de ce e lazany un țărănoi prost?

de ce e lazany, proaspătul primar al bistritei, un țărănoi prost?

paganus - etimologic, locuitor de la țară

asa a inceput umanitatea, sprijinită de niște stîlpi sacralo-totemici la gobekli tepe, cel mai vechi sit religios al umanitatii:

calamitatea lazany, MĂCELARUL DE ARHITECTURĂ&ARTĂ a lovit în mod criminal și inept la bistrița.

înscriindu-se într-o linie de primari iresponsabili, pesediști majoritatea.

sub vasile moldovan s-a distrus vechea baie populară, clădire cochetă de piatră din interbelic, care rezona atît de bine cu parcul.

sub ovidiu crețu s-a mutilat un pasaj medieval modificîndu-se proporțiile lui printr-o ineptă construcție-anexă a primăriei care a venit cu un metru-jumate înspre teritoriul pasajului, mîncîndu-l  și distrugîndu-i proporțiile..

s-a distrus restaurantul si gradina de vară codrișor (clădire modernist-socialistă ce apărea în manualele de arhitectură) pt a fi inlocuită cu un enorm și dezgustător hotel tip-valiză, finanțat de o bandă de foști securiști bingoiști.

de asemenea, parcul pe tipicul unui grădinii englezesți a fost mutilat și rearanjat idiotal, adaăugîndu-se și un iaz cu pești mari, roșii, chinezești.

sub iresponsabilul turc s-a demolat una din ultimele case evreiești ale orașului.

iar lazany a început cu distrugerea, demolarea efectivă a exaltantului traseu de stîlpi totemici - relicvă industrială de răsunet ocult, semn misterios ale unor vremuri către alte vremuri, postapocaliptice.

cel mai individuant, cel mai important ansamblu al orașului din epoca modernității lui a fost ras cu nerușinare, fără a fi întrebat/consultat cineva.

țărănoiul lipsit de orice ochi estetic sau evaluator a văzut doar un stîlp...de suștinere. 

un șir de stîlpi inutili... să arăt că sînt un hospodar și să fac ordine. ia dați, bă, jos, relicvele alea.

țărănoii rătăciți la oraș n-au intuiții

iată chipul elevat al măcelarului zis ceafă de porchetto:

si iată un fragment din vastul ansamblu supranumit stonehenge-ul bistrițean:

ce soluții ar mai avea jumătate-de-porc-jumătate-de-om pentru a remedia crimă arhitecturală și culturală pe care a făcut-o?

1. să se căiască, să dispună imediat întreruperea procesului de demolare și sub îndrumarea unui artist conceptual să dispună restaurarea/reinstalarea sau în cel mai rău caz replicarea stîlpilor distruși (aici mă ofer). apoi, conceptual traseul va fi uns și încadrat oficial ca operă de artă tip ansamlu arhitectonic-relicvă industrială-ready made-gesamtkunstwerk

2. să își dea demisia.

3. să se spînzure

lazany, un nou vespasian al culturii?

 

gabriel lazany merită orice epitet al pămîntului negru și putrid: scursură, șarpe veninos, complexat sinistru, limbric nefericit ajuns la vremelnică putere.

dar cine este gabriel lazany, ipochimenul de care nimeni n-a auzit pînă ieri, decît o serie de asistente menopauzate care umblau cu urna mobilă prin spital șantajînd muribunzii să voteze pt. el?

gabriel lazany este un țărănoi rudimentar ajuns prin loterie politică primar al unui oraș de provincie la o diferență de cîteva voturi. s-au inversat citeva procese verbale si sinistrul anonim care se lauda cu reșaparea in stil pesedist a spitalului judetean (adica de 20 e ori mai scump decit face) s-a cocotat unde nici el nu credea ca va ajunge vreodata.

primul lucru - a anuntat in presă ca el va concedia intii ...de la cultură...

probabil un complexat cultural, nu l-am vazut pe bou de 30 de ani vreodata pe la vreun eveniment, probabil era atit de timpit ca in tinerete nu l-au primit nici la dansuri populare.

si a rămas cu rîcă - cultura e ceva ce nu l-a acceptat pe economistul de debara in bratele ei.

ce s-a gindit el? cum mă răzbun pe fostul primar turc si pe initiativele lui culturale?

cum mă răzbun pe tarmure, pe palatul culturii, pe boii astia de telectuali. o sa le arat eu lor...

