vineri, 28 decembrie 2018

till dej


deoarece am fost suferind si sint convalescent, trebuie sa imi aplic o alint-analiza.
asta intrand, colateral, in tehnica ocultarii scrisului meu (tehnica de ocultare insemnind
ca niciodata  pina acum, nu am publicat decit textele lizibile, intr-un sens accesibile, restul pastrindu-le pt mine si pt o data a publicarii iarasi prezumata doar de mine.
dar, impreuna cu iova, am stiut si am invatat ca doar ilizibilul este puternic.)
asadar, intrerup putin psihanaliza clasei a 6-a si sar la un moment-turnanta, care insa, a ramas neimplinit.
cine nu a fost in misa nu isi poate imagina modificarile de constiinta la care eram expusi, stari inaccesibile unei fiinte profane.
participasem la o tabara de yoga legendara, pe muntele bistricioru, initiativa locala a si mai legendarului guru radu cunescu.
in atmosfera rarefiata, lipsita de noxe, plina de ceturi, ziua cu practica yoga si discutii, in una din zile practicind toti tacerea (mauna), concomitent cu o ascensiune individuala a muntelui, ne supuneam toti unei decuplari de lume si unei purificari psihosomatice.
florin era un tip din oras care ajunsese sa predea la dej si venise cu o trupa de tineri frumoasa.
un tip negricios, scund dar bine legat, si pasionat.
venise cu o gagica torida de liceu dupa el, si ei doi s-au cazat intr-un soi de ruinuri lemnoase de linga cabana, astfel ca dimineata, cind ii vedeai iesind din semibaracile alea, aveau ceva de rahan si tarzana, coboriti primeniti dintr-un ritual tantric unde mai lipseau doar lianele.
il felicitam in gind pt inteligenta de a se deloca din cabana cu pustoaica, intr-un spatiu numai al lor, pt noi, ceilalti, tantra fiind o varianta de dormitor comun si de grup.
ce s-a mai petrecut acolo, poate altadata, dar in ceea ce il priveste pe florin si trupa lui, stiu doar ca radu ii  facuse ceva reprosuri despre cum conducea grupul de la dej, imi si trecuse prin cap, oare nu ii era ciuda ca florin era prea popular?
si astia, trupa lui, au venit cu florin si au inceput sa-i cinte acompaniati de chitara lu radu un soi de autocritica amuzanta de grup, in care, cum ar veni, si florin se autoironiza, dar probabil acest fel de internalizare a criticii cred ca i-a pus un capac lui guru cu criticile lui adhoc, l-a consternat. cel putin asa mi-am imaginat cind am asistat la faza oarecumva periferic.
ei, dar voiam sa ajung la momentul in care se face ca eu si florin si vreo 3 oameni din grupul lui incheiem participarea sau seria noastra si coborim spre birgaie, de unde sa luam tren.
a fost primul tren al meu cu nasul (initierea in mersul cu nasu, adorat in comunism de studenti), caci pe ruta asta era o jignire sa iti iei bilet (1993), dupa cum am fost informat, si iata cum nasul era nas de meserie, plateam minuscul si atmofera era f buna. florin vbea insufletit de yoga si inconstient, de fapt baga din eliade, respectivul capitol.  florin era cald, ne simteam ocrotiti, nici cu gurul meu nu ma simtisem vreodata mai bine, el era mai taios, de felul lui.
fraternitate, gagicile, bune, si ei urmau sa mearga mai departe, in aceeasi zi, la dej. era asa, si o chestie energetica, cind am intrat in oras, totul era murdar, cosmaresc, de o vibratie joasa, coclita.
imi dadeam seama cu ce ginduri traim in custile de bloc si ce energii mentale colcaie in jurul nostru.
in timp ce noi veneam din ozon, purificati, si voiam ca asta sa nu dispara, de fapt, voiam sa ne intoarcem pe un nivel asa, pur, cit de curind.
si florin face, asadar, invitatia, ca hai cu noi la dej, ca miine am curs, vii si la curs si ai unde dormi.
nu stiu din ce motiv, totusi, refuz, desi energia de grup o cerea, invitatia era o prelungire directa a acestei stari.
deci n-am mai mers, si, intotdeauna, cind trec prin dej, e acel drum pe la marginea lui, imi zic, in , ma-sa, eu nu cunosc nici macar centrul dejului, e si o catedrala care nu e ortodoxa, iar asta e o garantie, nu?, nu cunosc misterele centrului dejului, si, poate, totul s-ar fi schimbat atunci, daca mergeam pe fraternitatea inimilor.
astfel ca gluma mea veche cu till dej (dupa albumul till death) a ramas - iata, dejul - precum iluminismul, un proiect neterminat.

joi, 27 decembrie 2018

UTC-ul Americii


am fost putin bolnav.
am umblat printr-o valiza in care imi tin manuscrise din liceu.

citeva foi erau atinse de apa, si totusi, descifrabile.
niste poeme facute din evenimentul zilei, in care imi incercam vocea si montajul.
oliv a zis atunci ca scriu ca acum 100 de ani.
intr-adevar, fusesem entuziasmat de niste poeme avangardiste gasite intr-o carte de ion pop.
in plus, aparuse si acel volum -
  • Evenimentul zilei - un poem văzut de Lucian Vasilescu, Ed. Nemira, 1995
care m-a influentat. de fapt, m-a influentase doar tehnica de colaj a titlurilor din lucian vasilescu. cu un instinct de killer (readymader si apropriator), mi-am ales doar asta din carte si am trecut la exercitiu, atunci, in 95, si am produs niste piese. majoritatea purtatu titlul  cam prafuit cronica sfirsitului de secol la 1995 si erau numerotate 


