AI-ul zicea ca ce faceam eu in liceu cu aranjamentele alea de obiecte prin clase era sa instaurez o nouă ordine a simbolicului. ca aveam foame de simbolic si nu eram multumit cu ce ni se dadea. true.
la clasă de filologie si nu am invatat limbi in timpul liceului. nu puteam, cu metodele lor, iar in clasa se forja la greu, profa de engleza, care era si diriga, era top.
dar cind se dictau 20 de propozitii banale pt retroversiuni, ei bine, nu puteam asta. e foarte straniu, dar mintea mea refuza - tocmai propozitiile alea asa de normale ma inchideau.
cind te gindesti cit timp am irosit acolo, ori ma chinuiam si invatam dracului, ori, cel mai bine - eram la profil filologie-istorie sa am mai multe ore de romana si isto, si discurs discurs discurs. mai bine m-am simtit cu brian, americanul, care facea totul sub forma de joc, povesti, imagini, aducea articole (unul era despre viitorul apropiat, despre touchscreen), ne invata slang, enfin. clasa era de forjă pe limbi, daca asta era profilul, băgau fetele, harnice, zbîrnîia. in timpul ăsta eu mă gindeam la discipline imaginare, pietrologie, de exemplu, si multe alte ramificatii. materii fanteziste, speculative, care sa dezlantuie imaginatia. eu eram inlantuit in acest loc. si in metoda waldorf sa fie, asa gindeam, sa tinem orele peripatetic, in gradina liceului, gradina lui gubeș, care avea si un mic lac artificial, era un mic bijou aceasta gradina, un soi de padure miniaturala chiar linga liceu, lipita de el, de fapt facea corp comun.
spune-mi si mie unde zboara creierii tai in timpul orelor de limbi straine?
dar... fulga. profesoara noastra de romana. daniela fulga. salvarea totală. o tornadă, o vijelie. era cu 8 ani mai mare decit noi. domnișoara fulga i se spunea.
forjată la literele clujene, sub raze ioana em. petresciene si cine mai stie ale cui, ea ar fi trebuit sa fie unul din staruri acolo, nu afectata de cesereanu. preda romana ca la facultate, parca eram la seminarii.
numai ca, in stagnarea de după 90, era un pic complicat pt ea sa se mute la cluj, sa inceapa cariera la litere, i se oferise ocazia, dar, probabil, cum se face la noi, intii isi bateau joc de tine un an la plata cu ora, oricum salariul de asistent era mizer, cazarea a dracului de scumpă etc.
astfel de consideratii, plus ca statea cu mama ei, si stii cum e, cind stai prea mult cu mama, cu mama ramii, o facusera pe fulga, probabil, sa nu riște marele salt clujean. evident, trebuise sa fie retinuta din prima la cluj, dar cine stie ce calcule meschine o săriseră din schemă la timpul respectiv. lucra un doctorat pe semiotica lui eco. mignonă, ochelaristă, cu un ten usor inchis de scrib egiptean, părul inelat, in suvițe razvratite tip rock progresiv, cu o alunita care sa-i asorteze intelectul vioi, fulga era o apariție. o fulgurație.
alt vehicul al lui bhairavi, o entitate facuta anume sa trezeasca pe shiva si toate spiritele in intelect.
fulgurantă.
preda literatura in ritmuri rajasice. cu vocea tremolata, entuziastă, făcea scheme enorme pe tablă, precum atunci cind a predat macedonski (aici folosise schema din marino aproape sigur, tabla era împărțită în 4), la mekka, la mekka, parcă făceam si noi febră si intram in delir, pereții clasei ardeau in ritmul poemului-transă.
fulga era mekka noastră
despre mine zicea: foarte speculativ, foarte speculativ, prinsese ca am o antenă spre filosofie.
si făcea un lucru fabulos cu noi, pe care nimeni altcineva nu l-a făcut asa: citorva dintre noi le aducea carti de acasa, din biblioteca ei si ni le impartea la clasa. citeste capitolul asta, citeste de la pagina aia la aia! doamne, imi daduse dd rosca, prelegeri de istoria filosofiei antice, dar nu asta, citisem de la ea starobinski, vălul poppeei, ne invatase sa fișăm, copiam ca un nebun. eram atent la sublinierile maestrei din carte sau la note, daca erau. georges poulet, metamorfozele cercului, cu fichte, eu, non-eu, cu mult idealism german comentat. esti nebun? ioana em. petrescu, despre tiganiada, rosa del conte, eminescu sau despre absolut, ce carte e aia!