(aici, o notulă - atit managerul cultural al institutiei care l-a invitat pe gorzo, cit si curatoarea, cit si alti artisti gen poeziaelabistrita nu vor scoate un cuvințel despre asta... fluxurile de bani vin periodic si e bine sa nu superi pe nimeni, sa nu faci scandal ca iesi din jocuri. stati parcați că ne trebuie bani și de la noul primare...nu ne periclitam noi rețeaua de interes. Lașitatea omului de cultură bistrițean e notorie.... tot așa a dispărut și cea mai semnificativă casa evreiască din oraș fără că nimeni sa zică pis... Ziarul local cel mai accesat, ignobilul bistrițeanul, e cumparat de pesede și cenzurează toate comentariile nefavobile la orice articol).

ca sa prinda curaj, intii a astupat noaptea ca hotii unul din cele 2 weceuri publice aflate in proximitatea centrului vechi.

acestea erau subterane, el n-a facut decit sa arunce niste basculante de pamint peste ele, spre bucuria arheologilor care din epoca lazany vor descoperi un weceu public intact datînd însă, din epoca ceaușescu.

operatiunea avea substrat rasist - de fapt - acolo era un părculet in care vara se adunau amaritii bistritei, lumpenii, oamenii carora unul ca lazany nu le-a dat niciodata vreo sansa.

ei trebuiau alungati, ca mirosea un pic locul acela, iar in apropiere se afla filantropia ortodoxa.

popii strimbau din nas la miros de cacat, iar in apropiere se afla monumentul idiot intitulat panteonul marilor oameni ai bistritei (facut de un popă patriot lîngă o biserică ex-greco-catolică pe care ortodocsii nu au mai vrut in ruptul capului să o retrocedeze). in loc sa modernizeze weceul public, lazany l-a ingropat. a taiat si gardul viu al parculetului pt ca oamenii să fie alungati de acolo. tiganii, mai exact.

unde e tigan, pute, unde e popa, nu pute (decit a mort și a patrie).

daca merge cu weceurile, merge si cu cultura, si-a zis loazany, că doar nimeni nu a comentat nimic....

STIA L(O)AZANY CE STIA, DIN BRUMA LUI DE CULTURA ISI ADUCEA AMINTE O CHESTIE.....

......CEVA CU......VESPASIAN....CULTURA N-ARE MIROS!

LASĂ CĂ IN CURIND DEMOLEZ SI TURNUL DIN ZONA INDUSTRIALA!

dar să o luam pe indelete....

de săptămîna asta și-a cîștigat și supranumele de MĂCELAR AL ARTEI (deși, în cazul lui, felcer i se potrivește mai bine) și MUTILATOR DE ORAȘ.

lazany tocmai a debutat in mandat cu o crimă culturală care va avea ecouri la nivel național.

primăria a demolat fără consultări stîlpii totemici a orașului, cum le zic eu, provenind de la conductele proditerm.

extrem de grav este ca pe o parte din acești stîlpi erau intervenții artistice, desene executate de dumitru gorzo.

dumitru gorzo, un artist titrat, a fost invitat intr-o rezidența artistică de palatul culturii bistrița în vara anului 2023 tocmai pentru că era faimos și pentru astfel de intervenții în spațiul public!

bistritenii au plătit si l-au invitat pe gorzo să creeze, iar noul primar ce a făcut?

a DISTRUS ARTA LUI GORZO!

pe de altă parte acest vestigiu industrial, STONEHENGE-ul bistrițean cum l-a numit ioana bradea, era adînc înfipt în memoria afectivă a locuitorilor.

un nonlieu, un traseu meandric printre blocuri, care reprezenta un fabulos semn al unei epoci de aur.

MUNCĂ, UTOPIE ȘI BETON.

deunăzi lazany anunța ferice într-o conferință de presă ca va lăsa elevii de la arte să facă ce vor prin oraș.

stîlpii sînt încă acolo, prăbușiti, să mearga elevii de la arte sîmbătă si duminica să facă fotografii si să își ia ADIO de la arta lui gorzo. poate, sa puna în buzunar un fragment din beton cu părți din desene ca amintire.

efectiv,o CRIMĂ CULTURALĂ ODIOASĂ.

ziarele centrale, poliția trebuiesc sesizate pt distrugere bunuri de artă din patrimoniul public!!!

restul stilpilor (fara desene) care mai stau in picioare trebuie lasati asa – fac parte din memoria locului, reprezintă o epocă si un citat arhitectonic valoros în sine. trebuie salvati barem citi au mai rămas!

pt LAZANY, GORZO e ENTARTETE KUNST (ARTĂ DEGENERATĂ)!

lazany a debutat catastrofal in mandat distrugînd cultură vie. incalificabil, o metodă nazistă de afirmare. ciumă brun-roșiatică.

si ĂSTA după ce a demolat artă promite elevilor de liceu că pot zburda în voie?

POATE LE FACE LAZANY ÎN WEEKEND UN TUR ELEVILOR IN SITU!

LA ARTA LU GORZO!