 prostitutie embrionara

militez pt un paradis ontologic
nici un barbat nu voia sa faca dragoste cu 
urita vasilica
dragoste sfisietoare cu un tub de adeziv
buze giscanul si flocea 3 tigan din ferentari
au tilharit si violat
o minora
pedofilia - un subiect tabu
apoi cu o foarfeca gasita i-a taiat chilotul
iar miinile desfaceau cheia franceza
sfisiind sexul femeii
un barbat isi spala penisul cu ceai
cind esua intre picioarele ei
unde statul pe scaun 7 ore in sir
o excitase la culme
oamenii de grota fumau marijuana
acum 40.000 de ani
exteriorul sexy si doza luata de penisuri nu fac
un star - printre tufele uscate mingile sparte si
alte gunoaie
in cele 2 sicrie isi dorm somnul de veci
2 frati
doamna doctor recomanda reprize viforoase
care transforma orgasmul intr-o adevarata culme a 
pierderii mintilor
fiecare zi insemna o noua experienta
furtune cozi de perie luminari becuri sticle de
sampanie tuburi de spray castraveti cremvusti si
morcovi
toate astea si multe altele
poposisera in vaginul ei primitor si cald
cazu pe covor unde desfacindu-si picioarele,
schimba mina si continua in delir
conform medicilor din evul mediu
actul sexual era obositor
pe linga aceasta sperma trebuia 
dramuita cu grija si inteligent folosita
pe de alta parte atribuiau actului sexual si
efecte benefice
deci confuzie generala
cel mai important ideal e virginitatea,
ori cel putin virginitatea alaturi de ascetism
excluderea sexului 
pt ca voluptatea te indeparteaza
de cer de contemplatie de ridicarea sufletului
dorinta trupeasca senzualitatea acapareaza spiritul
aceasta cultura a marcat citeva grade ale perfectiunii
la barbat dispare erectia
imaginea femeii nu mai trezeste dorinta
apoi nu mai exista polutii nocturne
stiati ca dzeu are minus 50 de ani? 


joi, 20 decembrie 2018

harriet 2


si a venit si olimpiada de matematica. faza pe judet.
harriet s-a intors cu un 3,25 si nu era ideea ca am fi invidiat-o, dar , pe undeva,
am rasuflat, after all, usurati. principiul realitatii se manifesta duios.
oi fi tu de 10 fix in clasa si pe judet, dar in lumea marilor stiinte mitul ti se clatina, fetito, am gindit cu totii, sau cel putin o parte. (parca bernd, blondul, a facut un comentariu malitios, a mormait cu naduf)
pe rindu de la perete statea razvan cosma, un baiat cu ochi albastri, vesel, cu o aura a deschiderii in el. ma innegura putin, pt ca si el flirta cu harriet.
de fapt, clasa era scurtcircuitata de un nou joc.
in pauze, baietii, jucam fotbal mereu. era o religie, o febra, tot ce era mai bun.
traiam doar pt pauze, in fapt.
mi-am dat seama ca eu am o problema inca de pe a 5-ea, dar si acum ( 6 f).
cumva, ma enervau baietii care se inmuiau cind vbeau cu fetele. eu nu facusem desprinderea din sexul pur masculin, luptam impotriva mea, cum s-ar spune.
ori fetele incepusera deliberat sa ne fure mingea, ba in pauza, ba, uneori si in clasa. rezulta o urmarire  in care ele manevrau mingea ca la rugby, din mina-n mina, iar noi trebuia sa fugim dupa ele, sa le cuprindem si sa le smulgem cu forta mingea.
nu stiu care dintre fete avusese ideea diabolica, dar pe mine ma scotea din minti faza.
la inceputul unei ore de matematica, profa, o creata bonoma, ochelarista, care isi incepea ora cu Also, Herrschaften, m-a abordat, dar nu violent, ci investigator, ca, zicea, am vazut cind s-a sunat ca tu ii dadeai picioare in fund Petrei! si care e motivul?
petra fiind o fata firava, constitutional o asociam cu bunica-mea care toata viata a avut 40 de kile , si linistita si care invata ok si era simpatica, nimic de zis.
si asa a aflat si profa motivul real al furiei mele. ca, uitati, ca ne iau fetele mingea.
a, deci tu esti cu fotbalul, a zis ea, pai si pe ce loc e echipa voastra din bistrita?
pe doi!
si interu pe cit e?
pe 1!
chiar asa e faza, ca interu e pe unu si gloria pe 2?, intreaba ea.
nu, tovarasa profesoara, explica baietii din clasa, sint in serii diferite, ca in b erau 3 serii atunci,
cum nicu fusese facut prim-secretar al judetului, interu tragea la promovare.
iar gloria era mereu pe locurile 1-4 in serie, dar la final nu promova. lumea zicea ca in retur incepea sa vinda meciuri si, pratic, arbitra promovarea.
doamna de matematica nu folosise prilejul decit sa reconstituie ceva din psihologia mea de microbist fanatic.
acuma cu harriet... razvan asta, devenisem gelos pe el. plm, era ceva in aer (in jocurile-urmarire cu mingea interactiona bine cu h, rideau, zimbeau) , asa ca, profitind de un usor strabism al lui (sau, uneori inchidea un ochi?) incep eu sa lansez in clasa porecla lae chioru!
o strig pe ici, pe colo, si prietenii mei o repeta. uneori imi ziceam, bai, nu e ok ce fac, aveam un sentiment apasator si obscur.
razvan nu-mi zice nimic, doar ca, intr-o zi, cind aveam meci in campionatul scolii, nu se prezinta omu, si doar aveam nevoie de el.
bai, n-ai venit, zic, si simt cum ce-mi livreaza ele o scuza. bai, sa-mi bag, asta n-a venit ca e suparat pe mine, zic.
in  echipele de fotbal in care ne imparteam la sport eram mereu rivali, el dribla superbine si in draci, eu eram artilerie grea dincolo.
enfin....uneori, cind profu mai venea la ore, ne punea sa jucam mixt handbal, amestecati cu fetele.
si acolo se intimpla ceva magnetic. daca nimerea in echipa cu mine, nush cum se facea ca harriet imi pasa mie, eu ei, si uite-asa ajungeam la poarta.
intr-un meci din asta insa, se intimpla ceva. nu mai stiu motivul, dar in echipa adversa era missy, o romancuta tunsa baieteste, bruneta, oachesa, care statea in banca unu uzual, guraliva, isteata. era in poarta si avea niste manusi. si, ma enervase(ra) cu ceva, fapt e, ca intr-un moment in care missy isi abandoneaza manusile, eu ma duc si scuip in ele.
asta i se plinge lui harriet. era final de partida si eu stateam in fund aproape de linia portii.
si o aud pe harriet ca zice rece ceva gen, i-a scuipat la missy in manusa si asta are si pantalonii descusuti intre picioare!
ma uit si, fuck, da, mi se descususera pantalonii intre picioare. ridicol maxim, imi zic.
hait.
heinzi, roscatul pitic precoce, cu jacheta lui vestuta imi spusese odata - bai, bistritene, io sa fiu in locu tau, lu missy i-as trage-o, pai tu nu vezi cum se uita asta la tine? missy e gagica misto, bistritene, io n-as sta!
aveam asa, o presiune pe suflet, da nu stiam ce sa fac. ma si indoiam, asa.
stiu ca ma uitam in oglinda inainte sa plec la scoala si imi dadeam paru cu apa sa stea cum imi imaginam io ca-i bine.
aveam senzatia si ca nasu meu e prea...sau ca ar trebui...
vazusem in romanele alea de duzina, de dragoste, de la bastei verlag, care mai circulau prin clasa, niste fascicole practic, niste reclame la operatii estetice. aveau titluri incitante si coperta era beton, ori cu ceva cowboy, ori o sora medicala sau stewardesa, alaturi de un barbat blond, superb.
pai sa stii, taticu, cind voi fi mare voi face si io o operatie de-aia.
ne bagasera intr-o piesa cretina de teatru (era spre finalul anului, cred), mie mi-au dat un rol cu vreo 2 replici si aveam un ciocan in mina, pe care l-am si izbit din greseala la reprezentatie de catedra. era ok, ca nu aveam nimic de memorat, piesa era in germana.  dar imi dadeam seama si ca mi-au dat un rol de cacat, marginal. nu conta, toata piesa sau sceneta era de cacat.
si la sfirsit vine la mine ma-sa lu lae chioru, ma prinde chiar pe treptele scolii, se uita asa, la mine, si zice - te implor, nu-i mai spune asa, nu doarme noaptea, nu-ti mai bate joc de el!
huh! oleo ce-am facut? ieream periculos pe teroare psihica, si o stiam.


