distanta te ajuta sa nu ai de-a face cu toate lucrurile lumii si e bine asa.
nu e aceeasi chestie de dispret pe care mi-o declanseaza. de ex., in arte, figura lui apostu - pt care, de 15 ani tot am planuit lucrare o placuta emailata pe care sa scrie pt mine apostu e doar un nenea cu capu rotund.
si - asa cum in mintea mea nu fac diferenta intre craiova si tg. jiu, ca si cum ar fi aceleasi orase sau un hibrid sau ma-sa, ca si cum ar putea exista si tirgu craiova, asa cum exista oameni ce erau derutati unde sa coborare - la bistrita-nasaud , la bistrita sau la nasaud cind ajungeau cu tren de noapte si intrebau daca mai urmeaza o statie, asa si pt mine e o incerta chiar axa iasi-botosani-ipotesti, in sensu ca nu-mi era -peste evi - foarte clar, daca dorian e scriitor botosanean sau rezida in iasi sau care e faza. un domn dorian, ceva mare functionar cultural si scriitor, desigur, din echipa vestita aparuta dupa 90 odata cu revolutia, iar cind spui revolutie spui cassian maria spiridon, adica un profil de cap imens care, daca ar fi sa il aduci, numai capu, abia incape in casa de cultura a iasilor, presupunind ca iasu are casa de cultura, ma scuzatz, am trecut doar pe acolo sa iau marsrutka spre chisinau.
asa ca, distanta m-a ferit de gellu sau l-a ferit pe el de mine, nu mai conteaza asa mult cita vreme gellu d. crede ca eminescu e un fenomen botosanean si nu fenomen vienez. asadar, cform figurii disimulatoare a denegarii, nu am nimic cu gellu...
dar
sa dam gellului ce e al gellului.
orice om poate avea momente de geniu (de gelliu chiar), iar aici aduc dovada ca gellu d. a avut, cel putin o data in viata lui, un supermoment de geniu.
e cind, pe vremuri, a scris o cronica la o carte (de-a mea -eul o e fictiune) si nu stiu daca a folosit termenul de conceptual, dar a inteles foarte corect, totusi, compartimentarea pe rit conceptual a textului respectiv, pă sensu ca erau acolo niste faze de text incapsulate/deschise de cite un, sa zicem, marker gen clasa a 7-ea b sau asa, si omul se intreba de ce, totusi, la primul ciclaj nu deschideam cu nimic ci, era fix fara marker, si ca e posibil sa se fi pierdut foaia-marker din manuscris care ar fi deschis si aia.
logica impecabila si sclipire de geniu, plus sesizaju ca domne, asta e literatura dă concept, precum ulterior numai ciotlos, intr-o cronica radio avea sa mai prinda.
dar, attends, je texplique, don dorian!
(acum, cu prilejul ca au facut astia misto ca omu s-a revoltat la un premiu, intr-un post unde zicea ca a trudit 19 ani pt gala, care de gala fix acum s-au saturat doomiistii si postdoomiistii care, mai ales doo, nu ar fi trebuit sa participe in veci acolo, dar aveau si ei o foame de ceva, tineri si nestrangulati,deci cam tirziu sa va retrageti acum, prin altii care.
in lumina celor, cum zicea un comunicat, care mi-a amintit de cum deschidea radio bucuresti ziua la 7 dimi, in lumina indicatiilor pretioase ale tovarasului nicolae ceausescu samd - enfin, ce vroiam sa zic e ca daca schimbam limbaju putin vetust tincurat pe acolo al lui dorian - care, vba unuia, are in fond dreptateh, da nici n-are, sa se bage, daca juriu e suveran - cu limba de lemn a unor rudimente de idei feministe jonglate la marele dresaj, tot un mod dorian sau femdorian de osificare a gindirii cu pretentia ca nu ar fi lozinca maichii lozincă sînt - chiar nu trebuia sa cititz paranteza, ca am deviat si nu imi place cum a iesit).
attends, je texplique, don dorian - ca problema cu marcajo-conceptu mi-o pusesem atunci, si m-am gindit, deschid cu clasa a 6-ea f, cum era cazu? - dar clasa a 6-ea f aparea direct si in primu poem si, in plus - m-am gindit ca in viata intri brusc, pe undeva (in orice punct al lumii te gasesti,ai acces la sensul ei, iova), deci ia sa fac disparut dispozitivul de cortina in acest caz, sa-l invisibilizez.
precum in :acea: expozitie de la palais de tokyo in care, pe principiul care inca de la viktor misiano e activat - orice curator este un artist - curatorul de acolo a pretins si voit sa faca interventii, si bine ca a vroit.
in care caz, el studiind dispozitive de cortinare, de pragaj si incortinare-drapare, de stiinta si arta incortinarii oculte, a produs, in anumite spatii moarte, de trecere prin expo si cladire, pe scari si tuneluri etc niste de-astea, cortine conceptuale, de sa treci tu prin ele cumva, sa te uiti, sa le pipai sau chiar futi, in fond, daca vrei sau sa-ti dai cosa mentale, cel mai bine asea.
asadar, ca la palais de tokyo, eu am ales (eu doar pe tine, nu eram pa interes) - insa- cortina in absenta, cortina-ghilotina in-visibila, te-am bagat direct (ca o reface mintea ta la dupa sfirsit, sau o re doar - asta vroiam sa sterg, nu).
a fost geniu ca dorian sa recunoasca o cortinare acolo si sa zica - aici trebuia sa scrie 6f, 6f. da, a fost geniu.
asadar, 2 principii mai doresc sa enunt. si am sa sar la ele:
orice scriitor optzecist a fost mai bun decit
oricare
scriitor nouazecist cu exceptia lui cristian popescu
orice scriitor nouazecist a fost mai bun decit
oricare
scriitor doomiist cu exceptia lui marius ianus
orice scriitor doomiist a fost mai bun decit
oricare
scriitor postdoo
cu exceptia lui
revenind la intrebarea - tulburatoare, in fond - este gellu dorian geniu? - putem preciza:
nu putem sti daca in alte incarnari gellu dorian nu a posedat pe deplin toate chintesentele geniului
dorian a avut momente de geniu in timpul vietii actuale, unul certificat aici, al doilea fiind aratat de faptul ca a publicat la editura axa cartea lui gheorghe iova, 1971. sintaxa libertatii de a spune (daca el a fost director, ca nu-s sigur, stau acuma sa controlez?)
plus big imi spune ca a scris cronica la el, pertinenta - al 3lea moment de geniu doar la o ancheta rapida!!!
va mai avea in viitor dorian iarasi geniu? viitorul n-are fata, spunea karnoouh citind pe cine plm, marx??
este cert insa ca, cform doctrinei oculte budiste, in urma meritului karmic real, si dorian, ca si orice curator sau artist va putea accede la starea de geniu, la un anumit moment dat, conform jocului liber al facultatilor
numai un geniu se poate pronunta asupra conditiei de geniu, sub aceasta rezerva formula iova problema felului in care masele denomineaza aceasta conditiune, el enunta putin altfel,strict textual, dubiul, sintagmarea si adaptarea e dăcît a mea (eul e o fictiune, se stie)
si chiar al 3-ea principiu - peste conditia de geniu se afla starea de suprageniu.
care, probabil, ca nici nu mai e o conditie