în mod cert lazany știe cu ce se distruge o lucrare și un ansamblu arhitectonic: cu buldozerul si picamerul.

Avind deviza : ce nu pricepi să DISTRUGI!

/in/cultura ucide

fatalul film - about Sleep #2

cinema imprivibil, cinema imprescriptibil, anemic cinema, desktop cinema, clinamen.

slow cinema, fluxus, whatever, vimarsha.

cinema ca una cosa mentale - plus a vedea orice, oricînd.

camera de supraveghere prin extensia ei inumană e înghițitea fluxului timpului și spațiului, surogatul de netrăit al unei conștiințe absolut vigilente, suprafirești..

acest inuman al extensiei suprafirești ar vrea orice conștiință privitoare să și-l însușească.

și alții.la scara aceasta se desfășoară imprivibilele experiențe propuse de warhol, jude, loșniță, alții. 

imprivibil pt caă transprivibil, transpectiv prin mediul per se.

care per se e străbătut de privire (întîi), apoi de conștiința noastră (în fond, tot întîi), într-un exercițiu de asimilare a imposibilului, a nedigerabilului. 

totuși, încercăm să percepem beyond sau ca simțuile să înceteze în fața muntelui de sublim agravat de proporții covîrșitoare (pleonasm) - efectul: să ne lăsăm striviți de materie. și meandre, ar adăuga iliesco.

cinema nedesfășurabil -  totul s-a întîmplat deja, cu formula metafizicianului cotul dariu, prezent la proiecție, o formulă din tinerețe și alt context, care însă se potrivește aici. 

(la un moment dat rămăsesem în sală doar eu, cotul și guș, gașca mea/oamenii mei - nu e extrem de relevant că în condițiile astea 2 dintre aceștia își mai și rețineau pișarea, nu vroiau să rupă fluxul neîntreruptului? căci aproape neîntrupt e filmul, în intenția lui, chiar dacă, desigur, sublimul și imanentul vine la mormîntul lui warhol sub forma unor căpriori sau iepuri nocturni - chiar dacă, adică, se mai selectează și taie din imperturbabilul ciclu al naturii. 

kalachakrica făptură. 

ca și neîntrurupt, întreruptibil, mereu întrerupt - să ne înțelegem, ca viața asta mică de aici.

da, e somnul de dincoace al lui warhol, într-un fel somnul percepției noastre la interfața cu ceilalți care vin și vizitează mormîntul. cu mormîntul în sine.

e interfața noastră cu mormîntul - pelicula de vedere, (ne)vederea.

iar noi, privind atîta timp mormîntul (pe care gravitează aleator din cînd în cînd campbell soup cans, 3, 4, 5) nu devenim/ sîntem oare noi înșine mormîntul-privire?

dacă ne-am înmormîntat vreodată cu ceva, e cu tot ceea ce vedem, ce trăim.

înmormîntați în privire - trebuie să repet asta pt că sună bine.

și - cu asta vroiam să încep - ninsoarea sau lapovița din sleep2 e ninsoarea din filmul concept al lui porumboiu - al doilea joc - e aceeași ninsoare a clinamenului în care e încapsulată orice desfășurare, atomul cade, curge, formează ceva, iar asta e finalmente mediumul, un format de vedere al celor înconjurătoare.

al doilea joc, al doilea joc al văzului, iar de aici urmează aruncarea în abisul oglindirii.

totul s-a-ntîmplat deja, se întîmplă, iar filmul e un mod de exercitare a conștiinței reflexive, vimarsha.

ca orice act de privire, de altfel, cînd îl însoțim de atenție.

totul s-a întîmplat deja, oricum - (adaosul lypkhanian de ultimă oră) - 

- e viciul posibilității (iova) 

(conștiinței, materiei - notulă limitatoare la formula ioviană propusă în context de același l).

clinamenul e viciul posibilității.

ps: dacă vrei să-ți testezi prietena, du-o la sleep#2. dacă iese, să știi că nu e bună de nimic.

alfred bulai, un enigmatic și neștiut emisar al shambalei?