pai, eu am fost pregatit de absolut dinainte sa intru in misa!
dadea carti si ioanei bradea, si lui dragos si cameliei draganut, azi diana yuksel, vezi ca anu asta a luat coreanista noastra un premiu al uniunii scriitorilor. eu am crezut ca la ora urmatoare ma pune sa prezint vălul poppeeii din textul si interpretul, ma pregatisem ca pt un seminar. dar nu era timp, toate astea excedau cu mult scoala.
bă, sa vina un prof sa iti bage cartile lui personale in desaga, sa nu se gindeasca ca le atingi, le minjesti, le boțești, jegojești, poate, nu le respecti cind le transporti .. stii... mi se pare mult.
si cartile alea si ea ne-au deschis ochii, au pus flama.
fulga ardentis intelectus inflamatus.
citeam cu sfintenie tot ce imi dadea, nu sarisem o pagina. copiam ca un nebun din textele date, pt ca pe vremea aia textul ma domina si totul mi se parea important.
a venit odata bunicu-mi-o din germania, si aveam asa un teanc de foi scrise, vreo 80. ce-s astea? pai, fise, un soi de fise, astea nu mai erau fise, erau text copiat/extras la greu. nu te cred, a zis. cind am avut odata febra si nu m-am putut duce la olimpiada, m-a bagat cu de la sine putere in faza urmatoare. bine, din anumite motive intelectul meu era inconstant pe atunci, ba eram in forma, ba nu, dar important era ca asimilam vibratia.
ne-a pus flama, ne-a dat flama, ne-a intoxicat, ne-a halucinat.
sînt creația ei în totalitate (aproape).
si nu i-am spus niciodata ce mutatie a produs cu acele carti. ca noi ce eram, niste taranusi de provincie carora nimeni nu le-ar fi deschis ochii.
la ea la ora am venit prima data cu cravata de pionier. a izbucnit intr-un ris gîlgîit, incluziv. la fulga ritmul era repezit, nervos, cu mici pauze pt refacerea respiratiei, apoi cavalcada predarii continua. bine, la ea nu faceam faze, nu era nevoie, doar daca asa, ca shiva spontan, mai putea aparea ceva. ca atunci cind imi suspendasem/legasem scaunul de banca cu nu stiu ce corzi muzicale nustiuunde gasite si ma lasam cu scaunul pe spate, mai cream o vibratie, dar nu-i tulburam orele niciodată. sonată pentru coarde și scaun.
ei i-am dus si primele poezii, ma apucase, erau niste texte asa, loveam doar cuvintele unul de altul, a la cîntecu ala al lu vali sterian, prostitutie, constitutie la el, veac, ac, hamac la mine si dracu stie ce am mai scris. prinsesem niste ritmuri in cap asea si am lovit cuvintele. intii, dupa ce s-a uitat a zis, cu vocea ei tremolata , sint slabe. hm. nu m-am ingrijorat prea tare ca asa slabe nu erau totusi, stiam si eu. a doua zi vine: ma, sa stii ca nu-s asa rele! ei, se gindise ea, mucea ăsta, să nu-i tai elanul, orișicît!
dar s-a intimplat o tragedie. venim noi in clasa a 11-ea si - unde e fulga. că s-a transferat la electro! wuat! ma, tu ai cea mai tare profa de romana ever din judet si in loc sa o tii, sa o cumperi, sa-i faci statuie? nu stiu care a fost faza, noi trebuia in mod normal sa dam foc liceului pt asta, dar eram prosti.
si vine in locul ei una, zici ca era hortensia papadat bengescu. dar numai la infatisare!
