5 poeme burgheze (cycle)

1.   https://audiomack.com/blaremberg/song/1-5-poeme-burgheze

2.   https://audiomack.com/blaremberg/song/2-basinariile-burgheze

3.   https://audiomack.com/blaremberg/song/3-no-fnutu-i

4.   https://audiomack.com/blaremberg/song/4-fuck-crah

5.   https://audiomack.com/blaremberg/song/5-un-film-aparent-plicticos

sfinta mare nerusinare fractalia

 vom vorbi aici putin despre colectia pansophie, pe care o fondasem in cadrul editurii de apartament fractalia.

de fapt, ideea ca eu as putea conduce o colectie o sugerase big acolo, a fost pura lui idee.

anticipind intr-un mod nefericit alte proiecte ale mele  mai vaste, am donat unei colectii ce se voia de promovare a unor texte transgresive sau speciale in maniera de scouting a lui jean paulhan (conceptul meu de colectie, asadar) sublimul nume de pansophie.

i-am conceput in totalitate formatul sub mina mea de fier, alaturi de mihai iepure. formatul  era copiat dupa un format skira in care isi publicase bataille manetul. asa mult imi placusera proportiile lui incit am decis ca cel putin el sa ramina. editura a platit graficianul, ca stiti cum e cu edituriule astea mici, platesc in cel mai bun caz graficianul, nu autorul, nemaivorbind de coordonatori. asa mergeau lucrurile, asta era conventia implicita. si celebrul format al editurii est fusese doar o transpunere a unui reusit format al actes sud, pe o hirtie mai buna.

am reusit sa produc o carte pe care aveam de gind de mai multi ani sa o transplantez in spatiul romanesc. exceptionala obrazaru-i pentru o japonezca de teodor ajder, carte pe care o intilnisem in mod miraculos in spatiul de cultura basarabean, unde fusese publicata intr-o editie samizdat, de 30 de exemplare. merita un context de limba mai larg si l-a obtinut.

nu a obtinut inca meritata atentie din partea criticii neatente din ro. e o carte postbretoniana ce merita un traseu international. il va avea, la un moment dat!

apoi am produs o mai plata carte de maia serbanescu. dar a fost initiativa mea sa produc aceasta carte ce nu era scrisa cind am inceput prepararea ei. s-a nascut dintr-o comanda editoriala catre o clona. m-au interesat mai mult colajele grafice de acolo, a la anii 60, interventii pe fotografie cum facuse arnulf rainer cindva.

textul in sine, m-a plictisit, cind am vazut forma finala, dar am respectat limitele autorului cu care lucram.

mai multe nu am putut face pentru ca la initiativele mele in chat, ca pasolini - poezia, gasisem si om care sa faca traducerea, sau alte sugestii gen michel serres - parazitul, ramineau in aer din cauza neimplicarii celeilalte parti. banii etc... acum constat cu surprindere ca ce suflasem in chat se... continua. bine ca nu am suflat mai multe in chat, dar aveam si un minim instinct de conservare editoriala!

a urmat scandalul dumitru crudu, unde nu puteam sa nu comentez si sa ma delimitez. mai ales ca fusesem in moldova in anul incidentului bibliotecarele.

editura se radicalizase peste noapte intr-o celula stalinist-maoista gen de rit nou. iulia militaru imi spunea ca nu o intereseaza literatura pe viitor, ca vrea teorie...( aici, camuflat un complex de pozitionare in cadrul generatiei 2000, unde nu e asimilata).

tii cu dumitru crudu si esti de acord cu ce face un cristian? un cristian ce-mi facea - tocmai oferise suport pt cartea expulzata, la editura lui. un gest elegant, firesc, dupa cele intimplate. cu atit mai mult cu cit era vorba de reeditarea unei carti cu adevarat legendare, cu o prima editie intruvabila. 

,,epilog?,, (aici erau citate cuvintele mele din replica anterioara) cum vrei. adio! - mi se arunca, finalmente, in chat! )))

bun. si dupa toate astea, dupa epurarile anuntate de editura pe facebook, ma asteptam doar ca aceasta colectie sa dispara. asa era decent si normal. 

dar nu, ea continua...cu profilul schimbat! cu antonela lerca! pansophie si antonella lerca - ce ignominie! de la postcunoastere la semianalfabetism patentat.

dar cred si eu. te invat cum sa faci o carte, iti arat un nume de colectie rezonant si ce inseamna un format pentru o colectie durabila care nu a apucat sa se manifeste cum trebuie din cauza resurselor absolut modeste.

