harriet 2

si a venit si olimpiada de matematica. faza pe judet.
harriet s-a intors cu un 3,25 si nu era ideea ca am fi invidiat-o, dar , pe undeva,
am rasuflat, after all, usurati. principiul realitatii se manifesta duios.
oi fi tu de 10 fix in clasa si pe judet, dar in lumea marilor stiinte mitul ti se clatina, fetito, am gindit cu totii, sau cel putin o parte. (parca bernd, blondul, a facut un comentariu malitios, a mormait cu naduf)
pe rindu de la perete statea razvan cosma, un baiat cu ochi albastri, vesel, cu o aura a deschiderii in el. ma innegura putin, pt ca si el flirta cu harriet.
de fapt, clasa era scurtcircuitata de un nou joc.
in pauze, baietii, jucam fotbal mereu. era o religie, o febra, tot ce era mai bun.
traiam doar pt pauze, in fapt.
mi-am dat seama ca eu am o problema inca de pe a 5-ea, dar si acum ( 6 f).
cumva, ma enervau baietii care se inmuiau cind vbeau cu fetele. eu nu facusem desprinderea din sexul pur masculin, luptam impotriva mea, cum s-ar spune.
ori fetele incepusera deliberat sa ne fure mingea, ba in pauza, ba, uneori si in clasa. rezulta o urmarire  in care ele manevrau mingea ca la rugby, din mina-n mina, iar noi trebuia sa fugim dupa ele, sa le cuprindem si sa le smulgem cu forta mingea.
nu stiu care dintre fete avusese ideea diabolica, dar pe mine ma scotea din minti faza.
la inceputul unei ore de matematica, profa, o creata bonoma, ochelarista, care isi incepea ora cu Also, Herrschaften, m-a abordat, dar nu violent, ci investigator, ca, zicea, am vazut cind s-a sunat ca tu ii dadeai picioare in fund Petrei! si care e motivul?
petra fiind o fata firava, constitutional o asociam cu bunica-mea care toata viata a avut 40 de kile , si linistita si care invata ok si era simpatica, nimic de zis.
si asa a aflat si profa motivul real al furiei mele. ca, uitati, ca ne iau fetele mingea.
a, deci tu esti cu fotbalul, a zis ea, pai si pe ce loc e echipa voastra din bistrita?
pe doi!
si interu pe cit e?
pe 1!
chiar asa e faza, ca interu e pe unu si gloria pe 2?, intreaba ea.
nu, tovarasa profesoara, explica baietii din clasa, sint in serii diferite, ca in b erau 3 serii atunci,
cum nicu fusese facut prim-secretar al judetului, interu tragea la promovare.
iar gloria era mereu pe locurile 1-4 in serie, dar la final nu promova. lumea zicea ca in retur incepea sa vinda meciuri si, pratic, arbitra promovarea.
doamna de matematica nu folosise prilejul decit sa reconstituie ceva din psihologia mea de microbist fanatic.
acuma cu harriet... razvan asta, devenisem gelos pe el. plm, era ceva in aer (in jocurile-urmarire cu mingea interactiona bine cu h, rideau, zimbeau) , asa ca, profitind de un usor strabism al lui (sau, uneori inchidea un ochi?) incep eu sa lansez in clasa porecla lae chioru!
o strig pe ici, pe colo, si prietenii mei o repeta. uneori imi ziceam, bai, nu e ok ce fac, aveam un sentiment apasator si obscur.
razvan nu-mi zice nimic, doar ca, intr-o zi, cind aveam meci in campionatul scolii, nu se prezinta omu, si doar aveam nevoie de el.
bai, n-ai venit, zic, si simt cum ce-mi livreaza ele o scuza. bai, sa-mi bag, asta n-a venit ca e suparat pe mine, zic.
in  echipele de fotbal in care ne imparteam la sport eram mereu rivali, el dribla superbine si in draci, eu eram artilerie grea dincolo.
enfin....uneori, cind profu mai venea la ore, ne punea sa jucam mixt handbal, amestecati cu fetele.
si acolo se intimpla ceva magnetic. daca nimerea in echipa cu mine, nush cum se facea ca harriet imi pasa mie, eu ei, si uite-asa ajungeam la poarta.
intr-un meci din asta insa, se intimpla ceva. nu mai stiu motivul, dar in echipa adversa era missy, o romancuta tunsa baieteste, bruneta, oachesa, care statea in banca unu uzual, guraliva, isteata. era in poarta si avea niste manusi. si, ma enervase(ra) cu ceva, fapt e, ca intr-un moment in care missy isi abandoneaza manusile, eu ma duc si scuip in ele.
asta i se plinge lui harriet. era final de partida si eu stateam in fund aproape de linia portii.
si o aud pe harriet ca zice rece ceva gen, i-a scuipat la missy in manusa si asta are si pantalonii descusuti intre picioare!
ma uit si, fuck, da, mi se descususera pantalonii intre picioare. ridicol maxim, imi zic.
hait.
heinzi, roscatul pitic precoce, cu jacheta lui vestuta imi spusese odata - bai, bistritene, io sa fiu in locu tau, lu missy i-as trage-o, pai tu nu vezi cum se uita asta la tine? missy e gagica misto, bistritene, io n-as sta!
aveam asa, o presiune pe suflet, da nu stiam ce sa fac. ma si indoiam, asa.
stiu ca ma uitam in oglinda inainte sa plec la scoala si imi dadeam paru cu apa sa stea cum imi imaginam io ca-i bine.
aveam senzatia si ca nasu meu e prea...sau ca ar trebui...
vazusem in romanele alea de duzina, de dragoste, de la bastei verlag, care mai circulau prin clasa, niste fascicole practic, niste reclame la operatii estetice. aveau titluri incitante si coperta era beton, ori cu ceva cowboy, ori o sora medicala sau stewardesa, alaturi de un barbat blond, superb.
pai sa stii, taticu, cind voi fi mare voi face si io o operatie de-aia.
ne bagasera intr-o piesa cretina de teatru (era spre finalul anului, cred), mie mi-au dat un rol cu vreo 2 replici si aveam un ciocan in mina, pe care l-am si izbit din greseala la reprezentatie de catedra. era ok, ca nu aveam nimic de memorat, piesa era in germana.  dar imi dadeam seama si ca mi-au dat un rol de cacat, marginal. nu conta, toata piesa sau sceneta era de cacat.
si la sfirsit vine la mine ma-sa lu lae chioru, ma prinde chiar pe treptele scolii, se uita asa, la mine, si zice - te implor, nu-i mai spune asa, nu doarme noaptea, nu-ti mai bate joc de el!
huh! oleo ce-am facut? ieream periculos pe teroare psihica, si o stiam.