duminică, 22 septembrie 2024

fatalul film - about Sleep #2


cinema imprivibil, cinema imprescriptibil, anemic cinema, desktop cinema, clinamen.

slow cinema, fluxus, whatever, vimarsha.

cinema ca una cosa mentale - plus a vedea orice, oricînd.

camera de supraveghere prin extensia ei inumană e înghițitea fluxului timpului și spațiului, surogatul de netrăit al unei conștiințe absolut vigilente, suprafirești..

acest inuman al extensiei suprafirești ar vrea orice conștiință privitoare să și-l însușească.

și alții.la scara aceasta se desfășoară imprivibilele experiențe propuse de warhol, jude, loșniță, alții. 

imprivibil pt caă transprivibil, transpectiv prin mediul per se.

care per se e străbătut de privire (întîi), apoi de conștiința noastră (în fond, tot întîi), într-un exercițiu de asimilare a imposibilului, a nedigerabilului. 

totuși, încercăm să percepem beyond sau ca simțuile să înceteze în fața muntelui de sublim agravat de proporții covîrșitoare (pleonasm) - efectul: să ne lăsăm striviți de materie. și meandre, ar adăuga iliesco.

cinema nedesfășurabil -  totul s-a întîmplat deja, cu formula metafizicianului cotul dariu, prezent la proiecție, o formulă din tinerețe și alt context, care însă se potrivește aici. 

(la un moment dat rămăsesem în sală doar eu, cotul și guș, gașca mea/oamenii mei - nu e extrem de relevant că în condițiile astea 2 dintre aceștia își mai și rețineau pișarea, nu vroiau să rupă fluxul neîntreruptului? căci aproape neîntrupt e filmul, în intenția lui, chiar dacă, desigur, sublimul și imanentul vine la mormîntul lui warhol sub forma unor căpriori sau iepuri nocturni - chiar dacă, adică, se mai selectează și taie din imperturbabilul ciclu al naturii. 

kalachakrica făptură. 

ca și neîntrurupt, întreruptibil, mereu întrerupt - să ne înțelegem, ca viața asta mică de aici.

da, e somnul de dincoace al lui warhol, într-un fel somnul percepției noastre la interfața cu ceilalți care vin și vizitează mormîntul. cu mormîntul în sine.

e interfața noastră cu mormîntul - pelicula de vedere, (ne)vederea.

iar noi, privind atîta timp mormîntul (pe care gravitează aleator din cînd în cînd campbell soup cans, 3, 4, 5) nu devenim/ sîntem oare noi înșine mormîntul-privire?

dacă ne-am înmormîntat vreodată cu ceva, e cu tot ceea ce vedem, ce trăim.

înmormîntați în privire - trebuie să repet asta pt că sună bine.

și - cu asta vroiam să încep - ninsoarea sau lapovița din sleep2 e ninsoarea din filmul concept al lui porumboiu - al doilea joc - e aceeași ninsoare a clinamenului în care e încapsulată orice desfășurare, atomul cade, curge, formează ceva, iar asta e finalmente mediumul, un format de vedere al celor înconjurătoare.

al doilea joc, al doilea joc al văzului, iar de aici urmează aruncarea în abisul oglindirii.

totul s-a-ntîmplat deja, se întîmplă, iar filmul e un mod de exercitare a conștiinței reflexive, vimarsha.

ca orice act de privire, de altfel, cînd îl însoțim de atenție.

totul s-a întîmplat deja, oricum - (adaosul lypkhanian de ultimă oră) - 

- e viciul posibilității (iova) 

(conștiinței, materiei - notulă limitatoare la formula ioviană propusă în context de același l).


clinamenul e viciul posibilității.


ps: dacă vrei să-ți testezi prietena, du-o la sleep#2. dacă iese, să știi că nu e bună de nimic.



fatalul film - about Sleep #2

cinema imprivibil, cinema imprescriptibil, anemic cinema, desktop cinema, clinamen . slow cinema, fluxus, whatever, vimarsha. cinema ca una ...