omul nascut intr-o cultura mica are orgoliul ranit. dar e ceva mult mai tragic in poveste:
omul nascut intr o cultura mica nu e bedetivat! decit cu rare exceptii.
era mic, f mic, cind internat la fundeni, vara mea mult mai mare sau tatal ei, vasea, dar tot de la ea, mi-au adus in spital un pif, sau chiar mai multe, după cum spunea ulterior ea, care facuse 3 ani de arhitectura, deci iesise conductor arhitect de acolo. plus ca era caricaturista, cu premii la constantin tanase, festivalul de gen de la vaslui.
dar ce stiam eu pe atunci. ce am retinut insa, desi nu intelegeam prea bine despre ce era vba a fost figura lui corto maltese. m-a impresionat teribil acel marinar, o plaja, ceva exotic se deschisese, o lume. am tinjit mereu sa il reintilnesc. si am uitat.
apoi retin doar o maree de copii care asteptau la raze, o doamna doctor luindu-ma si dindu-mi si mie atentie, se faceau raze acolo, dar eram teribil de speriat, cind m-au legat cu niste chingi am crezut ca vor sa ma taie.
mai tirziu vara-mea spunea ca doctorita mi-a furat pifurile...
dzeu stie, dar si ei ce minte sa aiba sa lase pifuri in spital, la fel ca mai tirziu cu indianul de argint, pe ăla sigur l-au furat copiii, il adusese unchiu vasea sa ma aline in alt spital, inaintea sau dupa o operatie. după.
mai tirziu imi amintesc acasa, la bistrita, ca aveam un pif nou, parca cineva lipise si pe pereti foi din el, era ceva impresionant la mijloc, cu omul primitiv, bichescu, vecinul meu smart si mai mare imi explica entuziast, era o schema cu evolutia acolo, era scris ceva si de homo sapiens sapiens. ce o fi sapiens?
iar apoi, la bloc, in aer liber, uimit de rasfoirea rapida a unui rahan. doamne, ce era asta si de ce noi nu aveam. doamne, nu intelegeam nimic, dar rahan avea un colier cu 7 colti, are sapte vieti, explica cineva avizat.
necum sa fiu abonat, ca unii din bucuresti, cum am aflat mai tirziu. pif gadget. nu stiam ce e gadget pe atunci.
iar mai tirziu, in a 6ea, la sibiu, bernd, colegul de bancă imi da un donald duck si ma narcozez cu el noaptea, intru intr-un soi de transa si ii mai cer lui bernd. dar cred ca nu avea nici el multe.
in clasa circula siberpfeil, aventuri cu pieile rosii. harriet, cea mai frumoasa si premianta clasei are mai multe. imi i-au inima in dinti si o rog sa imi imprumute si mie silberpfeil (atit eram de disperat, eu sa vbesc cu o fată?, doar siberpfeil a dus la asta), zice ca da, dar nu imi aduce, nici eu nu mai intreb.
a, da, si la medias, intr-un almanah al copiilor cu mult bd, pot citi deja (oare?) si ma impresioneaza mult niste chestii de acolo. e si o poveste cu daci, cu roxolani, dapix parca si alta capetenie, dar romanii tot se impun. dar un mister scitic imi ramine de acolo. in alt episod o creatura subacvatica isi deplaseaza tentaculele , mecanice, oare? s-au pus niste baze.
tot la sibiu, gasesc la matusa-mea mai multe numere de cutezatorii, au pe ultima pagina seriale bd. dar unele sint puternic ideologizate, cu sudori! altele cu 23 august, cel putin sint avioane si se mai trage cu mitraliera.
in facultate, la cluj, cumpar 1, 2 pifuri rasuflate de la dappon. imi revine putin scinteia, scriu un mic textulet, critica ratiunii pifului. intr-o primavara, la un curs de karnoouh vin doar eu si clement, baiatul roscat cu ochelari rotunzi care nu prea vine la cursuri, dealtfel, si care a tradat-o pe sosoaca recent. k zice: hai, nu facem cursul, ca sinteti doar 2, dar va duc pe feleac la o bere. mentionez ceva despre critica ratiunii pifului, ceva cum eroii i-au avionul inspre colonii. k crede probabil ca-s cretin sau ca fac glume. nu aveti scriitori, zice.
nici breban? - breban, da, zice sec, poate pt ca sa nu-mi distruga toate iluziile.
aici e doar un tinar de 21 ani.
iar despre bd intr-o tara primitiva ce poti sa stii.
anii trec, trec, trec. intr-un sat de linga sena colind intr-o vara. un sac de maculatura, il inspectez. e un album acolo, cu lucrari hieratice, e si semnat. nu e un bd, e un catalog de expozitie sau de opera. il iau dintre caiete de elev.
semnat si chiar mai mult, a schitat si un desen in stilul lui cind a facut dedicatia. mai trec 3, 4 ani pina sa realizez ca e un druillet! doamne, ce bou! si cine e druillet!
apoi - dzeu imi deschide portile cu transmisia bd. prea tirziu? poate, ca toate la mine.
dar sint imortal.
