diafragma

 

azi consider ca toate celelalte spectre cu care am avut de-a face, nu inseamna, paradoxal, nimic.

diana agaftoniana era să fie diafragma, incipitul okultal.

profesorul codoban sustinea (la cursul sau de hermeneutica iubirii - sala gemea)  că fiecare bărbat este, de fapt, o scrisoare trimisă de o femeie, altei femei.

ori, aici, diana ar fi trebuit să fie filigranul, marcajul eterniac.

sa nu fim cruzi  - scurta idilă aretiniacă din liceu ar fi fost un prefiligran, atunci.

dar nevroza a distrus și acest proiect. pe de altă parte, astăzi înclin să cred că aretina a intrat in chestie și ca să scape definitiv de urmările dureroase ale unei povești cu băiatul cuplului de yoghini la care stătea în gazdă. faptul că mi-a dăruit definitiv un caiet lucrat cu poeziile ei și niște desene și un jurnal cu coperți brune, mă fac să cred că ea vroia să scape de un trecut traumatic. 

din jurnal, spre final, erau extrase 3 pagini. exact acolo trebuise să fi fost ceva plăcut, dar și sursa traumei. poate greșesc, incinerînd gestul ei într-o presupoziție noncavalerească. dar, în fond, aretina trebuia să meargă mai departe.

sinistrul paradox face ca inițiatoarea mea, poreclită bobo, de la ungurescul păpușa, să fi fost doar o fuckbuddy. chiar dacă eu m-am dat cu tupeu la ea inițial, ia de explică de ce dracu am facut-o. era mediul misan unde apăreau și experimente care nu ar fi trebuit să se întîmple. bobo, care semăna cu grieg la figură, in sensul că purta niște ochelari bivolarieni, dar chiar și figura îl amintea, nu era, în mod cert, o frumusețe. dar ne adusese laolaltă aspirația pentru experimentarea tehnicilor yoghine. iar ea își făcuse filme de maestră tantrică și își formase deja o mică curte de băieței pe care îi iniția. avea 25 de ani, eu 17.  

dar, retrospectiv, aș zice că am început prost și, vorba unui amic, cînd începi prost, continui prost. prieteni, dar fuckbuddies în ceea ce privește categoria asta. 

gen, aveam o prietenă, să-i zicem așa, care îmi zicea, bă, trebuie să-ți găsești o prietenă. asta e exact categoria fuckbuddy. camaradă.

revenim, deci arrete tina, diafilmul topit la inceputul proiecției deja.

prin folclorul misan, mai zburau așa, 2, 3 proverbe pe deasupra. 

după ce te-ai fript, sufli și-n iaurt. and, dzeu îți dă, da nu-ți bagă și-n traistă. și exact în cuanta asta de energie m-a prins agaftonul. mai era un motiv, trebuia să combat exact ceea ce mă ruina. și atunci, aș zice că dzeu a băgat la agafton chiar direct în traistă, mai trebuia însă doar primit darul.

punctul diafragmatic de proiecție, așadar. 

pentru diana, pesemne, nu ar fi însemnat mare lucru, ea fiind deja matură emoțional. pentru mine, însă, ar fi însemnat un mod de revelare fundamental.

o istorie în afara istoriei. un film pierdut, nefilmat, eșuat in nimburile unei lumi pierdute și ea

voalat

o non-împlinire, un vortex neactivat

iar tot ce a urmat - cu o excepție, totuși - a fost greșit