la 14 scări

 Laura Ciocoiu

· Doamne, cum a ajuns! Bine ca am ramas cu amintirile! Mi-aduc aminte ca mergeam acolo dupa ce ieseam de la liceu- Liceul Petru Rares... aveau prajituri foarte bune si jos era patiserie - covrigi, placinte, sana, lapte batut...

Lenuta Enaru · Eu am fost in clasa chiar cu Diana, fata de la care a luat numele cofetaria, eram la Calistrat Hogas in 1988. Tatal era arhitect si a proiectat interiorul cofetariei.

Mihai Pascu

·

La 14 scari sa mancat si carne de om)))Murariu Georgeta

 ·

Era loc de intalnire pt indragostiti !!!

Laurian Vieriu

 ·

Eram mic copil si imi placea sa vad defilarea de la terasa , de 23 august

Ovi Ben

 ·

A fost Barul "14 Scări" ,apoi l-a făcut Cofetăria Diana--toate au fost INAINTE de așa zisa revoluție:știu asta pt.ca am făcut liceul Hogaș și pt acolo era drumul spre casa.Dupa 1990 a mai fost cativa ani ,cofetărie ,și pe urmă ....restaurant lacto,pe urmă Orange,pe urma ....nimic.

Gianina Harabagiu

 ·

Pe vremea copilariei mele ( sint din '63),acolo era un restaurant cu orchestră și terasă cu mici și bere. La paisprezece scări se chema. Până în '90 ,s a deschis un restaurant tip "gospodina ",cu mâncare gătită tip plimba tava dar,nu a ținut mult. Cofetăria Diana a fost după '90 .

Chloé Ferent

 ·

Mai întâi a fost acolo un restaurant. Nu știu dacă așa se chema,, La pai'șpe scări ", sau era vorba de cele paisprezece scări pe care trebuia să te urci până ajungeai la o terasă. De pe terasă intrai în restaurant. Unul dintre frații bunicii paterne, era client fidel al acelui restaurant. Acolo era o orchestră cu instrumente muzicale, cu interpreți. Nu am mers la acel restaurant, eram copil.

Cofetăria Diana a fost abia după revoluție.

A! – la parter, unde este sediul Orange, mai întâi a fost o alimentara. Apoi un soi de restaurant lacto-vegetarian, unde puteai servi covrigi fierbinți cu pahare de lapte bătut. Sau plăcinte cu brânză ori cu carne. Pe colț, unde este un sediu Vodafone, era un magazin Gospodina. De acolo cumpărai semipreparate și găini întregi, curățate de orice fir de pană, ori tuleie cum le spune poporul. Uneori, veneau și găini vii, le cumpărai de afară, acolo unde pare să fie un soi de intrare pentru nu știu ce marfă.

Tot acel complex bănuiesc eu că avea un nume, tata îi spunea La pai'șpe scări.

Pe urmă.... Pe urmă a venit democrația. Ura!!!! Sau ura....  














     Diana Maria Vintea

 ·

Păcat...Ce bune prăjituri aveau