:.:

 

era în anul 2000

cînd puteai să vrei ce fii

/// ///

 

el mormăia gîndire

nu va fi ușor

 

nu va fi ușor

fg mă-tii de infractor

nu va fi ușor

criminalule nicușor

nu va fi ușor

impostor de nicușor

nu va fi ușor

hoț de nicușor

nu va fi ușor

gunoi nicușor

da-ți-ar poporu

omor

paștele mă-tii nicușor

să te văd pe un covor

( + )

 

scuzi mamma

molto blana

la odessa, la odessa

 

la odessa

îți rup fesa

pastele mamei voastre de criminali

 convorbirea dintre xi si putin e doar un deja vu tardiv - ea avu loc acu mai bine de 10 ani, cind vlad moldovano mi-a impartasit kurzweilian intocma inlocuirea coastelor noastre la imprimante delta 3d si o prognoza mai felice de vîrstă.

ce nu au surprins microfoanele e ca am fost dezgustat de perspectivă (de fapt, teribil de amuzat de naivitatea interlocutorului care voia a escapa in juventute) - eu care, atunci cînd mi s-a sugerat o extracție dentară, am dispărut din lume 5 ani, revenind shambaliq cu elexir.

enfin, ideea principe era că, decît figuri ca vanco, monistanilo sau d crudo (tristi cavaleri ai unei istorii pierdute si măsluite din pen iudaico-prelipceanian pe axa mossad-genocid) - ei bine, xi, putin, kim sînt figuri tutelare in vuietul electronic al istoriei de natură spirituală warholo-pop-zen.

prin cenușa imperiului în care zilnic msn ediția germană imi livrează in fiece dimineata ca ucraina tocmai a inceput rezbelul stelelor si rusia se rezumă deja la o infimă insulă pe care papa ar putea să o stingă cu un chibrit (plus azi că kim face experimente pe oameni ca mengele) - singurele permanențe de construcție ramin acești pereni ai vacuității inevacuabile.

în ciuda frisoanelor de toaletă aeropurtată ale maestrului ghiu = revolutia in budoar, inaintea spasmului anal al cutanării relaxant-eliminante, cînd ușurarea obnubilează revolutia, pardon, istoria, ca un nonnecesar deșeu al postmaceranței, revo înainte de a intra în (reve) toaleta istorică a postistoriei, cind toaleta aka istoria se înfundă cu subtilitate de closet japonez.

deci, deșeul suspendat în postadevăr, numai bun de descris în 22 la mod ghiesc-ubuesc (lasă-mă să unduiesc).

să revenim la aceste mari plenare plenanțe (plenanțe absolut vacanțe, cum ar zice pițo), stabilizatori de istorie, reasigurînd o securitate colectivă fără schimbare de sex și lipsită de o cănire a la hurezeano

ghost story asiat, mongoliat (ce izbește, în fond, la putin e aerul de stepă, malformația de insectă șireată și crudă, mongoloidism transpus pe craniu alb, elementu slav denisovat/topit in extaz kalmuk).

ghost story asiat al permanenței, i mean

enfin, ca un apendice, adi năstase nu e o eroare în peisaj, ci rafinament si tortură chinezească - e djinul chinuit summonizat, sclavul din lampă care rulează covorașu și împlineste trist ce mai poate să împlinească - europeanul mort, bunăoară, bun de împăiat într-un muzeu (unde la borcan e mama viperă von der leyen), piticul înalt-baroc, fîșia de fum a unei istorii-declin, citat de magie arabă pe un portelan chinezesc.

iar la complimentare, la figurație, la bifat seriozitatea istoriei ca miniatură vine și doamna danccio, lady butter but fly. ea e doar o incizie de peisaj

miniaturi istorice rafinate ni s-au furnizat, a lipsit doar ulieru ca demon japosepukkizat, dar tocmai absența lui a fost o citare