noroc ca comisarul politic lypkhan a fost prezent la spectacolul gianinei carbunariu pt a-i putea demasca ideologemul.
ideologemul e falsa constiinta sau trufasa constiinta pe care o vei gasi infiltrata in sinteza operei de artă.
aici, incercind sa prezinte cele 2 părți ale societatii romanesti divizate politic din prezent, mereu constati ca, totusi, exista o tendinta elitara, intolerantă, o părtinire.
iti dai seama repede ca nu vei avea de-a face cu un corpus obiectiv, cum vrea sa ne creeze 2 clipe iluzia, ci cu o caricare/infierare a dusmanului neiubit, expulzat din sufragerie....daca nu o fi cumva vorba de-a dreptul de un dusman inventat de mintile si interesele celorlalti.
nu vom discuta deloc calitatile de regie ale piesei. daca acesta este tratamentul ideologic aplicat, nu vom dori sa evaluam realizarea. de altfel, cel mai izbutit moment, cel al evocarii cinematico-spectrale a lui jean parvulesco e si un prim moment de martelare a unei figuri mult mai ambigue decit un simplu fascist.
trickster, trisor, fantasmator, jucator, ocultator, farsor, jocheu, jocker, diversionist, anarho-ocultist - jean pare sa fie mult mai mult decit poate concepe gianina c., o simplă carbonară transformată in burgheza de salon. caci de ar fi ramas cărbunară ar fi fost bine.
ideologeamătul piesei ramine totusi, vin rusii, vin fascistii, ce prosti sint georgistii, ce prosti ocultistii si newagistii. ce amăgiți. dreptate avem noi, sri-istii, nonconspirationistii, educații, bine famații.
algoritmu, ce sa vezi, ne face zile grele - cind intii la algoritm au umblat ticalositii liberalo-pesedei si nu au fost arestati nici pina in prezent.
iar față cu algoritmul e mereu conștiinta umană, care e libera sa decida si creada orice, e libera si sa se inșele sau sa revină asupra înșelării. dar înșelații lor nu sint si inselatorii nostri, ma-ntelegi? algoritmu ne-a luat swagul. așa că ni-l luăm noi înapoi cu curtea aia.
că, da, in societatea ro s-au trezit spectre, s-au rotit spectre, dar cînd nu s-au rotit? dar acum lipsa de defazare istorică a unora e folosită pt labelizare oricum, pt excludere si defaimare.
ce facem cu spectrul cel mai criminal, capitalistoliberal, care ne bintuie insa vietile mult mai grav de 3 decenii si ne spoliaza existentele si substanta? paseismele prezente nu sint decit niste reactii de exasperare la adresa acestor spoliatori si cotropitori - pe ei gianina nu-i vede, ea vede doar oportun verde in fata si brun. soluri din alte epoci cu care se lupta brusc viteaza, in pas cu moda. mergind pina la incongruenta de a imagina ca cineva ar vrea sa introduca in playlistul unei petreceri un cintec legionar care, fie si numai sonor ar distona vajnic cu o asemenea posibilitate.
regizoarea lupta cu nălucile din capul ei, dar, mai degrabă sint nălucile din sufrageria ei - e drept, nalucile - am putea sa le numim digi - instrumentate ca tentative de argumentare in laboratoarele sristo-liberale ale capitalismului de cumetrie care ni se serveste astazi, ca si ieri. o tentativă de a ramine agatat de status quo.
a ajuns, fara sa vrea, gianina carbunariu o bertold brecht a sri-ului?
spectacolul ei e un acvariu ideologic care se autodemască.
nu doar ca prinde in insectar - se prinde în insectar și pe sine.
ce ironic, sri ar putea considera ca un asemenea spectacol ar fi el proba cea bună a anulării alegerilor.
pe vremuri ada milea fusese invitata la un sediu sri din provincie sa sustina un concert. cind au auzit ce le-a cintat, ăia si-au inghitit limbile.
acum, insa, daca am duce acest acvariu ideologic in sala festiva a sri, ar tine loc de versiunea oficială aka am făcut bine ce am făcut, vedeți?, si intelectualii ne legitimează. noi sintem ăi destepti, iar ei sint ăia prostii. i-am salvat de prostia lor.
gianina brecht ne-a revelat versiunea oficială a societatii noastre.
pesemne o să comut mai bine pe dan diaconescu, în online.
ca să ascult versiunea suboficială.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu