bivolariada

 

cind traiesti intr-o epocă trebuie sa fii in orizontul ei istoric.

astfel, degeaba ai trait in romania post 89, daca nu ai trait îmbivolariada.

cind te uiti in biografia unor mari, constati ca au fost acolo.

la 20 de ani hans-peter duerr era in ashramul lui osho, la 17, 18 ani, mark dyczkowski era la picioarele lui lakshman joo, bettina baumer si ea.

de aceea spun, cine a trait in ro si nu s-a misat, fie si partial, nu a inteles nimic, a muscat pamintul degeaba.

e si aceasta o caracteristica, sa traiesti in istoria paralela, nonevenimentiala, sa te pierzi in istorie.

legendarium bivolarium sau apparatum criticum bivolarium se numesc toate legendele si amintirile personale legate de gregorian. la el trebuie cules si lucrat.

spre deosebire de maretii din bucuresti care il traiau live la conferinte in sala grigore preoteasa, iar cei mai vechi chiar la curs cu el, pt cei din provincie imaginea lui grieg era intermediata prin povesti, spuse sau, in caz fericit, chiar prin contact direct, audienta, discutie personala, intilnire, conferinte in tabere.

eram la curs, iarasi (am fost un yogarepetent mereu), incepind anul unu, in 93 (liceu), cind schimb niste vorbe cu un tip asa, pina in 25, 28 ani, o rudă a lui nelutu - pe atunci, azi claudiu, coleg de an care a ramas in miscare neabatut si la virf. venise si el citeva cursuri, originar din bistrita fiind, dar facea, de fapt, la bucuresti, ca era casatorit acolo. 

era iarna, cred, si ma intilnesc cu el, pe linga capela cimitirului, desi asta cu locul poate fi o falsa memorie, reiese mai jos de ce. arata a intelectual, dar vorbea frust, mai scapa si cite o injuratura. eu, boboc, nu stiam ce sa cred. pare-se ca era muncitor necalificat, nu titrat cum parea dupa fata. 

ba, stii ce, il bag si in pizda ma-sii pe bivolaru ăsta, mă ia el tare, era casatorit cu o tipa acolo in bucuresti, ioana, zice, stii ce, ba, vine bivolaru si discuta cu ioana, ioana avea sinii mariti si il intreaba pe grieg care e faza, si asta ii zice, exces de foliculină, ar trebui sa-ti cauti un amant. grieg avea texte din astea destabilizatoare cu toate gagicile, mi-a marturisit din epocă si fata lui mircea oliv, careia, tot asa, i se spusese, ai prieten?, iti trebuie si un amant, sa-ti maresti sinii! avea nea grieg niste libidotexte dinastea. 

si, zice omul (i-am uitat numele, dan?), ba, si constata dupa 2 saptamini ioana ca era gravida si avea o sarcina toxica, de aia i se marisera sinii! pai, daca el e asa mare initiat si le stie pe toate, daca e clarvazator, de ce nu a avertizat-o pe ioana ca e in pericol sanatatea ei?

bun, eu probabil mi-am zis, dan ăsta e nitel gregar (zicea ca lucreaza gropar si tre sa mai traga cite o votca sa se incalzeasca, ca e frig a dracu in groapa iarna. probabil, ca sa faca niste bani mai buni, turnau morminte), dar mi-a sunat /rămas undeva chestia.

povestioara era un avertisment, am inghitit hapul, dar nu stiam ce sa cred, in sensul ca se puteau gasi scuze, in fond grieg nu era obligat sa scaneze pe toti, era si el om etc.

ulterior, in primavara am mers cu nelutu la concursul de yoga de la bucuresti. noaptea, intr-o sala de sport il asteptam pe grieg sa apara, sa dea note pe asane si se dadea si un test teoretic. grupul bistritean a tras la bella maestrina (atunci era doar carmen, încă), dar am inteles ca a fost inghesuiala mare acolo, dar na, gască, tre sa fi fost frumos. 

pe undeva am regretat ca nu am fost cu ei, dar nelutu, prieteni fiind, m-a invitat sa merg la rudele lui, la acest ioana si dan, si acolo ne-am cazat, si ne-a fost mai comod. 

ioana era o tipa mignona spre firava sau cam pe acolo, avea un batic ascorist pe cap, parea foarte de treaba (dar cred ca am clasificat-o ”asta o ia spre ortodoxie”, clasificare difuză), multe n-am apucat noi sa vorbim, imi amintesc ca au tras o pizza casnica la cuptor si ne-au servit si ca ea a zis, aaaa, pai sa-l vezi pe grieg ce urit face cind se enerveaza, cind strigă, păi, unde, cum, fac eu - pai, e un sediu la care vin voluntari sa lucreze si el mai vine si le aduce lapte si uneori striga la ei, ii cearta. dracu-lacu. minia maestrului.

cam asta a fost intelul de atunci. desigur, alte chestii le-am mai prins cu urechea din ce mai zicea radu.

in tot cazul, reiesea ideea ca, domne, cursantii din bucuresti au tendinta sa se raporteze mai mult fizic la grieg. si ca cei din provincie se raporteaza...metafizic, asta e sansa lor de raportare mai optimă la maestru.