giudetu sufletului cu natura, eposu 2, in care ciokmarchin devine ciokl marchin

sf quaie: ma, tu vrei sa dai cu bifa la paradis!

ciokmarchin: daca asa mi-a promis si mamica cind eram la bucatarie!

sf petru: ba, pulica, tu crezi ca aici e pavilion de cancerosi. ia te-mpusca pe sub dus!

ciokmarchin: nu ma alunga, nea petrica, ca mesteresc, curling obiecte, fac secretariat necesar.
am si slugi , la nevoie, nu doar eu! dirijez, nea petrica, pt patrie. sint femei care cred in geniu meu!
acuma vreau sa inramez una mai international. scriu  pt porc!

sf. quaie: e dibace, tatinele, ce facem cu el, il punem sa frece presu?

ciokmarchin: sint la poarta graiului, va rog sa nu ma abandonati aici. fac orisice imi porunciti, numai sa-mi dati presu meu zburator!

sf. quaie: maaa, asta vrea sa fie presedinte!

sf petru: asa a inteles el libertatea! ce poti sa-i faci, arunca-i un pres, sa se infasoare!

ciokmarchin: tovarasii sfinti, sint de acord cu patria! si un vicepres ma deleaga. ca presu la pres trage, si daca sintem presi amindoi, unu tot va invinge. presu doar prin rotatie traieste

sf petru: prin rulatie, prostule. una vbim, alta bifam. pupa-ia-i tu coaiele lu bifo berardi, ca-n filosofie esti spalatuci pe butuci.

koimarchin: lasa, tataie, ca marchez la corelatie prin serviciu coletarie, special la lauda in grup ma disting, am vocabularu limitat, da trag la prastie cu sirg. nu asa s-a facuit filosofia?

sf quaie: sicrias sa-ti fie bula! tu asa vbesti cu sf petru, mai prostule? spala-te-ar tirnavele de ghidighici. pa tine nici slava nu te mai curata, de vidanja literara ce esti!
nu vezi ca nea petrica se minuneazza de prostia ta, cum o frazezi?
fututi freza cheala de porc bercenar! maaa!
daca suflu, iti cade si facultatea intelectiva.

ciokmarchin: sa fie cu iertare, mariile voastre, am crezut ca putin tupeias de mardeias are sa aprekiati! io l-am debutat si pe flo koe ppopa!

sf quaie: ala era bun, ma, n-aveai sa vii tu sa strici ierarhia. bine ca ai pus hirtia, ca altminteri, erai in sf troaca demult.

ciokmarchin: luminablestematiile voastre, vreau sa turbulentez in absolut! strig prezent la prezenta! vreau sa fiu este! deschideti odata poarta, ca scutur!

sf petru: cine i scuturici asta?

sf quaie: e ciokl marchin, maria ta!

sf petru: atunci, aici sa-i futa oasele! pa pardosea. dă-i la osanale!


(va urma)

giudetu inchipuirii cu natura cind la poarta raiului batu ciokmarchin

ciok ciok ciok la poarta graiului se auzi!

sfintu petru face intrebace.

ciokmarchin: am iubit literatura de cind m-a facut mama ascultind fratii petreus

sf petru: cine-i asta?

sfintu quaie : o barbă-n pulă bătînd la poarta literaturii!

sf petru: si ce-l mînă.

sf quaie: umbra armatei din soseta  tatalui sau producind anksietate

ciokmarchin (răscandidat): literatura o fac la microfon. 1-2, 4-8, literatur ca la pașopt

sf petru: da ce literatură era la pașopt?

 ciokmarchin: e, vba vine, ceva sa vine inspre tine. un suvoi de la noi, impartit din 2 in 2.
eu, mestere, am bucizat absolutul de cind m-am stiut. l-am incizat la nectar si l-am feliat la buci. încalte, tremur departe!

sf petru: eh, fututen duh de ciokmartichiuc, tu eji literatură pură!

ciokmarchin: da, O LING PE COAIE daR NUMAI PE DINAFARA , SA NU SE VAZA PE DINLAUNTRU. PE DINUNTRU VIN CU LUNTREA SI INTRU PROPTIT IN ACADEMIE.. MI-S MARTA-N ANTREU (inmiit) si în scîrnă te-nneci. parameci. femeile m-au facut, cu fusta, sa simt lieratura, robusta!

sf petru: ai privit-o ca pe un vint!

ciokmarchin: al inspir-gratiei, pă cuvint

sf petru: nu esti tu oare voevod liric?