                                      Linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați 

asa cum bine se cunoaste in mediile esoterice, o serie de personalitati cu calitati iesite din comun au fost chemate in manifestare pe pamint romanesc, facindu-si simtita prezenta inca din anii 70 ai secolului trecut.

printre acestia ii amintim pe: andrei plesu, mario sorin vasilescu, vasile andru, nicu catrina, eugen mirtz, radu anton roman, ioan petru culianu, gelu voican voiculescu, lorin fortuna etc etc. 

se spune ca magicianul vamacharin gregorian bivolaru, printr-un ritual divin al lamelor tarotului a chemat aceste entitati aici. 

urmau sa formeze o echipa, dar caile mayei i-a ratacit pe multi dintre ei, acestia urmind sa se manifeste la un nivel mult inferior - in unele cazuri - misiunii acordate initial.

acesti adevarati combatanti ezoterici formau o adevarata linie fortificata focsani-namoloasa-galati a ocultismului romanesc.

in unele cazuri au existat si adevarate fratii de spirit preprogramate astral, care s-au arata si in planul asemanarii  tiparului fizic - cum constatam in cazul tripletei plesice: andrei plesu - mario vasilescu si radu anton roman. 

daca plesu s-a aratat un subterfug al yogai, desi cu o necontenita atractie pt ea, mai dificil de  interpretat este cazul lui radu anton roman care, aruncindu-se in recuperarea traditiei culinare oculte a poporului roman a facut poate, o munca de initiat ne-la-vedere si a actionat ocult prin gastronomie mai mult decit se poate inchipui. 

in fapt, trioletul urma sa fie un trident pe yoga-alchimie si tantra, dar a fost destramat de plesu (cazut in gurmanderiile spiritului oriental turcesc si sex cu ejaculare) si chiar si de mario, care desi a predat, a cochetat masiv cu securitatea, gelos tocmai pe magul care il chemase in manifestare. 

in fata acestei situatii radu anton roman s-a putut plia tantric doar camuflindu-se in aparentul profan al bucatariei,  stiind f bine ca sint zei si aici. 

si de acolo, ca un adevarat domn secret aka ciubăr vodă a acționat atît cît a putut el.

chiar și mircea cărtărescu a făcut parte din pleiada pierdută, dar, cum singur povestește, si-a obnubilat singur chemarea de  inițiat, preferînd gloria facilă și trecătoare a literaturii, unei vocații de adincime.

            21 de entițăți chemate în manifestare de maestrul grieg, nebunul din tarot (a 22-a carte)

aceste entități speciale, dar si altele, au fost chemate in manifestare de maestrul gupta mahasiddha gregorian bivolaru pentru a lucra la urcarea nivelului spiritual al umanității și a încerca o eliberare colectivă a tuturor ființelor de pe planeta pămînt, printr-un ritual magic special al lamelor tarotului, proiectat dintr-o lume cauzală.

din motive care țin de deraierea traiectului personal al fiecăruia, și, în primul rînd a raportării deficitare la grieg, procesul a eșuat lamentabil (vezi cazul pleșu care, efectiv a fugit și s-a ferit de fascinația lui grieg, cu care avusese un prim contact lăudabil) intrînd în sfera arhontelui cultural noica, căruia i-a închinat strădaniile sale (ajungînd abia pînă la nivelul îngerilor).

                          alfred bulai - un enigmatic și neștiut emisar al shambalei?

 recent avem însă semne ca si alte entitati s-ar putea inscrie in acest siaj de spumă ocultă. 

astfel, facind profilul profesorului bulai constatam niste chestiuni uluitoare: 

1. bulai făcea niște tabere de vară speciale în care participanții erau expuși unor metode neconvenționale și accelerate de dezinhibare. in acest sens demersul profesorul bulai parea mai degraba initiatic, depasind cu mult limitele pedagogiei seci.

2. bulai era implicat decisiv in discuții catharctice, unu la unu, cu toti participanții, pina la ore tirzii din noapte, dovedind o dedicare iesita din comun in analizarea profilului si accelerarea evolutiei spirituale a participantilor

3. pedigriul intelectual al profesorului arata ca el se preocupase inca din tinerete de efectul dramatic in predare. 

in acest sens el audiase clasa lui dem radulescu si aprofundase tehnici actoricesti, fiind in studenție el insusi actor in brigada studenteasca (oculta, am putea spune acum).

4. profesorul aplica in experimentele lui psihodrama moreniana si  psihodrama sacramentala jodorowskiana

5. fragmentele de inregistrari ne arata ca profesorul incerca sa dezinhibe participantii, sa le induca constientizari care sa ii scape de contractia egoului si de false prejudecati inchistatoare.

in acest sens profesorul actiona ca un tantric veritabil, sui generis.

6. profesorul instruia participanti, individual, intr-o filosofie sexuala neconventionala, aratind ca dorinta si manifestarea ei dezinhibata ne-nalta in tării. 

in acest sens, profesorul aborda o metoda-soc tip osho/rajneesh/grieg de spargere a limitelor constiintei

7. profesorul inducea - nu profita. este evident din amploarea efortului discursiv depus ca profesorul nu avea interese personale si era complet imersat in munca de eliberare a participantilor.

