luni, 3 decembrie 2018

machinagland


machinagland

blocajul pe viata s-a manifestat de multe ori cind eram mic.
de ex pina in clasa a 5 parintii mei nu ma lasau in mod stupid la filme. nici tv, nici cinema.
cica asta era pedagogie.

aveam un unchi prof de matematica la cluj. dar era si pimp, i-a livrat femei si lui ilie nastase. pastra cu evlavie pe perete o fotografie primita chiar de la el.
m-am dus intr-o vizita cu bunicu.
asta, ca sa ne impresioneze, a inceput sa ne puna la video un film, rakas, cu unu care facea ca mitraliera si se batea puternic. era si comedie, parca.
eram, desigur, interesat, dar bunica-miu absolut deloc, sustinea ca sa ne culcam de dupa-masa.
asta insista sa ne arate niste faze. a zis ceva si de pretty woman.
cind vbea de filme in care apareau femei i se umezea glasu: ma, ce film!, ma, ce femeie! extraordinar!
(probabil ca nu a zis atunci de pretty woman. ca e din 1990. dar e ciudat, parca toate filmele astea ajungeau la noi cu 2-3 ani inainte sa apara in vest).
cert e ca a mai bagat niste faze, ar fi vrut sa vedem filmu. da bunicu-mio...
dadea si pe fastforward. operatiunea a fost abandonata, ori am iesit in oras, ori am dormit.
nu puteam sa lupt cu asta, stringeam in mine.

o faza asemanatoare patesc cind ne vizitam fost vecin de bloc, profesoru de muzica sfechis, care se mutase intr-un bloc al partidului, cum i se zicea, fix linga parc. bloc cochet, smecher, select.
eram cu tata si sfechis tine sa imi arate (ca avea fata, na) un film tare tare: cobra, cu sylvester stalonne, cu o secta de psihopati ucigasi care ridicau ciocane deasupra capului intr-un ritual. sylvester, in geaca de piele...urmau sa vina peste el. sa-l atace la un hotel.
da intii, sefu lor incearca sa o kilareasca pe una in lift, cu un cutit cu zimti, lucitor, curbat, si cu ciorapu tras pe fata.
sfechis vrea sa-mi puna tot filmu, sa ma rupa, da tata zice nu, lasati.... bai, ce barbati am in familie? atunci sfechis uzeaza de un truc, totusi imi arata niste faze, si mai deruleaza unde e mai important, si facem asa vreo 20 de minute.
vreau sa spun ca niciodata nu au reverberat niste secvente de film vreodata, asa, in mine, parca eram pe acid.
am incercat mult mai tirziu sa revad filmu, nu am putut, se disipase toata gratia (de teroare), tot hipnotismul, vraja.
sfechis avea plete, fusese chitarist intr-o formatie de rock, stia ce-i viata.

mi-au pus blocaj pe filme si o sa povestesc cum mi-au pus blocaj pe sport

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

disperați și bere caldă

uram berea, în orice condiție ar fi fost o respingere la respingere - căci probabil asta e realitatea berii -  ceva amar  care respinge deși...