luni, 17 decembrie 2018

comandoul ashtar 4


dragii mei, am dat prin setul de inregistrari opera cotul (care va continua) cel mai important produs cultural si ocult al romaniei postdecembriste.
este fara indoiala acest lucru, iar faptul ca nu e perceput inca, nu indica decit slabiciunea si lipsa de genialitate (perceptiva, caci exista genialitate si in perceptie) a establishmentului etalat ca o conventie sociala si culturala din patria noastra socialista..
noi insa, am pre-dat opera cotul umanitatii, precum si unei post- teritati care incepe cu primii 500 de ani pt a intra in eternal.
pt ca intotdeauna, noi ne-am aflat inaintea si inapoia timpului, totdeodata. si dinapoia.

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/the-cotul-dariu-tapes-comandoul-ashtar-4-1996/?fbclid=IwAR2dU0npAp0jTtiPqhfnLXvuvUGJY-txxf1YoyvSmoNIpqOB9qCy_S0Ils8

sâmbătă, 15 decembrie 2018

udo. mangesius jörg


nda, tischer harriet. dupa ani, am fost socat sa constat ca isi scria numele cu un r, eu harriet beecher stove-izasem.
incercam sa ma gindesc la familia ei, stiam ca are un frate mai mare care era pilot de masini de curse.
udo, camaradul perfect (jucatoarea melissa geiger are ceva din udo, ceva din particularitatea si fermitatea lui), cel care folosea expresia ”ai nebune!”, zice ca se multumeste cu delia, colega de banca a harietei.
delia asta (iancu), intr-adevar avea ceva sexy care te ducea cu gindul la femeile carnoase cu par pe picioare.
dintii ei erau mai departati si cei de sus mai in fata, parea maturata fata de celelalte colege.
parea, efectiv, o lectorita care fumeaza.
citeste si fumeaza, si mi-o imaginam de pe atunci profa de romana.
trebuie sa fi fost inteligenta si ironica. vrind-nevrind, hariet o eclipsa. stateau si-n acelasi bloc sau pe aproape.
udo vazuse el ceva, si tintea sus. pentru ca trebuie sa spun ca udo era baiat de muncitori, el insusi baiat nesofisticat, dar ii mergea mintea.
insa se invaluia si el intr-o mediocritate a invataturii. eclipsele virstei. la romana era de 7 gen. recunoastea in mine si in bernd niste tipi mai fluenti la chestiile astea cu literaturile.
bine, tintea (la delia) ca sa ma lase pe mine, probabil. tot hariet il durea si pe el la inimioara.
insa, ce m-a surprins odata, a fost cind profa de romana l-a ascultat pe udo. o tipa negricioasa, cu oarescare ifose, noi o porecleam Cioara. (oare era casatorita cu cineva din partid? parca!)
era lenta cumva, nu isi facea stress, poate se credea si o mare frumusete, da n-as zice ca era.
avea insa ceva de ciora melancolica.
enfin, avea un ritm care nu era neaparat sincron cu clasa noastra.
te pomenesti ca era nationalista! pt ca noi aveam un coleg, mangesius jorg, olimpic la germana, al carui singur cusur era ca, intr-adevar, nu prea stia romana. si cioara ii sesizase punctul sensibil, si il mai mustruluia in fata clasei, se mira, cum ar veni, dar tot potolit -  ei cum sa nu stii tu romaneste, limba tarii in care traiesti! ei fututi mortii ma-tii de cioara, textele astea ale ei mi se parea totusi absurde, nu mi se parea logic ce zice. romaneste, ei cacat! adica tu vrei sa terorizezi un star!
il asculta deci, si udo citea o compunere, un comentariu, pardon. si il aud ca debiteaza o aberatie, ceva cu muntii, care n-avea nici o treaba, parca era la geografie.
ba, ii zic, dupa ora, tu ce plm ai citit acolo? in bataie de joc?
ba, zice, tu nu vezi ca asta nici nu asculta ce citeam? ce mai conteaza!
opaaa, vedeti deci ce inteligent era, de fapt, udo al meu.
se camufla ca un sobolan in rolul de mediocru. hi is ma man, mi-am zis, cumva, si din momentu ala l-am pretuit si mai mult.
mangesius, pe linga numele de erudit, avea si o fizionomie  speciala si, intr-adevar, nu neaparat ca era un tip care acasa vorbea numai germana inalta, citea  si ce dracu mai facea el (om de astrolab, imi vine sa-i zic acum), dar parea atit de altfel, incit era abstras, sustras, intras. neavind, desigur, nici aptitudini sportive. adica la el chiar erau zero.
statea pe rindul de banci de la perete, la intunecosi, cum constatasem eu, care fusesem o singura data mutat din capriciu, la un exteu, pe rindul ala si fusesem socat de lipsa de lumina, pt ca eu mereu am stat pe rindu cu geam, linga geam, oriunde as fi fost.
imi imaginam ca locuieste cu bunica-sa, cu persoane din alt timp, si nici nu stiu daca nu era chiar asa.
am incercat sa leg odata o conversatie cu el, dar, intr-adevar, germana lui era prea grea, nu am putut sa ne zicem multe.
stiu ca completasem ceva si in oracolul lui, nu stiu daca nu era jignitor, cred ca ii decupasem si lipisem ceva baschetbalist dintr-un ziar, un lungan, oricum era ideea de imagine cu text, deci colaj, si ii scrisesem si porecla acolo. m-am simtit putin jenat.
astia il poreclisera Mafuka, numele unei primate. nu stiu de unde luasera ei numele, din ceva film, imi imaginam.
il respectam pe jorg ca pe un erudit si pe un straniu. pe undeva il consideram cea mai secreta si intelectuala figura, pt ca de mic dezvoltasem un soi de proiectie-fetis pt cite un tip puternic in secret, si anume exact pe wisdom.
cum nu se zbenguia insa cu noi, iar noi aveam religia sportului...nu am prea comunicat.
udo insa, hirschvogel, baiatul cu par castaniu inchis, dat intr-o parte, era omu meu de baza. si stateam aproape, la citeva blocuri distanta si o strada de traversat.
el era confidentul meu. si claudiu opris.
noi eram trioletul.


