till dej

deoarece am fost suferind si sint convalescent, trebuie sa imi aplic o alint-analiza.
asta intrand, colateral, in tehnica ocultarii scrisului meu (tehnica de ocultare insemnind
ca niciodata  pina acum, nu am publicat decit textele lizibile, intr-un sens accesibile, restul pastrindu-le pt mine si pt o data a publicarii iarasi prezumata doar de mine.
dar, impreuna cu iova, am stiut si am invatat ca doar ilizibilul este puternic.)
asadar, intrerup putin psihanaliza clasei a 6-a si sar la un moment-turnanta, care insa, a ramas neimplinit.
cine nu a fost in misa nu isi poate imagina modificarile de constiinta la care eram expusi, stari inaccesibile unei fiinte profane.
participasem la o tabara de yoga legendara, pe muntele bistricioru, initiativa locala a si mai legendarului guru radu cunescu.
in atmosfera rarefiata, lipsita de noxe, plina de ceturi, ziua cu practica yoga si discutii, in una din zile practicind toti tacerea (mauna), concomitent cu o ascensiune individuala a muntelui, ne supuneam toti unei decuplari de lume si unei purificari psihosomatice.
florin era un tip din oras care ajunsese sa predea la dej si venise cu o trupa de tineri frumoasa.
un tip negricios, scund dar bine legat, si pasionat.
venise cu o gagica torida de liceu dupa el, si ei doi s-au cazat intr-un soi de ruinuri lemnoase de linga cabana, astfel ca dimineata, cind ii vedeai iesind din semibaracile alea, aveau ceva de rahan si tarzana, coboriti primeniti dintr-un ritual tantric unde mai lipseau doar lianele.
il felicitam in gind pt inteligenta de a se deloca din cabana cu pustoaica, intr-un spatiu numai al lor, pt noi, ceilalti, tantra fiind o varianta de dormitor comun si de grup.
ce s-a mai petrecut acolo, poate altadata, dar in ceea ce il priveste pe florin si trupa lui, stiu doar ca radu ii  facuse ceva reprosuri despre cum conducea grupul de la dej, imi si trecuse prin cap, oare nu ii era ciuda ca florin era prea popular?
si astia, trupa lui, au venit cu florin si au inceput sa-i cinte acompaniati de chitara lu radu un soi de autocritica amuzanta de grup, in care, cum ar veni, si florin se autoironiza, dar probabil acest fel de internalizare a criticii cred ca i-a pus un capac lui guru cu criticile lui adhoc, l-a consternat. cel putin asa mi-am imaginat cind am asistat la faza oarecumva periferic.
ei, dar voiam sa ajung la momentul in care se face ca eu si florin si vreo 3 oameni din grupul lui incheiem participarea sau seria noastra si coborim spre birgaie, de unde sa luam tren.
a fost primul tren al meu cu nasul (initierea in mersul cu nasu, adorat in comunism de studenti), caci pe ruta asta era o jignire sa iti iei bilet (1993), dupa cum am fost informat, si iata cum nasul era nas de meserie, plateam minuscul si atmofera era f buna. florin vbea insufletit de yoga si inconstient, de fapt baga din eliade, respectivul capitol.  florin era cald, ne simteam ocrotiti, nici cu gurul meu nu ma simtisem vreodata mai bine, el era mai taios, de felul lui.
fraternitate, gagicile, bune, si ei urmau sa mearga mai departe, in aceeasi zi, la dej. era asa, si o chestie energetica, cind am intrat in oras, totul era murdar, cosmaresc, de o vibratie joasa, coclita.
imi dadeam seama cu ce ginduri traim in custile de bloc si ce energii mentale colcaie in jurul nostru.
in timp ce noi veneam din ozon, purificati, si voiam ca asta sa nu dispara, de fapt, voiam sa ne intoarcem pe un nivel asa, pur, cit de curind.
si florin face, asadar, invitatia, ca hai cu noi la dej, ca miine am curs, vii si la curs si ai unde dormi.
nu stiu din ce motiv, totusi, refuz, desi energia de grup o cerea, invitatia era o prelungire directa a acestei stari.
deci n-am mai mers, si, intotdeauna, cind trec prin dej, e acel drum pe la marginea lui, imi zic, in , ma-sa, eu nu cunosc nici macar centrul dejului, e si o catedrala care nu e ortodoxa, iar asta e o garantie, nu?, nu cunosc misterele centrului dejului, si, poate, totul s-ar fi schimbat atunci, daca mergeam pe fraternitatea inimilor.
astfel ca gluma mea veche cu till dej (dupa albumul till death) a ramas - iata, dejul - precum iluminismul, un proiect neterminat.