miercuri, 12 decembrie 2018

harriet 1


ei, va trebui sa mai raminem cu focusul pe aceasta fabuloasa clasa a 6-ea f din sibiu.
pt ca, in fond, aici s-a jucat totul.
in primul rind ca nemtii erau mai individuati decit romanii.
asa se explica de ce aceasta clasa era colorata si ca aport individual, si la propriu, la haine.
desi pe hirtie scoala noastra era fruntasa, in rapoarte, inauntru era lejereala.
nu am vazut scene macabre de disciplina, indivizi tipind si pretinzind uniforme, bentite si cacat, cum se facea la romani.
astia veneau cu jersee, pulovere, un blug, o combinatie.
eh, iar ca oameni.....
intii m-a intimpinat un roscatel cu parul ridicat in sus si dat putin pe spate, punk gen, heinzi, ce purta pantofi ascutiti, imi zicea bistritene, si m-a descusut rapid.
bai, fii atent, zice, eu is repetent, plm. dar, bistritene, uite colegele noastre, aia e buna, aia e buna, aia e iar buna.
emancipat sexual si relaxat. pretindea ca a futut-o pe una la el in bloc in lift, ba si pe cimp, in capita, omu vbea obsedat putin, ma uluia. eh, vezi tu, cu heinzi trebuia sa fi vbit mai mult, avea un curaj al vietii. altfel, nu se distingea la sport, la nimic, dar in camasuta lui asa, cu mansete, avea un aer de pistruiatu.
parea ca familia lui cu mai multi frati e mai dezorganizata asa, si la scoala diriga l-a bagat de citeva ori in corzi. plm, omu pretinsese ca a avut o inmormintare in familie, sa justifice ceva absente, si l-au prins cu tupeul.
scoala trebuie sa fi fost pt el un pur cosmar, dar viata, o smecherie careia ii facea cu brio fata.

m-am bagat sau m-au pus intii in ultima banca de pe rindu unu.
mai frate, si ma uit eu in dreapta mea, hau, o tipa pe rindu 2, tunsoare mireille mathieu, da satena deschis, niste cercei albastri aplicati direct pe ureche, ca o bobita, hait, mai, gagica asta...da gagica asta e buna, frate si are si ceva dinamic. si ochi albastri, taiati in asa fel incit inspira luciditate, nu raceala, sclipesc. pffffffffff
kine era?
nici mai mult nici mai putin decit sefa clasei plus perla scolii, cu 10 pe linie, pionier fruntas, panou de onoare, cutezatorii. auuuuuu.
vara mergea in tabere speciale cu pionierii fruntasi din tara, unde se intilneau la forum cu ceausescu, care le vbea.
harriet. nume sublim. maruntica, asa. nu prezenta forme.
intr-adevar, invata, i se intretinea mitu cu 10 (cred ca se prinsese directoru ca daca are omu perfect de pe judet in scoala, il doare-n avans), o singura data a prins-o in ofsaid profu de biologie, da nu a notat-o.
care prof era o namila de om glumet, gherghely, care avea un ditamai joc erotic cu harriet in clasa.
uneori il apuca si se ducea se punea alaturi de ea, daca gasea locu liber in banca, ce faci, pipichen?, o intreba, asta ridea, mai fugea un pic, se mai dadea deoparte. erau prieteni de familie?
was machst du pipichen, si incepea asa, o goana/hirjoneala cvasierotica la care noi asistam uluiti sau nestiutori. marele urs brun se aseza linga ea si zimbea, zimbea. era? era!

na, taticu, deci era ceva. cum drac sa-i intri in gratii asteia? plm, si timid fiind, si anormal.
se face o zi de nastere cu aproape toata clasa la razvan cosma acasa, un romanas.
si acolo cineva ma impinge, cind traversez, drept in poala lu harriet, care statea pe un canapei, ceva, fetele se hlizesc. chicoteste si ea. problema era ca eram mutulache, n-aveam pliscu valorilor.
nauc de viata.
si, na, se socializeaza frumos asa, la ziua lu asta, dar faza e ca mai apoi, comportamentu meu rebel in clasa face sa nu mai mai invite nimeni la nici o zi, tatiku (vom detalia in episoade).

si udo, amigo mio de suflet imi marturiseste ca de mult o vizeaza. ei, ce facem.
ba, zic, tre sa facem ceva. un plan.
ba, zice, uite, eu te las pe tine, ca ai mai multe sanse, evalueaza el generos, modest asa (in plm, invata si mai slabut, era de 7 gen), sau, de fapt, zice schema sa nu intre la risc, in fata, sa ramina in expectativa.
hai ca o si urmarim putin, sa-i vedem blocu, era pe linga cofetaria cedonia, un bloc verzui de 4 etaje. cu un dreptunghi cu leagan decupat in fata.
daca nu ne lua cu emotii de fiecare data cind treceam pe zona si ne uitam cu jind spre scara ei!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

disperați și bere caldă

uram berea, în orice condiție ar fi fost o respingere la respingere - căci probabil asta e realitatea berii -  ceva amar  care respinge deși...