miercuri, 12 decembrie 2018

harriet 1


ei, va trebui sa mai raminem cu focusul pe aceasta fabuloasa clasa a 6-ea f din sibiu.
pt ca, in fond, aici s-a jucat totul.
in primul rind ca nemtii erau mai individuati decit romanii.
asa se explica de ce aceasta clasa era colorata si ca aport individual, si la propriu, la haine.
desi pe hirtie scoala noastra era fruntasa, in rapoarte, inauntru era lejereala.
nu am vazut scene macabre de disciplina, indivizi tipind si pretinzind uniforme, bentite si cacat, cum se facea la romani.
astia veneau cu jersee, pulovere, un blug, o combinatie.
eh, iar ca oameni.....
intii m-a intimpinat un roscatel cu parul ridicat in sus si dat putin pe spate, punk gen, heinzi, ce purta pantofi ascutiti, imi zicea bistritene, si m-a descusut rapid.
bai, fii atent, zice, eu is repetent, plm. dar, bistritene, uite colegele noastre, aia e buna, aia e buna, aia e iar buna.
emancipat sexual si relaxat. pretindea ca a futut-o pe una la el in bloc in lift, ba si pe cimp, in capita, omu vbea obsedat putin, ma uluia. eh, vezi tu, cu heinzi trebuia sa fi vbit mai mult, avea un curaj al vietii. altfel, nu se distingea la sport, la nimic, dar in camasuta lui asa, cu mansete, avea un aer de pistruiatu.
parea ca familia lui cu mai multi frati e mai dezorganizata asa, si la scoala diriga l-a bagat de citeva ori in corzi. plm, omu pretinsese ca a avut o inmormintare in familie, sa justifice ceva absente, si l-au prins cu tupeul.
scoala trebuie sa fi fost pt el un pur cosmar, dar viata, o smecherie careia ii facea cu brio fata.

m-am bagat sau m-au pus intii in ultima banca de pe rindu unu.
mai frate, si ma uit eu in dreapta mea, hau, o tipa pe rindu 2, tunsoare mireille mathieu, da satena deschis, niste cercei albastri aplicati direct pe ureche, ca o bobita, hait, mai, gagica asta...da gagica asta e buna, frate si are si ceva dinamic. si ochi albastri, taiati in asa fel incit inspira luciditate, nu raceala, sclipesc. pffffffffff
kine era?
nici mai mult nici mai putin decit sefa clasei plus perla scolii, cu 10 pe linie, pionier fruntas, panou de onoare, cutezatorii. auuuuuu.
vara mergea in tabere speciale cu pionierii fruntasi din tara, unde se intilneau la forum cu ceausescu, care le vbea.
harriet. nume sublim. maruntica, asa. nu prezenta forme.
intr-adevar, invata, i se intretinea mitu cu 10 (cred ca se prinsese directoru ca daca are omu perfect de pe judet in scoala, il doare-n avans), o singura data a prins-o in ofsaid profu de biologie, da nu a notat-o.
care prof era o namila de om glumet, gherghely, care avea un ditamai joc erotic cu harriet in clasa.
uneori il apuca si se ducea se punea alaturi de ea, daca gasea locu liber in banca, ce faci, pipichen?, o intreba, asta ridea, mai fugea un pic, se mai dadea deoparte. erau prieteni de familie?
was machst du pipichen, si incepea asa, o goana/hirjoneala cvasierotica la care noi asistam uluiti sau nestiutori. marele urs brun se aseza linga ea si zimbea, zimbea. era? era!

na, taticu, deci era ceva. cum drac sa-i intri in gratii asteia? plm, si timid fiind, si anormal.
se face o zi de nastere cu aproape toata clasa la razvan cosma acasa, un romanas.
si acolo cineva ma impinge, cind traversez, drept in poala lu harriet, care statea pe un canapei, ceva, fetele se hlizesc. chicoteste si ea. problema era ca eram mutulache, n-aveam pliscu valorilor.
nauc de viata.
si, na, se socializeaza frumos asa, la ziua lu asta, dar faza e ca mai apoi, comportamentu meu rebel in clasa face sa nu mai mai invite nimeni la nici o zi, tatiku (vom detalia in episoade).

si udo, amigo mio de suflet imi marturiseste ca de mult o vizeaza. ei, ce facem.
ba, zic, tre sa facem ceva. un plan.
ba, zice, uite, eu te las pe tine, ca ai mai multe sanse, evalueaza el generos, modest asa (in plm, invata si mai slabut, era de 7 gen), sau, de fapt, zice schema sa nu intre la risc, in fata, sa ramina in expectativa.
hai ca o si urmarim putin, sa-i vedem blocu, era pe linga cofetaria cedonia, un bloc verzui de 4 etaje. cu un dreptunghi cu leagan decupat in fata.
daca nu ne lua cu emotii de fiecare data cind treceam pe zona si ne uitam cu jind spre scara ei!




vineri, 7 decembrie 2018

Vocea


booonnn. ce mai era e zis de unchiu sandu?
doar ca futea naprasnic, cotidian, astfel incit o irita pe tovarasa profesoara la pizda (matusa-mea), care ii mai spunea: dar, mai sandule, nu sintem animale, mai ia si tu o carte si citeste!
insa asta am aflat mai tirziu.