pentru cei fara idei e mai usor sa fure acest schelet, fara jena, cu un tupeu nemarginit.

asa merg lucrurile in mica noastra lume editoriala de cabinet al unei lumi in declin.

asteptam editia pasolini. bine ca nu au ascultat de sugestia mea cu agamben, cu o carte care sa ii adune interventiile despre pandemie. 

by the way, agamben a cedat gratis textele unei alte nobile edituri romanesti...

doamne, sper ca nu am mai picurat prea multe nume si titluri in chat, nu, nu...! 

asadar, de facto, aceasta colectie nu mai exista. exista o continuare ilegitima si imorala a ei.

daca va renaste undeva, sub acelasi nume si aceeasi coordonare, se va vedea ce a vrut.

gunoieriile comise de diicot si de sri expuse din nou

cititi, gunoaie jegoase din sri si diicot!

https://www.academia.edu/37021255/The_Radical_Aesthetics_of_the_Movement_for_Spiritual_Integration_into_the_Absolute_MISA_?email_work_card=view-paper&fbclid=IwAR3B_FJ4WGER4RaipO81qtU6yEwvj4_MNsIq1rhwvdd11T3VbgaIEMYtW1M

akasha anuket-bianca, o impostoare periculoasă

in cele ce urmeaza atragem atentia asupra alegatiilor sceleratei Akasha Anuket-Bianca, pe numele de facebook, o individa care de 2 ani de zile s-a intors impotriva fostului ei maestru si iubit, Narcis Tarcau zis Swami Vivekananda Saraswati. Ea nu era constienta ca facea parte din haremul lui tantric, astfel incit a voit sa se agate de maestru, sa il oblige la o relatie posesiva.
aceasta nu s-a intimplat iar scelerata, plina de razbunare, a organizat miscarea Boycott Agama in care a adunat pe linga ea si alte citeva frustrate care acum pretind ca ar fi fost... abuzate sexual.
Ba chiar, in 2018, Anuket-Bianca a depus o plingere la politia thailandeza dupa 2 ani, abia, de la incident, in conditiile in care legea thailandeza precizeaza ca astfel de reclamatii se pot face in decurs de 3 luni de la presupusa fapta comisa.
plina de razbunare, frustrare, ura si venin aceasta individa si-a facut un scop din a-l distruge pe narcis precum si reputatia scolii de neotantra, agama.
pina si un episod dintr-un serial netflix a preluat niste vagi si penibile acuze ale unor individe la adresa agama.
noi dezvaluim acum presei romane adevarata fata, penibila, a acestei individe!

recent a facut vilva oarece episod netflix cu asa-zise abuzate din scoala de neotantra agama yoga, condusa de narcis tarcau swami vivekananda saraswati. 
cea care a pornit nebunia, in 2018, este akasha anuket-bianca, cu aceasta plingere din care rezulta ca isi avertizeaza iubitul ca a gresit gaura (eventual), mai apoi o ustura, dar se relaxeaza gen, finalmente. apoi, pt ca nu vazuse filmul lui porumboiu, se intreaba a fost sau n-a fost? nu stie nici acum sigur, dar cu cit trec mai mult anii, e tot mai viol. un astfel de personaj creeaza apoi grupul boycott agama, unde mai aduna 7 proaste in jurul ei care se mira ca li s-a facut yoni massage cu lingam. nici ele nu stiu exact, a fost sau n-a fost lingam? politistii thailandezi rid pe infundate, dar pe insulă se vorbeste deja despre the tantric energetic romanian vampires from transylvania care si-au facut cuibul in ko pha ngan si sug aurele cautatorilor spirituali. ce mutatie sublima!

desigur, ne vom ocupa intr-o viitoare carte despre fenomenul misa si conexe, pe larg  si despre cazul acestei nefericite, unde vom spulbera alegatiile ei de iubita respinsa si frustrata.