8. profesorul selecta cu grija participantii potriviti - oare cei care reuseau transformarea secreta erau ulteriori invitati intr-o societate ocultă pt a-si continua evolutia?

toate acestea ne duc la  punctul cel mai important  (fara numar): in actiunile lui, profesorul dezinhibator avea o metoda sui generis tantrica extrem de asemanatoare cu mentoratul de tip gregorian bivolaru.

in cuvintele unei ratacite asa-zise victime: ”experiența era transformatoare, pentru că ne ducea la limită, la extrem.”

tot ea: ”A fost o seară în care, după joculețe și experimente, am făcut teatru. Asta îi plăcea lui cel mai mult: să ne pună să jucăm teatru. Pentru că în teatru lumea se dezlănțuia cumva. Vorbesc, desigur, despre teatru experimental, despre improvizație. Ne dădea o situație și ne punea să jucăm situația. Și a fost un moment amuzant, care ne-a ieșit. A fost o scenă despre un bărbat beat și o soție isterică. Toată lumea s-a distrat. A fost o euforie cumva.” desigur, euforia intelegerii superioare si a propulsarii in nelimitat.

dar, după cum arata reactiile ulterioare, contractia egoului era doar tranzient manifesta la aceste fiinte inferioare. 

pe moment ele realizau expansiunea constiintei, dar se contractau si chirceau pe mai departe in egoismul lor animalier.

este alfred bulai un magician ascuns, tip vamacharin care alterneaza metoda de mina dreapta cu metoda de mina stinga? aparentele exact asta arata.

automanifestarea lui eclatant-initiatica intr-un cadru extrem profan si chiar delabrat cum e cel universitatar indica ca profesorul folosea stravechea metoda tantrica de transformare a veninului in nectar.

                                                      principiul sinarhic la snspa?

astfel, daca punem cap la cap manifestarile din acest caz si corelam totul cu millieul in care preda si prepara bulai viitoare entitati - anume SNSPA- bulai selecta fiinte pt o misiune superioara: pt ca aceste fiinte sa poata participa la realizarea statului sinarhic constituit dupa preceptele revelate de inteleptii shambalei lui Saint-Yves d’Alveydre. 

prin bulai SNSPA devenise o pepiniera a shambalei, dincolo de rolul ei profan.

aceasta insemnind, in mod direct ca:

alfred bulai este un mesager tainic al shambalei venit pe pamint intr-o misiune sacra de tip kalachakra.

 

moartea artei

                                                  Alex Mirutziu left the group.

Ioana Ciocan left the group.

Anca Benera Arnold Estefan left the group.

Anca Stirbacu left the group.

Vlad Basalìcì left the group.

Tristan Daniel Nicolas left the group.

Tudor Borduz left the group.

Cosmin Costinas left the group.

Claudiu Cobilanschi left the group.

Eduard Gabia left the group.

Adriana Butoi left the group.

Arnold Schlachter left the group.

Madalina Dan left the group.

Irina Botea Bucan left the group.

Elena Album left the group.

Dan Perjovschi left the group.

Magda Radu left the group.

Adi Schiop left the group.

Daria Ghiu left the group.

Anamaria Pravicencu left the group.

Malina Ionescu left the group.

Alexandra Pirici left the group.

Silvia Saitoc left the group.

Carmen Dobre-Hametner left the group.

Dan Piersinaru left the group.

Sanda Watt left the group.

Matei Caltia left the group.

Sorina-Adina Vazelina left the group.

Ciprian Muresan left the group.

Suzana Dan left the group.

Baroncea Maria left the group.

Adriana Gheorghe left the group.

George Enache left the group.

Paul Dunca left the group.

Bianca Băilă left the group.

Diana Marincu left the group.

Ioana Gheorghiu left the group.

Simona Dumitriu left the group.

Nicolae Comanescu left the group.

Irlo Doidoi left the group.

Domnul Valentin left the group.

Stefan Sava left the group.

Veda Popovici left the group.

Sandra Demetrescu left the group.

Rasovszky Gheorghe left the group.

Ana Szel left the group.

Vasile Leac left the group.

Andra Iachim left the group.

Irina Carabas left the group.

Igor Mocanu left the group.

Matei Samihaian left the group.

zile udeștene

stimate juriu, știu că timpul domniei tale patriarhale e limitat, astfel că mă voi rezuma doar la fapte.

 

pt distinsul dv. concurs, rezonanțe udeștene (nu udreștene, cum s-ar putea confuziona) am pregătit o proză (acum - pt ediția asta!) în care povesteam cum m-am futut prima dată cu actualul meu iubit. 

dar, după ce i-am citit-o, el nu a fost prea încîntat, a zis că e prost scrisă și ne-am certat.