acum ce se-ntimplă. erau emisiunile alea pionieresti,  duminica la amiaza. eh, incepeau asa, cu un cintecel vivace si na, vedeai pe ecran multi pionieri, pioniere, era sexy cumva, te atragea. ziceai: hai sa vedem ce cu ei. si o voce calda, invaluitoare, asa, de tinara mai mare, ne povestea ca, uite, la capitala au strins astia sticle, borcane, bai, frate, au plantat si copacei!
cred ca fustitele alea de pioniere prezentau un potential erotic, si asteptam, cumva, altceva, se numeste sexualitate difuza. dar nu mai venea, corpurile nu isi tineau promisiunea, sau numai ele isi tineau promisiunea, nu textul. si mai vedeai si cite o pioniera asa, sexy, recitind, si te gindeai ce frumos ar fi sa fie colega ta de clasa la bucuresti.
apoi...vocea aceea invaluitoare care parca mai facea si traduceri la desene, in prelungire.
ea era naratoarea tuturor pionierilor, a faptelor lor, ca o fata de liceu sau studenta frageda care voia sa te initieze.
si sa nu-mi spuneti voi, cei care ati ascultat-o, ca nu VOIATI SA O FUTETI!
sa nu-mi spuneti! (sa va futa, de fapt, sa pastram nuantele)

dar ea, stii , nu avea chip, si apoi a venit revolutia si a distrus tot.
acuma care era kestia, parca am si vazut-o dupa 90, o fi bagat-o tatulici pe veniti cu noi pe programu 2, sau aparuse la ceva emisiune. era o tipa la 30, creata asa, placuta.
cred ca succesu nicolei, o cintareata purie aparuta brusc si disparuta la fel de brusc in anii 2000 se baza pe  kestia ca avea ceva in comun cu VOCEA. vocea pe care vrei sa o futi, vocea care te ingrijeste, ghideaza, vocea care iti va indeparta pantalonasii uniformei si, suav, iti va suge coitele!
doamne, vocea!

acum, ceva trebuie precizat: noi nu futeam vocea aia, totul era prea suav, prea dreamish, prea fraged....caci, noi, pionierii si soimii nu stiam ce e futul.
dar prestiam, presimteam. noi, pionierii, intram in starea de prefut ascultind vocea calda, materna, care urma sa faca un detournement erotic, de la mama si partid, la utc si....si individ; viata in cadrul uteceului incepea cu fiori erotici.
cu strampelii albi de pioniera trasi pe picior, totul incepea in  grupele de detasament.
iar VOCEA, vocea, era Tesla care aprindea sufletele noastre cu acel timbru cald, promitator de noi orizonturi nespuse (dar timbrate).

citi pionieri ai futut tu, voceo?
cite coaie nu ai inghitit cu nesat?

joi, 6 decembrie 2018

fatah din mangalia

https://youtu.be/8BjzjyMJSV0

radio europa libera


unchiu sandu era baiat descurcaret insa. pcr, pile cunostinte, relatii
stia sa faca rost, astfel ca, de undeva, casa s-a umplut de stilouri chinezesti cu spirale colorate serpuind pe ele, bluze albastre din bumbac, flausate pe dinauntru (tot chinezesti), izmene (desigur, chinezesti), si niste badoace cu lapte praf sau cu o glucoza, de fapt.
iar cind bunica-mea a avut o operatie grea de i-au scos cincizecisidepietre de linga pancreas, a avut un rol esential la spaguire astfel incit si la reanimare zicea ca i-au pus o sonda, saracuta, sa respire si sa scoata spuma aia din stomac...
cind a fost sa se desparta insa, de otti, lucru la care otata lucra sau pe care il spera in secret, omu a venit cu contabilitatea, cu niste carnetele cu cit a cheltuit el si, scurt, a cerut vreo 75 mii lei ca sa plece. nu stiu cit i-a dat bunicu-mio, dar sigur i-a dat, numai sa se faca pierdut.

aici, la sibiu, s-a petrecut si primul episod dizident.
intii, ca noi aveam in curtea scolii, scris mare cu vopsea alba, groasa, jos ceausescu.
asta in 86!!!
iar colegii, cum am ajuns in scoala, au tinut sa ma urce la etaju 2 al scolii, de unde inscriptia se putea descifra inca, ca indivizii nu putusera sa o stearga si au turnat un pietris marunt peste ea.
era, practic, pe terenul de sport al unitatii.
tin minte cum mintea mea obscura a descifrat mesajul invaluit.
era un secret urias si nu realizam decit difuz si confuz cit de important e.
scoala noastra era fruntasa pe judet, ca avea un director chel, oportunist, care raporta cele mai bune cifre.
asta nu se simtea in scoala, nu era prea mare constringere, ori pt ca erau clase cu  multi nemti, ori pt ca omu, smart, raporta cifrele si il durea in pula.
eram un grup de 3 baieti, eu, udo si claudiu opris. eu cu udo imparteam admiratia pt aceeasi fata fruntasa a clasei, harriet. opris a zis ca se multumeste cu ana-maria, o nou venita negricioasa si parca putin de la tara.
apoi, in casa, prinsesem frinturi de la europa libera, ca bunicu-mio era fan, baga seara mereu, cu tot cu bruiaju undelor. ori aia il cacau tare pe ceausescu. ziceau ca face un palat la bucuresti, cu porti de aur si diamante. chiar si cu mintea mea de atunci am realizat ca, da-o dracu, n au cum fi porti de-astea ca-n povesti, e gogonata.
apoi, un aer subversiv ne-a cuprins pe noi 3 mai tare cind opris a zis ca fra-su facuse la strung un stilet din 2 bucati, care se insuruba, cum ar veni, in el insusi. ne-a promis si noua unu.
plus, a adus textu de la o piesa de phoenix, canarul galben, si a zis ca e cu cheie piesa, ca canarul galben e ceausescu. sau de la alta piesa a fost, in plm, noi am inteles ceva printre rinduri, e clar.
am copiat cite ceva din textele astea, cind ma apuca pe mine brusc o inspiratie, iau un caiet nou, din ala cu coperte mai lucioase cu alecsandri pe el, si incep sa scriu, tata, pt prima oara nispe poeme hitleriste si impotriva lu ceausescu. si cu legiunea ceva, desi nu stiam noi ce e legiunea, da auzisem.
in fond, trebuia o opozitie, si cine o putea face mai bine la ceau decit un grup hitlerist.
efectiv mi se parea ca am fost chiar maiastru, aveam deja citeva piese scrise frumos, doar de mine, si ma gindeam ca ii voi ului pe baieti la scoala. erau marsuri in care se proclama in clar ca luptam sa-l dam jos pe ceau, ca asta dorim.
dar imi gaseste otata nush cum caietul si, cu toate eforturile mele, mi-l smulge, si mi-l rupe, si nu-l mai vad niciodata.
astfel, exceptionalele poeme se pierd pt totdeauna, sa-l fut, si el, aflu mai tirziu, merge chiar la director sa avertizeze ca copiii astia au dat de un cuib de idei legionare, fasciste, pe undeva.
de, saracu, se speriase, el, cu baraganu la activ, si s-o fi gindit sa preintimpine, sa nu patim ceva.
nu se gindise ca cuibul era chiar radioul lui.
dar la scoala nici diriga, nici nimeni, nu ne zice nimic.
e drept ca se cam ferea de mine cu ascultatul, cind intram in bucatarie el inchidea sonorul, deja se auzea: aici radio....si eu completam in gura mare, europa libera!
el corecta siret: nu , ma baiatule, bucuresti!



