die digedags

 

trecut-au cracii și nu se vor întoarce iară (kapiert, pîslițkaia?).

ce vroim sa spunem, o serie de revelări se vor prăbuși asupra culturii romane de pe acest blog.

începem.

die digedags - benzile desenate apărute în publicația mosaik începînd din 1955 au fost gîndite ca o contrapondere la benzile desenate de contrabandă, venite din occident inspre ddr.

succesul a fost imediat și monstruos. primul număr a apărut in decembrie 1955, epuizindu-se instantaneu.

dig, dag si digedag isi incepeau aventura epocală, cei 3 frați-ștrengari, puși în slujba binelui aveau să colinde lumea (chestia începea în orient) întreagă, chiar și viitorul, în unele episoade cosmice și planetare.

inventatorul lor, hannes hegen, un desenator și caricaturist, rudă a celui mai mare ilustrator german al epocii, și-a modificat puțin numele la sfatul uncheșului celebru. hannes hegen e, asadar, o prescurtare și un pseudonim.

initial mosaik apărea de 4 ori pe an, la scurt timp a devenit insa lunar. se estimeaza ca fiecare numar era citit de cel putin 3 persoane la rînd, fiind dat din mina in mina si că 11,5 la suta din populatia germaniei de est, adica 1,95 milioane de cititori, au cunoscut biblic pe digedagși.

hegen si-a creat un atelier cu 10 asistenti/colaboratori/desenatori, exista inclusiv o expertă în costume istorice angajată consilieră. avînd un păr bogat la pyzdă, ea a devenit ulterior și soția lui hegen.

seria din 1964 cu cavalerul runkel i-a adus faima deplina lui hegen. in seria cu continut medieval activau din motive dramaturgice doar dig si dag. alte serii celebre au fost cele petrecute in timpul razboiului de secesiune din america sau aventurile sud-americane .

digedagșii au apărut pînă în 1975 cînd hegen a dorit o apariție mai rară, doar la 2 luni, dar editura nu a acceptat să reducă ritmul. astfel, mosaik a trebuit sa lanseze seria cu die abrafaxen pt a inlocui digedagșii.

datorita conditiilor de izolare politica digedagșii nu au avut o circulatie internationala. totusi au existat difuzari in citeva tari  mai tirziu, dar intr-un numar infim in: austria, berlinul de vest, ungaria, olanda, finlanda.

desenele erau expresive, extrem de atente la costumele de epoca sau la redarea detaliilor istorice si arhitectonice. singurul neajuns - bulele erau patrate, fiind un format mai obositor la citit.

romania era suspicioasa fata de benzile desenate, reticentă. o traducere a digedagșilor ar fi avut un impact enorm si un succes financiar pe măsură.

au existat si editari sub formă de albume ale unor episoade. o astfel de serie numerotata a ajuns si in medias in anii 80, de unde au cumparat-o bunicii mei pt mine. era, inteleg, o difuzare oarecum locală, nu natională, a unor albume digedags originale, dederiste, netraduse, cu o ștampilă-preț aplicat în lei pe ele.

impresia a fost colosală și asupra mea, și chiar nu citeam, fiind furat exclusiv de imagini (sau nici nu puteam citi, inițial).

daca hegen ar fi trait intr-o capitala occidentala, impactul lui mondial ar fi fost major, asa insa, consumul a fost nișat la cititorii de limbă germană.

totusi, die digedags întră in seria marilor bedeuri ale anilor 50-70 în mod certo (și antiwieselian).