 

astfel că, am făcut povestirea cocoloș și am aruncat-o pe fereastră, într-un gest demonstrativ-isteric, iar cocoloșul (cocoloașa?) cu siguranță a căzut între copacii de pe terenul verde din fața blocului (i-am putea spune păduricea), unde și alți locatari aruncă, în diverse momente ale vieții lor, nu are rost să vă mai spun eu ce.

 

că noi stăm la etajul 8.

 

mă grăbesc acum să închei proza cît mai repede (lucrez cu anticlimax), în curînd urmează să se întoarcă el din oraș și nu aș dori să știe că am scris o nouă variantă pt. concurs. că face iar urît. 

menționez că proza aruncată (originalul) s-a pierdut, și mă îndoiesc că o va mai putea citi cineva (VREODATĂ), fie și din întîmplare.

 

ar însemna ca o ființă curioasă să ridice din iarbă guguloiul, să îl despăturească cu grijă, să încerce să deslușească (cu grijanie)... 

copilă fiind, am găsit și eu o astfel de hîrtie mototolită în fața blocului meu, iar cînd m-am uitat cu atenție am văzut o gorilă f bine desenată, cu o pulă mare în mînă.

 

desenul m-a impresionat profund, deși nu știam ce reprezintă exact. 

bănuiam eu cine îl făcuse și îi dăduse drumul să plutească deasupra lumii, de la etajul 4... 

dar pt găsitor (sper că va fi un adolescent) ar fi o lectură interesantă (chiar înteresant de interesantă) - pt că ar afla cum a fost cînd m-am futut prima oară cu acest băiat și cum a fost efectiv - ceea ce cred că v-ar fi făcut plăcere să citiți (sau să știți) și dumneavoastră (sau e plural? ei, la dracu!). 

eu am încercat, am descris totul f detaliat, chiar măiastru, dar am greșit cînd am decis să o citesc (totuși) prietenului meu. 

nu a fost o idee fericită, cum nu a fost nici să mă pripesc mai departe și să arunc totul. 

cred că (pe) acest text nu îl voi mai scrie niciodată. 

mi-a ieșit prea bine din prima și simt că scrierea lui m-a epuizat nervos. 

și cum deadline-ul concursului e mîine (data poștei - nu era mai bine să fie și pe net?), mă grăbesc să scriu acum altceva - dar simt că nu aș putea relua totul așa de repede. 

așa cum a fost, mă refer, și așa cum a fost scris (să fie scris). 

nu cred - acum, cel puțin nu cred (efect dramatic, dar true) - că voi mai descrie acel text într-o rescriere. 

el e pierdut pt istorie și pt literatură pt (în)totdeauna. 

dar mă vă priva aceasta și de premiul oferit de dv? ar fi ultima neplăcere produsă, dintr-un lanț de chestii nefaste (imposibil și inutil de descris). 

plină de insatisfacție mă grăbesc să termin acest nou text și să - era să scriu, vă fut - (dar nu pot fi așa de nepoliticoasă - ba pot!) - ecco, să merg repede la poștă, să îl pun. 

ce aș mai putea face în condițiile astea? 

textul era despre cum m-am futut eu cu el și cum, apoi, el s-a enervat și nu dorea să mă lase să vin la concurs să îmi ridic premiul. 

deși futaiul (reușit) era cu el - tocmai el se geloza că domnul manole, din juriu, ar putea să mă fută după premiere (adobe). 

pt că, altă imprudență, i-am spus că printre fete se vbește că domnul manole fute doar la locu 1. 

striga că ce concurs e ăsta - rezonanțe udeștene - că trebuie să ne prezentăm ude la concurs dacă vrem să cîștigăm, că e concurs speșăl făcut să fută ăia liceence și studente. 

să le inițieze, cum ar veni. deci, concurs inițiatic. și să fii nebun să mergi la așa ceva. nebuno. 

dar, pe mine, sincer, chiar asta mă atrăgea un pic, mă scîrbea mă atrăgea, mă scîrbea mă atrăgea...(gea gea) 

pînă la urmă eram curioasă cum vor pune acolo problema... poate mai ieșea material de o proză. 

deoarece concursul stipula în regulament că premiile nu se acordă în cazul neprezentării (fizice a) cîștigătorilor, eram în impas. major. 

mă, interesa, e drept, și valoarea literară a textului meu, dar mă interesau - pt că sînt, încă, vai, o biată studentă cu juma de normă la un anticariat - și banii puși în joc! voila! 

recent am văzut într-un film franțuzesc replica asta, mi-a plăcut, sînt în faza de exersare și o să vă mai toc capu cu ea! 

nu doresc deloc să pun semnu exclamării sau să folosesc punctepuncte ca și cum cititoru ar fi tîmpit, dar sînt într-o fază romantică (vă precizez, dar de ce tre să zic că precizez nu știu. e instinct artistic aici). 

