unchiu sandu

intii despre unchiu sandu, insa.
ma mutasem pe-a 6-a cu scoala la sibiu.
deja ma prinsese morbu fotbalului tare.
inca de la bistrita mergeam la tutungerie sa pun mina pe sportul si sportul suplimentul, simbata, care era mai greu de prins. se mai dadeau si pe sub mina, mai era si revista aia in sepia, sportul ilustrat, ah, si suprema regie fotbalistica, un fel de revista-program de meci color, scoasa de sportul studentesc, unde scria unu  cosasu cronica f(r)azei.
incercam sa pun mina pe chestiile astea.
vinzatoarea de la tutungerie era o femeie grasa, taranca, cu parul blond spalacit aurifer natural si dinti de aur. mirosea a tipar acolo, a tutun si a tipar, ceea ce imi placea. adulmecam si nu stiam ce.
extaz

cu unchiu sandu care era chestia. sor`sa lu tata era profa in sibiu, de istorie (mutata cu forta de la psihologie la istorie cind se desfiintase psihologia in ro).
o tipa ambitioasa, dar proasta. incrincenata, mai degraba.
ma rog, avusese si ghinion, in prima casnicie prinsese un betiv care simulase perfect pina la nunta.
asta se numea unchiu gheorghe, si-mi mintesc ca intr-o vizita la bunici, la medias, zicea: mama soacra, da-mi te rog niste tuica, ca ma doare maseaua.
enfin. sandu asta se combinase cu matusa-mea deci, dar isi lasase casa cu 3 copii elevi, si na, in aer plutea un scandal didactic, ca muncitoreasa voia sa si recupereze sotu inapoi.
da si lu sandu i se aprinsesera calciile, na, tu, maistru, sa ajungi la o pizda didactica tinerica, e ceva.
otti, ca asa-i zicea la matusa-mea, avea un complex anal cu curatenia, si spala in casa pe jos in draci, asa ca adesea il vedeam pe asta in weekend in genunchi, frecind cu cirpe linoleumurile.
alta nebunie a lu matusa-mea era sa schimbi slapii cind intrai in fiecare camera, ceea ce la ea se aplica.
unchiu sandu era un barbat inalt, solid, dar avea un cap rotund cu trasaturi de copil (putto supradimensionat). cind se mai si supara, buzele lui groase se rasfringeau ca ale unui copil mofturos, dezamagit.
in chema, ironie, mititelu, de familie.
dar acest unchiu sandu, avind copii, stia sa se comporte cu mine.
cum a vazut el ca-s nebun dupa fotbal, pai a inceput vinerea, asa, cind apareau astea de sport, sa imi aduca un teanc, tată. orice ziar cu pagina de sport mi l punea in brate.
avea si pile la chioscu din centru sibiului, astfel ca fraierii stateau cu orele acolo pina bagau ziarele, dar lui sandu doamna i le tinea sub tejghea.
era in fierbere orasu, ca interu intrase in A (conjunctura favorizata si de faptul ca nicu ceausescu era prim-secretar pe judet), si incepeau primele meciuri, cu dinamo, unde o luasera in freza cu 4-1 plus coatele in cap aplicate de andone la bucuresti.
da aveau echipa, na, si oamenii simteau ca merge. inclusiv piticu de cezar zamfir era detasat acolo pe extrema.
deci imi aducea ziare, plus, a mai iesit cu mine si sa-mi traga la poarta, poarta imaginara de pe cimpu dinspre selimbar, unde imi tragea intre coceni si tulpini de porumb taiat.
cine m-a vazut stie ca ma pregatisem sa fiu cel mai mare portar al lumii, aveam antrenamente speciale despre care voi vorbi altadata, si nu numai ca ma pregateam, dar cine  m-a vazut va atesta ca si eram.
ei, desigur, fiind fantastic de obraznic, acasa ii raspundeam inapoi.
de exemplu, l-am luat la supermisto odata, cind sustinuse ca s a descoperit ca centrul pamintului e la păuca; nu mai stiu, asta era satul din care era el?
el nu, o tinea sus si tare ca stiintific se determinase. probabil isi batuse vreun inginer joc de el.
dar bun la suflet, asa, imi aducea teancurile alea de ziare, si vazind el ca deja eram asa, antipolitic, imi zicea si bancuri cu bula si ceausescu, sau, odata, cind ne uitam la stiri si ceausescu vizita tanzania , si s-a pronuntat dar es salaam, s-a uitat la mine complice si mi-a zis: Da-ne salam!
dar tot el mi-a povestit o faza cum, intr-o seara, nicu ceausescu a intrat incognito intr-o alimentara si a cerut sa fie servit.
si ca nu l-au recunoscut si nici nu l-au servit.
ca atunci el s a enervat si a zis: acum aduci toate lazile cu cabanos si a mai dat niste ordine si imediat a venit marfa, ca de nu te dau afara!, si s-a scos marfa la vinzare si lumea s-a aprovizionat solid.
si nicu era murdar de noroi pe pantaloni, ca ploua, era de pe drum.
acesta era deci nicu ceausescu, facea dreptate prin alimentare, ca cuza.
mai tirziu, bunicu-mio sustinea ca unchiu sandu era informator si ca el a stiut de la inceput chestia asta.
cind il enervam, unchiu sandu se inrosea la fata si dadea semne ca m-ar pocni, dar in ultima clipa isi deturna miscarea si facea ca numa s a facut ca ma loveste si se scsarpina. atunci, incepeam amindoi sa ridem.
motivul real la faza asta este ca, mi-au zis ai mei mai tirziu, il rugasera expre sa nu ma pocneasca, orice ar fi.
iar unchiu sandu, intr-adevar, n-a incalcat interdictia asta.
intr-o buna zi m-a dus la el la santier, unde se construiau blocuri, si am intrat intr-o baraca de lemn.
m-a pus sa tin de sase si a extras de accolo un linoleum facut sul.
altadata a trimis un muncitor de-al lui sa scoatem cartofi de pe un pamint din gradina lu bunicu-mio, intr-o simbata.
trageam io cu ala la cartofi, si stind io asa cu el, omu era mai ursuz, sandu zisese ca cazuse camionu peste el cindva, am incercat sa-l trag de limba: e bun maistru asta, cum e?
e bun, da-l in pizda ma-sii