marți, 4 decembrie 2018

unchiu sandu


intii despre unchiu sandu, insa.
ma mutasem pe-a 6-a cu scoala la sibiu.
deja ma prinsese morbu fotbalului tare.
inca de la bistrita mergeam la tutungerie sa pun mina pe sportul si sportul suplimentul, simbata, care era mai greu de prins. se mai dadeau si pe sub mina, mai era si revista aia in sepia, sportul ilustrat, ah, si suprema regie fotbalistica, un fel de revista-program de meci color, scoasa de sportul studentesc, unde scria unu  cosasu cronica f(r)azei.
incercam sa pun mina pe chestiile astea.
vinzatoarea de la tutungerie era o femeie grasa, taranca, cu parul blond spalacit aurifer natural si dinti de aur. mirosea a tipar acolo, a tutun si a tipar, ceea ce imi placea. adulmecam si nu stiam ce.
extaz

cu unchiu sandu care era chestia. sor`sa lu tata era profa in sibiu, de istorie (mutata cu forta de la psihologie la istorie cind se desfiintase psihologia in ro).
o tipa ambitioasa, dar proasta. incrincenata, mai degraba.
ma rog, avusese si ghinion, in prima casnicie prinsese un betiv care simulase perfect pina la nunta.
asta se numea unchiu gheorghe, si-mi mintesc ca intr-o vizita la bunici, la medias, zicea: mama soacra, da-mi te rog niste tuica, ca ma doare maseaua.
enfin. sandu asta se combinase cu matusa-mea deci, dar isi lasase casa cu 3 copii elevi, si na, in aer plutea un scandal didactic, ca muncitoreasa voia sa si recupereze sotu inapoi.
da si lu sandu i se aprinsesera calciile, na, tu, maistru, sa ajungi la o pizda didactica tinerica, e ceva.
otti, ca asa-i zicea la matusa-mea, avea un complex anal cu curatenia, si spala in casa pe jos in draci, asa ca adesea il vedeam pe asta in weekend in genunchi, frecind cu cirpe linoleumurile.
alta nebunie a lu matusa-mea era sa schimbi slapii cind intrai in fiecare camera, ceea ce la ea se aplica.
unchiu sandu era un barbat inalt, solid, dar avea un cap rotund cu trasaturi de copil (putto supradimensionat). cind se mai si supara, buzele lui groase se rasfringeau ca ale unui copil mofturos, dezamagit.
in chema, ironie, mititelu, de familie.
dar acest unchiu sandu, avind copii, stia sa se comporte cu mine.
cum a vazut el ca-s nebun dupa fotbal, pai a inceput vinerea, asa, cind apareau astea de sport, sa imi aduca un teanc, tată. orice ziar cu pagina de sport mi l punea in brate.
avea si pile la chioscu din centru sibiului, astfel ca fraierii stateau cu orele acolo pina bagau ziarele, dar lui sandu doamna i le tinea sub tejghea.
era in fierbere orasu, ca interu intrase in A (conjunctura favorizata si de faptul ca nicu ceausescu era prim-secretar pe judet), si incepeau primele meciuri, cu dinamo, unde o luasera in freza cu 4-1 plus coatele in cap aplicate de andone la bucuresti.
da aveau echipa, na, si oamenii simteau ca merge. inclusiv piticu de cezar zamfir era detasat acolo pe extrema.
deci imi aducea ziare, plus, a mai iesit cu mine si sa-mi traga la poarta, poarta imaginara de pe cimpu dinspre selimbar, unde imi tragea intre coceni si tulpini de porumb taiat.
cine m-a vazut stie ca ma pregatisem sa fiu cel mai mare portar al lumii, aveam antrenamente speciale despre care voi vorbi altadata, si nu numai ca ma pregateam, dar cine  m-a vazut va atesta ca si eram.
ei, desigur, fiind fantastic de obraznic, acasa ii raspundeam inapoi.
de exemplu, l-am luat la supermisto odata, cind sustinuse ca s a descoperit ca centrul pamintului e la păuca; nu mai stiu, asta era satul din care era el?
el nu, o tinea sus si tare ca stiintific se determinase. probabil isi batuse vreun inginer joc de el.
dar bun la suflet, asa, imi aducea teancurile alea de ziare, si vazind el ca deja eram asa, antipolitic, imi zicea si bancuri cu bula si ceausescu, sau, odata, cind ne uitam la stiri si ceausescu vizita tanzania , si s-a pronuntat dar es salaam, s-a uitat la mine complice si mi-a zis: Da-ne salam!
dar tot el mi-a povestit o faza cum, intr-o seara, nicu ceausescu a intrat incognito intr-o alimentara si a cerut sa fie servit.
si ca nu l-au recunoscut si nici nu l-au servit.
ca atunci el s a enervat si a zis: acum aduci toate lazile cu cabanos si a mai dat niste ordine si imediat a venit marfa, ca de nu te dau afara!, si s-a scos marfa la vinzare si lumea s-a aprovizionat solid.
si nicu era murdar de noroi pe pantaloni, ca ploua, era de pe drum.
acesta era deci nicu ceausescu, facea dreptate prin alimentare, ca cuza.
mai tirziu, bunicu-mio sustinea ca unchiu sandu era informator si ca el a stiut de la inceput chestia asta.
cind il enervam, unchiu sandu se inrosea la fata si dadea semne ca m-ar pocni, dar in ultima clipa isi deturna miscarea si facea ca numa s a facut ca ma loveste si se scsarpina. atunci, incepeam amindoi sa ridem.
motivul real la faza asta este ca, mi-au zis ai mei mai tirziu, il rugasera expre sa nu ma pocneasca, orice ar fi.
iar unchiu sandu, intr-adevar, n-a incalcat interdictia asta.
intr-o buna zi m-a dus la el la santier, unde se construiau blocuri, si am intrat intr-o baraca de lemn.
m-a pus sa tin de sase si a extras de accolo un linoleum facut sul.
altadata a trimis un muncitor de-al lui sa scoatem cartofi de pe un pamint din gradina lu bunicu-mio, intr-o simbata.
trageam io cu ala la cartofi, si stind io asa cu el, omu era mai ursuz, sandu zisese ca cazuse camionu peste el cindva, am incercat sa-l trag de limba: e bun maistru asta, cum e?
e bun, da-l in pizda ma-sii