ciokmarchin: sumă lirică de strangulați păgîni.

sf petru: sau voeplozi. da ștrampelu tras peste nas nu-ti dă literatură?

 ciokmarchin: ba da, pe sub muratură. că mi-s din mahala sordid fetid si la fetie intrepid. adica ma cuprinde-un gîdilici cind si cind.
pana de scris ma mingiie pa maru lu adamtz. atunci ii dau pa foaie cu glantz. imbuteliez textu si tzap, la protap m-adap. trag tare la absolut, nea petrică.
dă cind ma stiu am corectat doar literatură, desi eram doar in izmene.
stii ca vbesc si cu limbric?

sf quaie: mai, sa-ti fie, esti intre picioare mafie!

ciokmarchin: da, de cind ma curajau femeile sa fac la scris, am iesit de la proscris.
cu mînuța asta 2, fac literatura noua.
pe sub ștrampeli si pervaz, sint baiat de alcatraz

sf petru: profet, nu gluma!

ciokmarchin: arde, tata, in octet!

sf petru: dar bunica ta este de acord cu faptele pe care le faci?

ciokmarchin: de cind ma stiu m-am cacat linga PIAN SI A MIROSIT BINE. NU SINT AMATOR.
de profesie imi place balena

sf quaie: blestostîrc, onorabile!

ciokmarchin: ai, nea petrica, ma lasi?

sf petru: pai haide-n paradis, daca vezi un paraclis!



