lumina palida a durerii. tanti felicia, vesela, tonica

luminita, o pioniera fruntasa, nepoata doamnei david de la etaju 3, imi preda matematica.
cu o neinchipuita rabdare si blindete.
luminita era o fata putin plinuta, fara a fi grasa. ea era rodul unei povesti de iubire intre parintii ei care incepuse pe bancile liceului. tatal ei era negricios si fumacios, iar mama ei era micuta, sexy (cred ca avea si par pe picioare) si cu o bubita si mai sexy pe obraz.
si de aici a iesit luminita, fruntasa, care mi-a explicat de vreo 2-3 ori niste kestii matematice.
ea venea aici, in bloc, la matusa ei, tanti david, micuta batrinica administratoare a blocului, si matusa ei, tanti felicia, prima fiica a doamnei david, o economista acerba si vorbareata care ramasese, din motive nestiute, nemaritata.
tanti david si tanti felicia fumau si sporovaiau naprasnic, era un clan feminin acolo, cu aere inclusiv intelectuale, pt ca felicia poseda o biblioteca impresionanta.
maica-mea se cam lasase de citit din studentie, dar ii placea sa fie la curent cu treburile astea.
cafele, birfe, ce o fi fost acolo.....
doar ca, mai intrind si eu pe la ele prin bucatarie in vizita, ma simteam stimulat, felicia incepuse sa imi paseze carti extrem de interesante, cam de cind eram pe-a 5-ea.
agatha christie, haralamb zinca, twain, avea cam orice. incepusem sa o dau pe politiste la influenta ei.
10 negri mititei, taticu, dar mi se pareau si copilaresti si nesatisfacatoare la lectura.
romanele politiste romanesti insa, m-au dezgustat de gen, acolo mereu aparea un militian care cauta spioni, in plus, isiascunsese unu cianura intr-o masea (si mi s-a parut plat-sinistra cartea, cum il cautau astia, militia, la dinti); cu mintea mea de copil uram indeajuns autoritatile si tezismul inca de pe atunci. si era ceva sec in haralamb, tot atunci am dat si de rodica ojog-brasoveanu (despre care, in anii 2000 pecican zicea la radio ca e o mare scriitoare romana, impresionat, probabil, de faptul ca isi imprumuta vocabularul buruienos de la florarese si le platea ca informanti lingvistici).
deci, de politiste m-am lasat, dar a inceput sa ma pompeze cu stendhal, manastirea din parma, pe care o am si acum, si n-am citit-o de atunci. tono bungway etc, dar apoi m-am mutat la sibiu, si ulterior si de pe scara aia, asa ca influenta ocult-intelectuala a feliciei asupra mea nu a continuat. (se pare insa ca ea m-a facut scriitor, tirziu mi-am dat seama).
tot prin felicia am ajuns insa de citeva ori la cinemateca. era pe pile, un program de cinemateca, si trebuia sa ai abonament si, prin relatiile ei, mama si-a facut si ea si imi amintesc ca am mers la un soi de musical si western plicticos si vechi. si normal, daca era cat ballou, din 1965!
comediile nu mi-au placut niciodata, decit alea cu bud spencer, unde se rigiia grosier.
deci, cinemateca bistriteana, fiasco.
ceva a ramas, insa, pt ca, mutat la sibiu unde trebuia sa continui sectia germana (desfiintata la mine in oras motivindu-se ca eram doar 10 elevi), la bunici, iata ca si bunica-mea ma duce intr-o dupa masa: 1. la principiul dominoului (un film cu asasinat politic, percutant) si 2. in 2 serii, filmul pretentios al lui iulian mihu, lumina palida a durerii, cu o scena in care un preot fute o tiganca (nebuna satului) si apoi se spinzura. nudul din profil, din acel film, in genunchi, fata in fata cu preotul, o raritate.
era film de arta, chiar daca se petrecea la tara, si era cu razboi si saracie crunta si ceremonii funerare.
sumbru, tare, cum erau si anii aceia, si cred ca bunica-mea a iesit marcata de atita sumbru, imi amintesc ca facut un comentariu, ca e atit de trist acel film.

obscur, ma intrebam asupra libidoului lui tanti felicia. da, ma intrebam