 

iar... punctepunctele produc așa, o înspațiere, o degajare, o întindere, iar o întindere înseamnă o melancolie... 

iar melancolia produce bani. și nu numai. uneori chiar si copii.

anu trecut mă futuse deja manole - la bani - cîștigasem și tricksteru mi-a băgat motiv că nu m-am prezentat în comunitate, de fapt nici nu m-a anunțat că am luat, să nu cumva să alerg după premiu. labbanigiul. 

dar, dobitocul ăsta, că mi-e ciudă efectiv, m-a făcut să arunc textul. și de aici se lansează motorul (narativ - bum, claf, poc pac gata a luat-o - al) acestui text. 

domnii mei, pt că știu că sînteți mai mulți domni acolo (poate prea mulți!) - v-am privat de un futai (ocult). 

totuși, mai acordați-mi o șansă! 

VĂ IMPLOR! 

dacă voi scrie că am scris pt dv un text despre un futai al meu, dar că s-a pierdut - va fi oare suficient?  

mă tem că nu. 

prin absurd, dacă totuși cobor (în jos) și caut gogoloașa de hîrtie (de ce e gogoloș și nu gogoloașă în dex?) - și o găsesc și o îndrept și v-o trimit - vă veți strădui să o luați în considerare? e scrisă mărunt, de mînă, sînt/ar fi/că în prezent nu mai sînt 5 pagini înmănunchiate. poate indescifrabile acum. 

apoi, dacă pe lîngă cocoloașă lipesc (oare trebuia să folosesc masculinul ”sudez”?) și acest text suplimentar, ca o notă la notă la notă - e posibil să fie luat în considerare așa? 

autorul e suveran. dar și juriul. 2 suveranități neștirbite. 

nu știu ce să fac - aș putea să cobor (jos) să caut guguloiul (guguloaia?). dar intru în depresie, că ieri a plouat și ar fi jalnic să ajung să desprind foile una de alta și fragmente de text să se rupă, sau scrisul îmbibat de apă să nu se mai poată citi... mor! 

ar rămîne niște fragmente, ca după sappho       ...   ....  .. ........ .... // .... . .. 

mi-e frică că a bătut-o vîntul, s-a dus pe pustii (pe prostii) proza mea (am scris din greșeală păroza, poate e signifiant și asta). 

ar trebui să las mai mult pauze decît puncte, dar e mai complicat asta      (     *     ) 

de ieri pînă azi... cîte nu s-au putut întîmpla. cu ea. 

imaginîndu-vă însă că acea poveste e dusă de vînt peste lume (romantismul în arhitectură, v-am zis!) - purtată deasupra apelor (dramatism siropos, intenționat camp) - precum djamilia (mă uite pe geam!), cea mai frumoasă poveste de iubire a lumii (n-am citit-o încă, dar am auzit că     ) - necunoscută acum! reluăm fraza - ca ciulinii bărăganului - nu s-ar putea să-mi acordați, totuși, mie premiul? acela. totuși? mie? 

lipsa aceea din gogoloi (gogoloaie?) să vă convingă - chiar ea - să învingă, adicătelea, tocmai ascunderea, potențialitatea. 

nu e o putere secretă mai mare decît una văzută? (mă repet? scuze. insist să mă/vă conving? sau repet tourette încîntată?). scuze, mai urmează. 

nu e povestea mea mai tare așa, nedezvăluită, necitită, ba chiar uitată de-a dreptul? 

e necesar să atașez în plic și o fotografie cu mine? (ce-are una cu alta? păi, poate are! la montaj). 

regulamentul nu o interzice, și apoi ar fi un foto-roman. o foto-proză. kine-roman, pardon. cine cu cine. 

ajunge un link cu contul meu de -ig? 

după cocoloașă nu mă duc (cocoloi?). nu mă mai duc. e useless. oricum, am aruncat-o ieri. 

sau - aș putea descrie aici cum îl/o caut disperată și whatever, mă întîlnesc cu nichita stănescu, iar acesta mă seduce ca atuncea cu dora (cînd a plecat de acasă). 

oricine, doar să nu fie        ăla. bleah. 

dar asta ar fi un artificiu retoric in--- aici vine un adjectiv, hai că ai înțeles idea (dă print). 

adică, o scenă în care într-o reverie vine agopian să te seducă ar fi prea mic, pardon mult, nu? (știu, aici am niște influențe din ...) 

auch zwerge haben klein angefangen 

 o să lipesc imediat plicul și (promit) voi coborî pe scări (coborînd scara deci, ahaha, v-am surprins, futuriștilor) ca să evit o eventuală întîlnire cu el la lift (avem o relație telepatică). 

nu am mai trimis prin poștă, trebuie să lipesc/cumpăr acolo timbre? ce romantic! acum înțeleg de ce juriul pretinde... 

