joi, 28 mai 2020

twin peaks poetry 1


un nou text inedit, la modul absolut, scris in liceu.
din anumite motive, imediat dupa 89 era mai complicat sa scrii poezie.
nu exista fluxul genetic si cultural de acum, atunci a scrie era o suprema
aventura pe cont propriu, adesea fara un background cultural operant.
era un stil de poezie pe care il numeam twin peaksiană, pt ca pe atunci fusesem marcat de acel model de mystery si ocultism si aspiram să găsesc o taină.
voi mai publica citeva capodopere din acest gen. textul nu a avut titlu, finalul e grandios.
legea acestor poeme era criptarea.

7 cercuri de fier mă-ncing
aruncînd arcușe
corzi de ghitară țipate se strîng
cîntînd o răcoare ghidușe
umed pe umeri, umed pe mîîni
ochii cu lumi proiectate
n orbite oglind - eu amîn-doi
curge pe frunte încă o frunte
hyde și jekyll cu noi.
cămăși de baroc cu mînușe
fată ireală ce nu ai sex
știu ca vii palidă de pe afară
secolul 16 cînd ai trăit,
o lume cu peșteră-scară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

disperați și bere caldă

uram berea, în orice condiție ar fi fost o respingere la respingere - căci probabil asta e realitatea berii -  ceva amar  care respinge deși...