*va urma

un mahalagiu din berceni

nu m-as fi obosit niciodata sa scriu 2 rinduri despre claudiu komartin, daca acesta nu ar fi lansat in spatiul public o calomnie infinita, cum ca eu nu i-as fi inapoiat lui iova un numar de carti de valoare. situatia e exact inversa, diferendul dintre mine si iova pe tema neinapoierii unor carti a fost ceva care ma priveste pe mine si pe iova si l-am discutat atit in mailuri, cu el, cit si chiar public, intr-o postare de acum citiva ani.
alta preocupare a fakerului k (inclin sa cred ca in istoria dubioasa a familiei chiar si acest nume a fost insusit, fraudulos, de un stramos, printr-o substitutie, crima si furt de identitate, asa cum s-au mai vazut cazuri in cele 2 razboaie mondiale. ca sa nu mai vorbesc de istoria muceda cu epoleti din aceeasi familie, mirosind a traditie de ciripitoreala si CI-isti, iar ce este un CIst stim cu totii) este sa-mi numere mie ouale, resursele familiale, averea si posesiunile.
ei bine, ce sa fac, asa a fost karma mea, sa fiu bogat, acum ce sa fac, sa le radiez sau sa le donez casei de editura max blecher? (alta fraudare de nume, noroc ca suna bine)
dar la ce te poti astepta de la un mahalagiu intrat prin protectie de fuste in literatura.
sa deslusim un pic acest cras caz de impostura literara.
cum a pornit totul, cum s-a putut  ca de la un scriitor bombastic, fals-trepidant, care se prezinta el insusi drept `depanator liric`, sa se ajunga la un soi de omologare a lui ca sef de revista, de cenaclu si mai nou vicepres de pen?
iova insusi imi povestea ca, la un moment dat, pe cind candidatul nostru era prea tinar, mariana marin, nu se stie de ce impresionata, a convocat 3 optzecisti importanti si le-a dat ordin (e exprimarea exacta pe care mi-o amintesc) ca, uite, asta e omul, trebuie sprijinit.
unul din cei 3 era chiar iova, care ramasese stupefiat. probabil a privit totul ca pe un capriciu feminin, de altfel iova nu tinea carti de komartin in casa, si a tinut sa-mi sublinieze asta. o poetica desueta, amintind de anii 60, 70, nu avea ce sa-i spuna unui iova. insa dnul k avea grija sa se frece periodic de anumite nume si sa le maculeze prin atingerea lui.
absolut comic trebuie sa fi aratat o incercare de dialog intre un iova tel quelist si un komartin tipul fanus neagu-fara-de-studii, proaspat lansat insa cu texte de critica enumerativa in revista corifeilor securei zmei de la luceafarul. un tratat de nonintelegere, un eseu de nonatingere se putea scrie din asta.
adjectivul preferat critic al depanatorului, cu frecventa eterna, este, daca veti verifica si prin masinile textuale ale scolii de la cluj: remarcabil. un text sau un autor sint, in cele din urma, remarcabile/i. si cu asta se trece la alt nivel, remarcabil, al literaturii.
ghidusul impostor cu apetit de literatura, odata incurajat, a mai primit vint in pupa de la un critic aflat deja atunci in senilizare precoce. in niste cearsafuri publicate la inceputul anilor 2000, acesta isi anunta cele mai noi descoperirri literare, dan coman si c. k.!
il emotionasera niste versuri kitsch cu tremur si moarte. o spasmofilie nereusita, dar care pt cis-batrinul era semnul unui neoexpresionism vizionar. probabil o sensibilitate a virstei a 3-a a rezonat subit cu una maladiva  (de faker) si l-a facut pe batrinul critic sa ia plasa (si, pt o clipa, sa tresara la gindul mortii, stravazind moartea prin fiorul liric al unui tinerel, ca-n moarte la venetia), dar si sa-i faca un rau nestiut poetastrului, care in loc sa taie din greu la texteme, nu a mai putut fi oprit.
s-a angajat pe drumul  sefului de revista (proasta, eclectica, fara program - citeodata, in gramada de autori bifati, picind sub tipar si cite ceva consistent, ca in orice joc de ruleta - cu o grafica mizera, un soi de gonflare a incontinentului poesis de satu mare la dimensiuni internationale, magazin literar-artistic-letargic de tradus texte si facut relatii interfestivaliere.)
moasa a literaturii dubioase, a tinut sa indrume si sa aiba sub supraveghere noile, mici talente.
era o meserie, era un destin, era ceva prin care vidul existential era acoperit, era un instinct de corector, de supraveghetor angajat?
s-au gasit destui care sa-i cada in plasa si sa-i frecventeze clubul de lectura.
destule traducatoare prostute care s-au ametit dupa hopera lui.
destui sclavi auctoriali, recunoscatori ca i-a debutat.
destule umbre care sa faca treaba din editura in timp ce el  punea doar virgulele
cu toate ca generatia 2000 nu l-a acceptat niciodata, doar l-a tolerat, cu constiinta ca daca o poetica e dubioasa, o lasi in plata domnului, nu o sa extermini autorul, ci doar poetica...
destul sa spun ca un dan sociu nu a calcat niciodata acolo. era un act de exigenta.
destul sa spun ca eu insumi nu am asistat decit la o sedinta sau 2, dar aceasta dat fiind ca era pe teren neutru, in cadrul festivalului de la bistrita (citeau oana si alex vasies. dan coman a apreciat ca poetica oanei e prea apropiata de cea a lui alex, dar komartin a tinut sa amendeze sustinind ca el recunoaste diferenta specifica.)
dnul k face parte din categoria celor care traiesc in mediul literaturii. prin inter-mediul ei - nu i mai dau drumul, o sufoca, o string de git. chiar daca literatura are totul impotriva, se tin ei de ea si o constring.
insa, cum vedem, aceasta categorie de paraziti literari va transforma si confunda mediul cu o cariera instrumentalizata in posturi, catedre, scaune, sefii, rezidente, turnee de lectura si jurii.                                                the medium is the massage, iar in acest masaj generalizat al mesajelor literare trebuie sa induram totul, de la reclame, la retele de adulare ale superficiei pina la astfel de aparitii nefaste, denumite in germana missgeburten.
priviti la el ce vocabular minuscul de trepadus are, priviti-i fata latareata de boldean tupeist, priviti-l cum se ratoieste cind pe lista scurta a premiilor eminescu - in locul evidentei ca lipseste monica stoica sau veronica stefanet, dar se gaseste nepermis anastasia gavrilovici cu poezia ei alcatuita dintr-un soi de flashuri inconsistente, prost legate - el e doar frustrat ca proaspata editura omg are mai multe entryuri.
priviti limbajul schingiuit al mahalagiului nescolit din berceni si validati-l in continuare, tratati-l ca pe un autor important. sau, daca vreti, remarcabil.