consider că e f bine că trebuie trimis totul old school, prin poștă, așa mai vezi lume, mai cunoști situații de viață. de exemplu: cum e la poștă big grin. 

ce să îi spun, că am scris dracu altă proză (altă poștă) mai proastă cu - cum m-a făcut el să arunc textul că s-a gelozat pe manole? 

vă bate și cucu în text (the cuckoo clock, the swiss, orson wells, remember?), uite, semn pt voi că trebuie să cîștig! (numaicomenteznimic) (nudorescsăinfluențezjuriul)

dacă par excesivă o să ziceți că sînt narcisică, ca și, oups, stoichitz. 

da! o să mă asta și cu manole! nici nu îl știu, pare un obez tip expirăciune simpatică (simpatetică), dar pt mine tipii cu barbă au un je ne sais quoi (coi?), un mister... mai ales cînd te zgîrie cu barba între țîțe așea. voila! 

manole, manole, constantine constantine. te-am prins, udeștene! 

și futut, și cu banii luați. 

v-am scris că ce scriu eu de obicei se împlinește (CU MAJUSCULE ȘI ÎN CHENAR) 

cînd v-am scris? păi, în cealaltă proză. v-am. 

shiet, sună telefonul! asta mă bagă în panică maximă! am nesiguranță ocultă socială. dar să nu intram în asta acum. 

știi ce, răspund și transcriu apoi aici convorbirea, oricît de cretină ar fi. 

și basta. e finalul. 

dacă e greșeală e greșeală. și mai nașpa.

 

uite că m-a sunat adi schiop - o avtoritaet - mi l-a prezentat editoru meu de mentorat, sociu, la bookfest. 

m-am plîns, biensur, de tărășenia și tîrîșenia cu proza, i-am narat ce am pățit anu trecut cu rezonațe udeștene, cum manole nu mi-a dat atunci banii, nici nu m-a anunțat că am cîștigat. 

ba mai mult, o gagică mi-a scris:

dar anu ăsta le tai bucata! și dacă vreau mi-o și trag cu manole. și-l trag dracului de nădușit în alt text, pt ediția de la anu.

da, auzi, face adi, tu anu trecut chiar ai scris cum te-ai futut?

nu. era o chestie nevinovată, dormeam în același pat cu un coleg de anticariat.

mă lași? nevinovată (a nazalizat sceptic așea, cînd scazi în ochii lui de la secundă la respirație). stai fată, că-s în impas de scenariu! nu mă lăsa. hai, facem un film cu asta.

cu ce, mă, adi?

cu asta, cum scrii tu un film, adică faci un film pt școală cu iubi tău cum te fuți. ești studentă la unatc (unaTeFe?), ai examen și nu ai idei. și atunci îți pică fisa asta, să faci cu el... filmu e selecționat și la un festival, dar ăsta se crizează și nu vrea să te lase să te duci.

și cine să filmeze așa ceva, adi?

mladena, cine. și ea e în pană de idei. toți sîntem.

madlena? îmi amintesc că nu-mi amintesc că nu te-am futut, sau cum?

nu-mi amintesc că mi-amintesc că te-am, de fapt!

deci, te-ai prins? e un lungmetraj despre scurtmetraju ăsta. pe film iese mai tare decît pe scris...

decît ce-ai pățit tu pe proză, trecem pă film.

bine că nu pe nevroză! dar ce-am pățit, adi?

păi, ce-o să pățești!

păi, ce-o să pățesc?

păi, nu ziceai că ce scrii tu se întîmplă și-n realitate?

ești nebun, mă, adi!

noi îl facem, împușcăm francu, vezi că e și baghiu în comisie la cnc! restu nunentere

și cum îi zicem la film?

zile udeștene!

dragă juriu. am nevoie de bani. acută. 

de la ediția trecută (cînd nu m-am futut în text, dar s-a zvonit în afara textului și bani mocca), de la asta cînd mă fut (ÎNTR-O CADĂ DE BANI) și de la ediția viitoare, cînd poate chiar am să  mă fut (cu tine cu tine și cu mine).

 

cu spume. 

kiss

rog juriul să facă orificiile. 

a dv, oriflame

disperați și bere caldă

uram berea, în orice condiție ar fi fost

o respingere la respingere - căci

probabil asta e realitatea berii - 

ceva

amar

 care respinge deși pare că te acceptă

- înmuind buzele în respingere uiți de 

cîte ori viața ți-a dat cu flit

- așadar, 

berea e o respingere acceptabilă,

un pact și un șiretlic călugăresc:

gustă și memento mori -

amarul acesta dulce te duce

și mai ține și de sete

uneori 

(o respingere îmblînzită, alors)