o doamna plictisita, distinsa asa, moartea pasiunii, i se puneau si mustele pe freza, jur! auleu, ce mi-ati facut, eu mor aici! avea numai clisee obosite, era si lenta, ba, ce-i asta, act de asasinat in masă. eram dintr-o data vaduvi de eternitate. i-am scris la doamna asta odata o teza, intr-adevar cu un exces de termeni pretiosi si de combo nemaiauzite,, neeinteligibile cvasi, cum se faceau cronicile la radio pe timpul ală. femeia a avut cumva dreptate, ca, ba, ce-i cu limbaju asta, nu se intelege nimic. m-a depunctat major. acuma, trebuia sa imi scot media. m-am pregatit eu, ma, la asta ii trebe cliseu, asta vrea, asta ii dau. mi-a venit rebreanu, cred, si ii dau roman-fresca, roman-frescă, asta cind auzea frescă am vazut ca juisează si am continuat, frescă, frescă, frescă.
tot ei i-am mai facut o fază la o oră: ce stii despre arghezi, lipcanu? nimic, doamna profesoară, absolut nimic.
si tot ei i-am strecurat in teza aia extravaganta o definie a lui dzeu, mi se pare frumos, retin ca ziceam: - dzeu este o țeavă, un pipăit impipăibil - .
in liceu aveam si un prof mai zgubi, ivanescu, de mate, păru vîlvoi, de savant. pe final de comunism se mai comentau in scoala anumite faze produse de el, gen, ca, ba, era ivanescu la ora si mai erau 5 minute si ivă a zis: Osasuna! ca era echipa asta pe atunci in prima divizie.
si ăsta nu avea ce cauta intr-un liceu, era om de universitate. forja greu cu ăia de la mate-fizică. mie imi era rusine de el că nu-i cunosc stiinta, noroc ca nu faceam cu el, ca el preda la cei inalti in materie. tocmai el incerca sa o curteze pe fulga. el ii vorbea, iar fulga părea foarte foarte foarte iritabilă. odata am vazut cum i-au cazut niste foi din mina pe scarile profesorale cind ivanescu i s-a adresat. din cum se vedea, nu prea avea spor dom profesor, genii, genii, dar firi opuse. sau na, cel putin una era opusă.
după liceu m-a luat odata ivanescu deoparte, facea si el yoga in pas cu istoria si-mi zice: ba, stii de ce imi place de tine? tu nu te-ai lăsat dresat! că noi asta facem aici, dresăm.
bun, trece cosmarul cu doamna asta de infatisare veche si extrem de plicticoasa si, TOTUȘI ne aduc astia o profa mai de elita in a 12-ea, dna bratu, o femeie distinsa, frumoasa, eleganta, tocmai scapase dintr-un divort cu tatikul limbii franceze si al catedrei din suceava, litere, dom bratu, care, probabil, se dedulcise la studente dupa atitia ani, si cine sintem noi sa il judecam. si doamna bratu ridica, intr-adevar, nivelul, nu ma mai duc la ora de romana ca la INMORMINTARE, ne mai dicteaza ea chiar si niste sofisticarii mai universitare decit liceale, ok.
dar, stii, era ca si cum dupa ce l-ai avut pe maradona, aduci pe, nu stiu, modrici sau iftodi la echipa (si iftodi era bun, mamă ce bun era). oripecine ai aduce nu refaci glanzul, e ingrat.
pai, daca eu mai faceam 2 ani cu fulga, orice se putea intimpla. sincer, acuma toti ucrainenii ar fi fost conserve de ciini sau asa. ma-ntelegi? da, ati inteles.
iar acu citiva anisori, ce sa vezi? mare scandal local cu dna fulga. că cik o fufă de elevă a filmat-o injurind. ete, na, ar fi zis ca catalina, fata, SĂ FUTE cu altu! ma duc pe inregistrare, se auzea SĂ FUGE. ea rezuma luceafaru unor idioate, briefing gen, că, fetelor, e vba de un boss in ceruri care vede pă una la disco si coboara dupa ea. dupa ce ii povesteste lu aia de nietzsche si o plimba cu bemweul fata SĂ FUGE CU ALTU. precis asa a fost, a dat-o la manele intii. ca sa capteze prostovancele.
iar in ziaru la care lucreaza ioana bradea, apare chestia, dar cu să fute. crezi tu ca a comentat ceva ioana, sa o apere sau ceva? cine intră la comentarii si explică poporului eroarea: lypkhan. caracter, băăăă!
e, cica, nu era luceafaru, era fata de imparat, ispirescu. cik a zis:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu