pina acum nu mi-a fost clar ca acea calatorie cu masina de la medias la sibiu, facuta in copilarie prescolara cu bunicul meu, ingloba cele 2 momente de mai jos. le receptasem separat pina acum.
bunicul meu care reintemeiase cindva casa de copii din medias, sub directoratul lui se construise noua casa de copii - m-a luat intr-o zi intr-o duba, aro, ims (mai degraba), nu stiu sigur ce era, cu un sofer si am pornit intr-o calatorie.
prima fază era ca trebuia sa bifeze o sedinta de partid la sibiu, probabil pe linie didactica. m-am trezit dimineata intr-o sală mare pt mine, unde niste indivizi stateau pe un podium, la o masa lunga, restul in sala, rasfirati. mi s-au parut batrini, si treaba plicticoasă. a, iar pe masa era o glastra sau o carafa cu apă? nu retin sa fi stat insa mult, senzatia era insa ca m-am plictisit din prima clipa. imaginar si vag, retin sters doar figura sau ideea unui barbat cu par alb si imbracat in costum, cravata, rotofei, intre 2 virste, la prezidiu. e posibil ca bunicul meu sa fi bifat doar smechereste sedinta, s-a dus dimineata, a fost notat prezent si s-a topit de acolo rapid. deci asta e o sedinta de partid, mi-am zis, cu mintea mea de copil.
la intoarcere, mai era o discutie in masina, despre film! ideea era ca soferul zicea ceva de o rolă de film, daca va ajunge la timp sa o ia de undeva, ceva de genul. in fine, obscur am inregistrat - pt ca perceptiile nu erau prea clare , iar drumul in sine nu retin sa imi fi produs placere - ca pina la urma noi cărăm o rolă de film ca sa fie proiectata la casa de copii. dar fusese un suspans, un dubiu, daca rola/rolele vor fi disponibile, daca soferul va putea intra in posesia lor. proiectiile de la casa de copii depindeau de un astfel de drum, cineva aducea sau nu rolele.
aici trebuie sa marchez alta perceptie oarecum obscura - altadata, aflindu-ma in oras cu otata, probabil, trecem pe linga o cladire. din ea ies un elev sau doi, pe o usa laterala tip cladire de cinema. a avut loc un mic dialog, nu mi-e clar, erau oare prietenii mei, fratii macavei, surdomuti, de la casa de copii, cu care ma intelegeam asa de bine? tocmai iesisera de la un film? sau alt elev care era cu noi, mi-a zis ceva de genul ca uneori acolo mai merg ei la film? pt mine a ramas o cladire pe soare, un bloc de cladire, un zid, inauntrul careia este/se petrece ceva. intrigant e ca intuiam un bloc compact de intuneric. senzatia sa fi fost liminala - oare elevul/elevii aia tocmai iesisera in plin soare de dupa draperiile de intuneric ale cinemaului? si de aici intuisem vag ca inauntru se afla un cub de intuneric? nu mai fusesem la cinema pina atunci, iar acum il percepeam intuitiv, de afară.
iar acum noi aduseseram filmul - nu stiu daca in acceasi zi, seara, sau asta a fost altadata, s-a proiectat chiar la casa de copii un film naprasnic, cu un submarin care ajungea pe sub un ghetar intr-o lume preistorica, unde crocodili uriasi si pterodactili inghiteau oameni. dar se gasea si petrol acolo.
ceva nemaivazut.
daca omul ala cu masina aducea rolele de undeva, se proiecta filmul, daca nu, nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu