- fără titlu -

un text kolosal, de tinerete, liceu, a la cioran, redescoperit intr-o valiza, probabil clasa a zecea

eșecul poeziei e că se tînguie pe sine.
secarea de inspirație e resorbția în bogăția de imaginație a formelor universului.
totul e nicicum.
trezit într-un univers ficțional să te uiți ca la nimeni. tu treci prin și de...
să nu crezi că ai scăpare. te-a scăpat doar universul din mînă, mai nebunatic.
conflictul metafizic e unul metaetic.
nu cred în nici o formă sau esență. nu mă împăunez de propriu-impropriu.
din-colo-colo. pierzi. fugi să prinzi (peștii imaginației). cu fiece atitudine a ta te sapi.
descoperirea e acoperirea unui gol  nudat.
falsă și excesivă pudoare a nimicului. te-ai dat de nimic.
cum să tranșezi binele și răul e mereu în favoarea celuilalt. ești un interval de funcțiee extrapolat, eliminat.
necuprins sau cuprins - dar asimptotic. golul e mediat de neacoperire.
sexualitatea e expresia pură a universului. dar din tine - altă lume își cere expulzarea și moartea.        e vorba de o neîncetată negentropie entropică/ găsirea formelor una-n alta și acoperirea lor - iată sexualitatea. iar restul - produsul  vine ca o dezlipire, desprindere.
de ce acest răsărit răsădit.
de ce acest joc de mingi barbar pe nu știu cine?
de ce fericire și bucurie? și suferință.
și asta în mii de gnoze.