udo. mangesius jörg

nda, tischer harriet. dupa ani, am fost socat sa constat ca isi scria numele cu un r, eu harriet beecher stove-izasem.
incercam sa ma gindesc la familia ei, stiam ca are un frate mai mare care era pilot de masini de curse.
udo, camaradul perfect (jucatoarea melissa geiger are ceva din udo, ceva din particularitatea si fermitatea lui), cel care folosea expresia ”ai nebune!”, zice ca se multumeste cu delia, colega de banca a harietei.
delia asta (iancu), intr-adevar avea ceva sexy care te ducea cu gindul la femeile carnoase cu par pe picioare.
dintii ei erau mai departati si cei de sus mai in fata, parea maturata fata de celelalte colege.
parea, efectiv, o lectorita care fumeaza.
citeste si fumeaza, si mi-o imaginam de pe atunci profa de romana.
trebuie sa fi fost inteligenta si ironica. vrind-nevrind, hariet o eclipsa. stateau si-n acelasi bloc sau pe aproape.
udo vazuse el ceva, si tintea sus. pentru ca trebuie sa spun ca udo era baiat de muncitori, el insusi baiat nesofisticat, dar ii mergea mintea.
insa se invaluia si el intr-o mediocritate a invataturii. eclipsele virstei. la romana era de 7 gen. recunoastea in mine si in bernd niste tipi mai fluenti la chestiile astea cu literaturile.
bine, tintea (la delia) ca sa ma lase pe mine, probabil. tot hariet il durea si pe el la inimioara.
insa, ce m-a surprins odata, a fost cind profa de romana l-a ascultat pe udo. o tipa negricioasa, cu oarescare ifose, noi o porecleam Cioara. (oare era casatorita cu cineva din partid? parca!)
era lenta cumva, nu isi facea stress, poate se credea si o mare frumusete, da n-as zice ca era.
avea insa ceva de ciora melancolica.
enfin, avea un ritm care nu era neaparat sincron cu clasa noastra.
te pomenesti ca era nationalista! pt ca noi aveam un coleg, mangesius jorg, olimpic la germana, al carui singur cusur era ca, intr-adevar, nu prea stia romana. si cioara ii sesizase punctul sensibil, si il mai mustruluia in fata clasei, se mira, cum ar veni, dar tot potolit -  ei cum sa nu stii tu romaneste, limba tarii in care traiesti! ei fututi mortii ma-tii de cioara, textele astea ale ei mi se parea totusi absurde, nu mi se parea logic ce zice. romaneste, ei cacat! adica tu vrei sa terorizezi un star!
il asculta deci, si udo citea o compunere, un comentariu, pardon. si il aud ca debiteaza o aberatie, ceva cu muntii, care n-avea nici o treaba, parca era la geografie.
ba, ii zic, dupa ora, tu ce plm ai citit acolo? in bataie de joc?
ba, zice, tu nu vezi ca asta nici nu asculta ce citeam? ce mai conteaza!
opaaa, vedeti deci ce inteligent era, de fapt, udo al meu.
se camufla ca un sobolan in rolul de mediocru. hi is ma man, mi-am zis, cumva, si din momentu ala l-am pretuit si mai mult.
mangesius, pe linga numele de erudit, avea si o fizionomie  speciala si, intr-adevar, nu neaparat ca era un tip care acasa vorbea numai germana inalta, citea  si ce dracu mai facea el (om de astrolab, imi vine sa-i zic acum), dar parea atit de altfel, incit era abstras, sustras, intras. neavind, desigur, nici aptitudini sportive. adica la el chiar erau zero.
statea pe rindul de banci de la perete, la intunecosi, cum constatasem eu, care fusesem o singura data mutat din capriciu, la un exteu, pe rindul ala si fusesem socat de lipsa de lumina, pt ca eu mereu am stat pe rindu cu geam, linga geam, oriunde as fi fost.
imi imaginam ca locuieste cu bunica-sa, cu persoane din alt timp, si nici nu stiu daca nu era chiar asa.
am incercat sa leg odata o conversatie cu el, dar, intr-adevar, germana lui era prea grea, nu am putut sa ne zicem multe.
stiu ca completasem ceva si in oracolul lui, nu stiu daca nu era jignitor, cred ca ii decupasem si lipisem ceva baschetbalist dintr-un ziar, un lungan, oricum era ideea de imagine cu text, deci colaj, si ii scrisesem si porecla acolo. m-am simtit putin jenat.
astia il poreclisera Mafuka, numele unei primate. nu stiu de unde luasera ei numele, din ceva film, imi imaginam.
il respectam pe jorg ca pe un erudit si pe un straniu. pe undeva il consideram cea mai secreta si intelectuala figura, pt ca de mic dezvoltasem un soi de proiectie-fetis pt cite un tip puternic in secret, si anume exact pe wisdom.
cum nu se zbenguia insa cu noi, iar noi aveam religia sportului...nu am prea comunicat.
udo insa, hirschvogel, baiatul cu par castaniu inchis, dat intr-o parte, era omu meu de baza. si stateam aproape, la citeva blocuri distanta si o strada de traversat.
el era confidentul meu. si claudiu opris.
noi eram trioletul.