după ce am revelat la nivel planetar, se pare că primii, că celebrul poem a rose is a rose is a rose is a rose are ca punct de inspirație începutul zoharului, unde apare strecurată ca formulă shoshaniană - azi, o revelație mai mică pe care o dedicăm, ca și pe prima, memoriei lui iova, pe care aceste descoperiri presupun că l-ar fi încîntat.
fază intermediară: cu sociu într-o librărie. el răsfoia etalonul mizil. citea un poem strecurat acolo (e posibil să fi zis, ăsta e fain), dar apoi a adaugat, dar pe cine interesează ce scrie iova?
am rămas in siderarea generată uneori de prostie/lipsă de finețe.
și am considerat că nu mai e nimic de zis.
revenind, avea iova o speculație referitoare la a tăcea mîlc. lua în considerare ca o expresie ca asta să fi fost adusă de navigatori (dar, în fond și de guvernante, zic eu acum) venind de la linistirea copilului prin englezescul milk.
ei bine, iată aramaicul zoharian pesoq millaikh - „taie (din) cuvintele tale” - , care are aceeasi structura cu mîlcul nostru, presupunind tăcerea ca act de tăiere a vorbirii.
are aceeasi structură de decupaj mental, însă, desigur, nu exista contact între aramaică și romană, mai ales ca provine din aramaica forjata în cartea bahir si nu e atestata in aramaica clasica.
nici intre aceasta aramaica forjata si... substratul traco-dac, de unde, mai degrabă obscurul mîlc provine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu