cupa intercontinentala. prima durere

nde fapt mai sint niste nuante in interstitii.
inchis in camera, auzeam: intii a ratat majearu, a aparat duckadam, a ratat boloni (aici comentatorul a fost surprins, vocea lui suna a durere), si, asadar, dupa primele 2 serii, in tensiunea aia, am tisnit in camera.
batrinu nu m-a alungat, dresaju ma facuse sa ma astept si la asta.
si a urmat vocea aia, a lui teoharie coca-cosma: lacatus va inscrie! lacatus trebuie sa inscrie!
si a futut lacatus bomba aia sub bara, bara-gol!
duckadam arata hipnotic, cred ca avea vishuddha foarte activata.

era un intuneric asa de mare in romania acelor zile.
cumva, si prin ziare, se vedeau fotografii facute cu blitzul care indepartau intunericul, dar lasau si umbre pe trupurile de linga.
cred ca unchiu sandu mi-a zis ca lumea a mers noaptea la aeroport sa-i intimpine.
eram uluit - se putea intimpla si asta, sa mergi sa intimpini echipa.

era un intuneric asa de mare, incit cupa sub reflectoare, tinuta pe scara avionului de tudorel stoica,
lasa inca umbre.
sacourile jucatorilor erau usor stingace. nu ii mai vazusem asa.


si asta a fost. am suferit ca la o lovitura a soartei cind, in aceeasi toamna, calificata in turul 2 direct, steaua a intilnit anderlecht. si, in ultimele 15 minute, cu stingaciu in poarta, a luat acolo 3.
(nu au transmis la tv).
la bucuresti, s-a incercat, s-a ratat si un penaly, si abia in a doua a dat balint o boaba. n-a iesit.
tata zicea ca steaua avusese de ales intre a juca sau a nu juca primul tur. ca ar fi fost mai bine sa....

dar inainte de asta a fost cupa intercontinentala. transmisa abia a doua zi, inregistrarea, pt ca se juca la tokyo.
si un biziit nefast (de satelit? - nu, acum citesc ca era creat de niste difuzoare montate de japonezi in tribune, un fel de vuvuzele, zice graur)), se auzea pe inregistrare. ceva nu era in ordine. daca ai fi ascultat radioul dimineata, ai fi aflat scorul. dar noi nu voiam sa ne stricam placerea.
au anulat nedrept golul ala al lui belo.
si apoi alzamendi, cu lovitura aia libera batuta rapid...
(daca ma uit acum...credeam ca respinsese in prima faza stingaciu si apoi bara, dar nu, a fost bara, mingea a ricosat in genunchii lui stingaciu, de acolo in sus, de unde asta a bagat-o cu capul).
era o prima absenta inexplicabila mintii, a lui duckadam, care fusese operat, nu-i asa?
si a fost o inmormintare totul, dar fara vina, cumva.

gustul nefast al inmormintarii (l-am trait atunci)

in urmatorul episod voi povesti despre unchiul sandu