Dreptu

numele lui era dreptate adrian. si, probabil, e primu om care m-a fascinat.
dreptu era un tiganus simpatic de pe la bloc. probabil doar pe juma tiganus, ca nu era tipic.
fra-su mai mare, mult mai mare, era mai tiganos. (precizarile de rasa le fac azi, atunci era o egalizare socialista, oricum nu tineam cont daca cineva mi-ar fi zis cum sa imi aleg prietenii, dimpotriva.)
ta-su lu dreptu era un tip pirpiriu, cu parul deja alb, nu stiu daca nu se zvonea ca facuse inchisoare.
nu ne gindeam noi pe atunci ca, poate, politica.
ca era mai in virsta.
si umbla cu miinile la spate, cind se plimba.
pentru ca se caieste, am comentat eu, si comentariul meu a facut inconjurul blocurilor intre copii.
mama lui dreptu, o muncitoare inimoasa, cu paru tuns scurt, ca la buben.
erau frecvent niste conflicte acolo, nea dreptu le cam bea si am asistat la o faza in care asta micu, instruit probabil de mama, i se adresa lu ta-su de dupa usa, pe un ton pitigaiat, ca, tata, mai faci? nu-ti dau drumu in casa! mai faci?  - adrian, deschide!, se adresa el , spasit, si deduceam ca-si iubeste mezinul.
era ceva cu familia asta, dreptu, pt ca dreptu cel mare, fratele, cistigase primu concurs de breakdance din oras, sau luase locu 3 , tot aia.
si apoi, spre 89, a si fugit dincolo, asta era ceva senzational, sa ramina, sa fuga dincolo!
nu intelegeam noi prea bine asta, dar era ceva grav.
insa dreptu mic a fost primu care mi-a tinut o lectie de astronomie, profitind de avantajul ca fusese dat la 6 ani la scoala, nu la 7, ca mine. mi-a zis ceva de planete, ba intii nu stiu daca nu ceva si de dorinta de cunoastere!,  i-o fi zis si lui invatatoarea.
apoi, cum treceam pe linga piriul de linga calea ferata, i-am zis - vezi apa asta transparenta, aici sint milioane de microbi. plm, sub apa se vedea si un cacat. aici m-am scos eu, ca statusem la greu in spitale.
dar dreptu era celebru la bloc, si noi il luam la misto pe kestia asta, cu faptul ca ne spusese ca in viitor vor exista masini solare, si frigidere solare, si ceasuri solare. copiii erau rautaciosi si il taxau pt viziunile astea.
abia anu trecut am gasit eu niste brosuri din anii 50, scoase de ministeru propagandei, o colectie care isi propunea sa familiarizeze masele cu..... si era si una fix asa, cu masini solare si plm.
poate dreptu o gasise prin casa, sau poate citise prin vreun almanah totu sau in magazinu.
apoi, mai tirziu, dreptu chiar urzea cu niste noi niste planuri....de fuga in iugoslavia. cu mine si cu urcuș, alt baiat firav dintr-o familie de romi pocaiti. il ardea visu aprins de fra-su cu fuga lui. o sa-mi trimita video si casetofon si numaistiuce. acceptam ca vom fugi, dar, desigur, ne amuza febra lui si as putea zice ca atunci cind nu era de fata faceam misto. dar imi parea rau, parca il tradam pe dreptu, atunci...
dreptu și urcuș erau prietenii mei din familii de modesta conditie, ai mei erau putin innebuniti, ii calificau de vagabonti, o aberatie. doar stateam cu totii in aceleasi  blocuri basite muncitoresti.
ca dreptu mai se servea cu cite 100 de lei din haina lu ta-su era adevarat. dar... cumva era necesar.
mergeam si noi sa luam bon sa bem un ness la magnolia, ca adolescentii de a 5-ea, iar chelneritele ne serveau ca pe orisicare.
cine eram noi, intre oglinzi, la cofetaria magnolia, asteptindu-ne nessul, acea bautura care ne facea inimile sa bata repede.
sau cind am cumparat halva si nu mai puteam minca si aruncam bulgari de halva pe trotuar, ilustrind abundenta socialista.
asa, intr-un grup de 4 am pornit-o si atunci, prin oras, mai era si some cu noi, si asta baiat mixt, asimilat cu negru pe alb, si am mers in preajma lui 23 august pe terenul de 100 de fotbal, de la liviu, unde astia faceau repetitii, si am strigat, dati-ne carne, dati-ne lapte, dati-ne piine, dar se pare ca nimeni nu ne-a auzit, apoi am repetat putin mai incolo faza direct pe centru.
ne era putin frica, dar plm, nu s-a  luat nimeni de noi. altfel iesea rau.