca avea si ea un complex ca nu asa frumoasa cum ar vrea, ca, uite, as vrea sa-mi zici imi plac cracii tai, nu că sint inteligenta. haha, micuta vrăji. zicea ca e dintr-o familie numeroasă, ba ne crease mie si amicilor mei de cameră iluzia ca sa mergem sa o vizitam la vatra dornei. cert e ca operatiunea de seductie a reusit, noi trezindu-ne in seara concursului de miss ca mergem sa o incurajam pe tonia! ba am batut asa si intr-o sticlă de plastic, i-am facut galerie, i-am strigat numele, noi, camera noastră. in acelasi timp se juca finala cupei mondiale si pe noi nu ne interesa! dar ce treaba aveam noi, pina la urmă cu tonia? ne vrăjise pt interesele ei. atît! da ce, nu merita?

bineinteles ca eram pe undeva constienti ca micuta vrăji tonia nu avea cum sa cistige: era prea speșăl! pt ei! iată cum a fost și cu lupilina tonia.

eram in paradis, dar nu stiam ce sa facem.

iar după o zi.. au dispărut. trupeții. paradisul se destrămase. rețin doar niste imagini cu chilii de maicute sau ideea ca erau pe undeva, pe acolo.

degeaba ajuns eu acasă ii scriu o scrisoare lui tony, disperată, ca, ba, nu stii numele fetei intreg, nu ii poti afla adresa? tony era dreacu sucevean si nihilist. nu mă asteptam sa raspunda ceva. nici nu a facut-o.

la tantre cu voi, putorilor. 

(după indemnul la tv, din off, dupa pierderea callificarii la mondialul din 86, cind s-a auzit: la bistrita cu voi, putorilor. loc de cantonament al nationalei in darnicia lui tata jean).

aici putoarea fiind eu.

degeaba dau eu cu pumnii in globula de chihlimbar. sint prins înauntru și nimeni nu imi va deschide. ăsta e pesemne rosebudul meu