lamă barosan. o noua capodoperă din romanian new wave cinema


https://youtu.be/1xEXp4-kXaY

luni, 3 decembrie 2018

machinagland


machinagland

blocajul pe viata s-a manifestat de multe ori cind eram mic.
de ex pina in clasa a 5 parintii mei nu ma lasau in mod stupid la filme. nici tv, nici cinema.
cica asta era pedagogie.

aveam un unchi prof de matematica la cluj. dar era si pimp, i-a livrat femei si lui ilie nastase. pastra cu evlavie pe perete o fotografie primita chiar de la el.
m-am dus intr-o vizita cu bunicu.
asta, ca sa ne impresioneze, a inceput sa ne puna la video un film, rakas, cu unu care facea ca mitraliera si se batea puternic. era si comedie, parca.
eram, desigur, interesat, dar bunica-miu absolut deloc, sustinea ca sa ne culcam de dupa-masa.
asta insista sa ne arate niste faze. a zis ceva si de pretty woman.
cind vbea de filme in care apareau femei i se umezea glasu: ma, ce film!, ma, ce femeie! extraordinar!
(probabil ca nu a zis atunci de pretty woman. ca e din 1990. dar e ciudat, parca toate filmele astea ajungeau la noi cu 2-3 ani inainte sa apara in vest).
cert e ca a mai bagat niste faze, ar fi vrut sa vedem filmu. da bunicu-mio...
dadea si pe fastforward. operatiunea a fost abandonata, ori am iesit in oras, ori am dormit.
nu puteam sa lupt cu asta, stringeam in mine.

o faza asemanatoare patesc cind ne vizitam fost vecin de bloc, profesoru de muzica sfechis, care se mutase intr-un bloc al partidului, cum i se zicea, fix linga parc. bloc cochet, smecher, select.
eram cu tata si sfechis tine sa imi arate (ca avea fata, na) un film tare tare: cobra, cu sylvester stalonne, cu o secta de psihopati ucigasi care ridicau ciocane deasupra capului intr-un ritual. sylvester, in geaca de piele...urmau sa vina peste el. sa-l atace la un hotel.
da intii, sefu lor incearca sa o kilareasca pe una in lift, cu un cutit cu zimti, lucitor, curbat, si cu ciorapu tras pe fata.
sfechis vrea sa-mi puna tot filmu, sa ma rupa, da tata zice nu, lasati.... bai, ce barbati am in familie? atunci sfechis uzeaza de un truc, totusi imi arata niste faze, si mai deruleaza unde e mai important, si facem asa vreo 20 de minute.
vreau sa spun ca niciodata nu au reverberat niste secvente de film vreodata, asa, in mine, parca eram pe acid.
am incercat mult mai tirziu sa revad filmu, nu am putut, se disipase toata gratia (de teroare), tot hipnotismul, vraja.
sfechis avea plete, fusese chitarist intr-o formatie de rock, stia ce-i viata.

mi-au pus blocaj pe filme si o sa povestesc cum mi-au pus blocaj pe sport

sâmbătă, 1 decembrie 2018

o clarificare


recent, chiar un prieten a indraznit sa se refere la noi prin  "baietii astia inofensivi".
o facea chiar in prezenta mea, si am ramas un pic uluiti.
era greu sa ii explicam ca (nu ar fi inteles, probabil):

1. prin proprie intuitie, vointa si educatie am optat pt solutiile mistic-sexuale care sa ne aduca noua putere si clarviziune, si nu altceva.
aceasta a implicat doar 2 metode de actiune posibile: abstinenta sau continenta

2. desi am tolerat cu compasiune in jurul nostru oameni cu viata sexuala juisanta, ejaculanta, sau oameni avind copii, am facut aceasta cu acceptanta fata de niste fiinte prinse in plasele adinci ale ignorantei, remarcind si calitatile lor prezente si manifeste.
insa, trebuie sa precizam, totodata, centralul dispret initiatic si funciar, fata de orice fiinta care ejaculeaza sau juiseaza orgasmic, cu/din ignoranta.
un dispret ca de la spirit la animal

3. pedagogia nonejacularii noi o exersam asupra fiintelor capabile de a fi penetrate ocult, o exercitam telepatic, fizic, metafizic, dar nu asupra loazelor ejaculant-ignorante