poietul claudiu koxmartin venerat ca zeitate la hindusi

stay tuned. in curind vom publica textul un mahalagiu din berceni

The Cotul Dariu Tapes - Lumina trista 2 1998

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/lumina-trista-2-1998/

arte insinuate

iata, este cazul sa ne reamintim de un incident extrem de neplacut care s-a intimplat acum ceva timp pe scena curatoriala de arta ro.
se intimpla sa curatoriez la odd care se afla atunci la atelier 35, un sir de 3 expozitii subsumate in proiectul general calodemonic explanations (privat, reprivat, deprivat), iar valentina chirita fusese invitata sa aiba interventii legate de cele 3 articulatii, sub forma de performanceuri si/sau instalatii.
ceea ce a si urmat, iar una din interventiile ei a constat in desfasurarea alambicata, intr-o noapte, a unui fir de aur, un soi de tesatura semifragila, paienjenis aerat, fir de iesire din labirint, sau lina de aur preacautata.
faptele, pe scurt, s-au petrecut asa, si le narez pt a le pune intr-o lumina legata de artele asa-zis minore ca tesutul, artele textile, artele tesute,  apanaj considerat mai mult feminin de catre o viziune stereotipa.
revenita din strainatate, cristina bogdan, eminenta odd, mi-a comunicat ca o artista video britanica, uitat fie-i numele, i-a trimis un mail ca trebuie sa-si justifice o bursa in ro si doreste sa faca o prezentare de filme la odd, in expozitie.
 noi mai aveam 3 zile pina sfirseam expozitiile. mi s-a parut putin ciudat sa bagi pe spatiul unui sir de interventii, un program video, totusi mi-am zis ca o ora video nu are cum sa fie periculoasa, s-ar putea integra, de ce nu.
iata insa ca am avut o intilnire cu artista britanica, care fara sa ia  seama la environment, era preocupata doar sa-i stea ei bine proiectia pe perete. iar in sala, ici-colo, atirnau aceste fire luminoase. cu tupeu de artist colonial, aflat in tari papuase, britanica a solicitat indepartarea firelor. i-am spus ca e anormal si ca nu se poate, cu putina grija se putea face proiectia si asa, nu interfera, doar oamenii care ar fi stat in primul rind de scaune ar fi trebuit sa fie putin atenti cind se asezau.
recunosc ca am banuit ce va urma si ca in calitate de curator nu trebuia sa fiu de acord de la inceput cu interventia din afara si ar fi trebuit sa o refuz, in aceste conditii sau sa suspend expunerea definitiv, daca termenii se incalcau.
din punctul meu de vedere stabilisem sa nu se atinga nimeni de fire, de lina de aur, daca vrem asa.
fragila interventie avea un context mai larg -  in galerie fusese conceputa in urma unei meditatii colective. era vorba de context si comunitate, si firul magic ce leaga totul, mi-a zis recent valentina, cind i-am readus in memorie episodul. apoi, aceasta interventie cu fir era legata, fusese conceputa si in jurul altei lucrari speciale, de ana barbu uzura, microphonie occulte, un soi de sceptru de aur sau o montura confectionata pt un ciuline cu a carui forma culmina sceptrul.
aceasta lipsa de respect din partea custodelui odd si a artistei britanice avea sa se manifeste a doua zi, cind, cu o ora inainte de proiectia video, cind m-am dus la galerie, am constatat cu stupoare ca interventia valentinei fusese distrusa, demantelata! trebuia sa le dau cu televizorul in cap!
am iesit, nu puteam sa urmaresc programul acela video al artistei care calca in picioare cu ajutor autohton zona altei productii, pt a-si justifica bursa si prezenta in ro in fata finantatorilor ei.
sa fi contribuit aspectul aparent de ephemera al lucrarii lui Chirita? avea ceva din lucrarea aceea a lui duchamp cu fisiile.
cazul acesta mi-a fost readus in memorie de cercetartile artistei judith raum despre departamentul de arte textile de la bauhaus si, in special, despre uitata si excelenta artista textila si tesatoare otti berger, lidera a bauhausului de la dessau, care a murit gazata la ausschwitz si despre a carei contributie si extraordinare experimente in artele textile nu se mai stia mai nimic. umblind in arhive americane, scotocind in cutii exilate in depozite, refacind tesaturi, reevaluind materiale si mostre, judith raum a repus in lumina o parte din aceasta inovatoare ale ~artelor minore~ ale tesutului. caci sectia textila era la bauhaus de la inceput intr-o pozitie oarecum problematica - femeile erau incurajate sa mearga acolo, asta in ciuda faptului ca multe ar fi dorit sa studieze pictura sau arhitectura sau chiar sculptura, dar acceptarea lor la aceste sectii era drastic redusa, intrarea cvasiimposibila.
si in acest caz, un mediu presupus mai contemporan, video, a tinut sa sfisie tesatura obturanta a artei mici, efemere, fragile, discrete, insinuate
asta chiar si cind nu obtura nimic.

summer palace

https://www.youtube.com/watch?v=Wijs4y7TCDM