poemu suprasecolului

băsescu îmbătrînește
și împreună cu el
bătrînim
și noi

Kenji Kawai - Mezame no Hakobune - 百禽 HYAKKIN

https://youtu.be/E5IIus4r-GQ

marea crăpelniță

 acea scena inubliabila, puiu tine sa spuna ca vede in fata lui (ca in glissando, ce reactivare a unui film ce parea deja vetust!) o masa de marionete, si daca miine o sa va spuna sa mergeti in miini, o sa mergeti in miini, pe eroilor, credeti-ma! (o acută de scriitor, desigur, asta). dar nu, poporul e deja aici, lui i s-a lipit masca de figura, a facut corp comun si decit o golgota mai bine o masca, pe care o urasti, dar cu care ai dialog.
absolut, doar citeva aplauze razlete. poporul, edificat, ar fi preferat ca puiu sa urce (tot ca in glissando) pe o duba a salvarii, si sa indice miscarile gimnastice medicale. ceauseii are the new mask, d new task. dresatii psihotici, ceauseii fugii de aproape si de departe prin masca.
un hormon cu par, ctp popescu, care suprapune un monitor de supraveghere medicala cu cinemaul. cristi e prost si poporu destept a optat pt teama indusa si responsabilitate halucinata, de fapt, o prefacere de frica.
iar totul nu e, desigur, decit o operatiune hazardata, ahtiata, de marketing, nu-i asa? drogatii marginali dezarticulat si profesorii ratati de liceu dau meme cu puiu, la miezul noptii.
printre ele, consacrarea, cristi puiu ca gavroche (nu putea fi creata de drog-rigola macazdezart, aici a fost o tusa de geniu, in mod cert!)
sinteti niste ceausei psihotici, asta trebuia sa le spuna puiu! asta a spus, si nu a convenit!
puiu da dezlegare.
subtext: vrei sa privesti un film despre resurectie, moarte, civilizatii si ce o mai fi fiind, cu masca agatata de bot sau ipocrit, de ureche? respirind inabusit? ar insemna sa ramii infrint de obscuritate si prostie.

sa trecem la film.
ca de la masa unui maestru, ramin halci enorme. da, acest film-obsesie al lui puiu, teatru mintal de idei sacadate, e o monstruozitate, e un conglomerat, un ziggurat, ceva de parcurs in zile, daca vrei, ceva de vomat, pe perioade lungi, iar alteori o forta si o lumina transfigureaza conversatiile, cimpuri electrice, eterice.
ideile? nu cade in capcana de a le urmari, caci e o halucinatie magnetica a mintii. automatele mintale vorbesc, vorbesc si te intrebi: e omul specia asta care rumega idei pe masele, necontenit, ivind maxilarul si cicatrici vagi pe fetze suave? ruminatie de scenarii, concepte?
da, actorul-pitic, care, precum un automaton de idei peroreaza savant, pare sa indice ca am intrat intr-un teatru de idei, cinic, dement si mecanic.
subsecvent, dincolo de vertijul gindirii, baletul mecanic al (a)servirii. fiinte de rang 2, intretinind, secondeaza fiintele din inalt.
o mare crapelnita metafizica, se maninca, bea, gindeste, se comploteaza.
secole, deveniri, epoci, istoria ca teren, ca tablou vivant, halucinant.
se otraveste, se perverteste, se colonializeaza, se teologhiseste. raul, raiul,  discutia, invierea.
desigur, o monstruozitate de neprivit, de multe ori, un conglomerat obsesiv.
filmul ca o enorma conversatie, proiectul de atitia ani al lui puiu, aici, in hybris.
in fond, idiotii astia civilizati ar putea articula concepte budiste si ar fi acelasi lucru, jargonul rumegatorilor aspiranti la vacuitate.
ce ramine. un antract incredibil, scena siluetala, in care a adiat efectiv duhul, un tablou-pictura, transpus in cinem (foto-gramat) cum rar exista in cinema.
halucinatia istoriei de-a pururi, livrata brusc, fulgurant, fara conversatie, elite gindind, trupuri apropiindu-se, susotind. da, asa ceva, ca un film peste film, nu am vazut in cinema. inter-spatiu, interpliu, probabil asa arata intermundiile declansatoare sau eterul ca izvor al spatiului concentrat.
ce mai ramine?
traseul incredibil de brutal al gesticii servirii, complotului, otravirii, anchetei. o brutalitate a speciei de o josnicie cringe. scene vazute depliat, cumva, ca o scena linga scena. aceasta decorporalizare, desprindere a corpului servitoral ca o actiune vazuta de pe margine, din tusa. aici puiu a realizat in film un fel de efect de distantare printr-o extractie teatrala, o de-plasare a scenei-secventa de linga scena, o filmare ca din off.
istoria ca tapet, mozaicul sofisticat din incapere, in care aceste fapturi isi joaca incorporarea, jocul de linii al civilizatiilor. tapete vorbind, incunabile, stafii, pagini.
uneori, automatele ruminind idei, cu lumina pe fata.
un monstru indigest, infertil? de la masele maestrilor ramin mereu halci de mincat, in timp ce filmele obisnuite, normale se ineaca-n uitare
un film ca un zeu taiat in bucati, agonizind. iar din parti se pot naste lumi.