p. s : cei care ejaculeaza nu sint niste flori

lumina palida a durerii. tanti felicia, vesela, tonica


luminita, o pioniera fruntasa, nepoata doamnei david de la etaju 3, imi preda matematica.
cu o neinchipuita rabdare si blindete.
luminita era o fata putin plinuta, fara a fi grasa. ea era rodul unei povesti de iubire intre parintii ei care incepuse pe bancile liceului. tatal ei era negricios si fumacios, iar mama ei era micuta, sexy (cred ca avea si par pe picioare) si cu o bubita si mai sexy pe obraz.
si de aici a iesit luminita, fruntasa, care mi-a explicat de vreo 2-3 ori niste kestii matematice.
ea venea aici, in bloc, la matusa ei, tanti david, micuta batrinica administratoare a blocului, si matusa ei, tanti felicia, prima fiica a doamnei david, o economista acerba si vorbareata care ramasese, din motive nestiute, nemaritata.
tanti david si tanti felicia fumau si sporovaiau naprasnic, era un clan feminin acolo, cu aere inclusiv intelectuale, pt ca felicia poseda o biblioteca impresionanta.
maica-mea se cam lasase de citit din studentie, dar ii placea sa fie la curent cu treburile astea.
cafele, birfe, ce o fi fost acolo.....
doar ca, mai intrind si eu pe la ele prin bucatarie in vizita, ma simteam stimulat, felicia incepuse sa imi paseze carti extrem de interesante, cam de cind eram pe-a 5-ea.
agatha christie, haralamb zinca, twain, avea cam orice. incepusem sa o dau pe politiste la influenta ei.
10 negri mititei, taticu, dar mi se pareau si copilaresti si nesatisfacatoare la lectura.
romanele politiste romanesti insa, m-au dezgustat de gen, acolo mereu aparea un militian care cauta spioni, in plus, isiascunsese unu cianura intr-o masea (si mi s-a parut plat-sinistra cartea, cum il cautau astia, militia, la dinti); cu mintea mea de copil uram indeajuns autoritatile si tezismul inca de pe atunci. si era ceva sec in haralamb, tot atunci am dat si de rodica ojog-brasoveanu (despre care, in anii 2000 pecican zicea la radio ca e o mare scriitoare romana, impresionat, probabil, de faptul ca isi imprumuta vocabularul buruienos de la florarese si le platea ca informanti lingvistici).
deci, de politiste m-am lasat, dar a inceput sa ma pompeze cu stendhal, manastirea din parma, pe care o am si acum, si n-am citit-o de atunci. tono bungway etc, dar apoi m-am mutat la sibiu, si ulterior si de pe scara aia, asa ca influenta ocult-intelectuala a feliciei asupra mea nu a continuat. (se pare insa ca ea m-a facut scriitor, tirziu mi-am dat seama).
tot prin felicia am ajuns insa de citeva ori la cinemateca. era pe pile, un program de cinemateca, si trebuia sa ai abonament si, prin relatiile ei, mama si-a facut si ea si imi amintesc ca am mers la un soi de musical si western plicticos si vechi. si normal, daca era cat ballou, din 1965!
comediile nu mi-au placut niciodata, decit alea cu bud spencer, unde se rigiia grosier.
deci, cinemateca bistriteana, fiasco.
ceva a ramas, insa, pt ca, mutat la sibiu unde trebuia sa continui sectia germana (desfiintata la mine in oras motivindu-se ca eram doar 10 elevi), la bunici, iata ca si bunica-mea ma duce intr-o dupa masa: 1. la principiul dominoului (un film cu asasinat politic, percutant) si 2. in 2 serii, filmul pretentios al lui iulian mihu, lumina palida a durerii, cu o scena in care un preot fute o tiganca (nebuna satului) si apoi se spinzura. nudul din profil, din acel film, in genunchi, fata in fata cu preotul, o raritate.
era film de arta, chiar daca se petrecea la tara, si era cu razboi si saracie crunta si ceremonii funerare.
sumbru, tare, cum erau si anii aceia, si cred ca bunica-mea a iesit marcata de atita sumbru, imi amintesc ca facut un comentariu, ca e atit de trist acel film.

obscur, ma intrebam asupra libidoului lui tanti felicia. da, ma intrebam

cupa intercontinentala. prima durere


nde fapt mai sint niste nuante in interstitii.
inchis in camera, auzeam: intii a ratat majearu, a aparat duckadam, a ratat boloni (aici comentatorul a fost surprins, vocea lui suna a durere), si, asadar, dupa primele 2 serii, in tensiunea aia, am tisnit in camera.
batrinu nu m-a alungat, dresaju ma facuse sa ma astept si la asta.
si a urmat vocea aia, a lui teoharie coca-cosma: lacatus va inscrie! lacatus trebuie sa inscrie!
si a futut lacatus bomba aia sub bara, bara-gol!
duckadam arata hipnotic, cred ca avea vishuddha foarte activata.

era un intuneric asa de mare in romania acelor zile.
cumva, si prin ziare, se vedeau fotografii facute cu blitzul care indepartau intunericul, dar lasau si umbre pe trupurile de linga.
cred ca unchiu sandu mi-a zis ca lumea a mers noaptea la aeroport sa-i intimpine.
eram uluit - se putea intimpla si asta, sa mergi sa intimpini echipa.

era un intuneric asa de mare, incit cupa sub reflectoare, tinuta pe scara avionului de tudorel stoica,
lasa inca umbre.
sacourile jucatorilor erau usor stingace. nu ii mai vazusem asa.


si asta a fost. am suferit ca la o lovitura a soartei cind, in aceeasi toamna, calificata in turul 2 direct, steaua a intilnit anderlecht. si, in ultimele 15 minute, cu stingaciu in poarta, a luat acolo 3.
(nu au transmis la tv).
la bucuresti, s-a incercat, s-a ratat si un penaly, si abia in a doua a dat balint o boaba. n-a iesit.
tata zicea ca steaua avusese de ales intre a juca sau a nu juca primul tur. ca ar fi fost mai bine sa....

dar inainte de asta a fost cupa intercontinentala. transmisa abia a doua zi, inregistrarea, pt ca se juca la tokyo.
si un biziit nefast (de satelit? - nu, acum citesc ca era creat de niste difuzoare montate de japonezi in tribune, un fel de vuvuzele, zice graur)), se auzea pe inregistrare. ceva nu era in ordine. daca ai fi ascultat radioul dimineata, ai fi aflat scorul. dar noi nu voiam sa ne stricam placerea.
au anulat nedrept golul ala al lui belo.
si apoi alzamendi, cu lovitura aia libera batuta rapid...
(daca ma uit acum...credeam ca respinsese in prima faza stingaciu si apoi bara, dar nu, a fost bara, mingea a ricosat in genunchii lui stingaciu, de acolo in sus, de unde asta a bagat-o cu capul).
era o prima absenta inexplicabila mintii, a lui duckadam, care fusese operat, nu-i asa?
si a fost o inmormintare totul, dar fara vina, cumva.

gustul nefast al inmormintarii (l-am trait atunci)

in urmatorul episod voi povesti despre unchiul sandu








fatalul film - about Sleep #2

cinema imprivibil, cinema imprescriptibil, anemic cinema, desktop cinema, clinamen . slow cinema, fluxus, whatever, vimarsha. cinema ca una ...