fatalul film - about Sleep #2

cinema imprivibil, cinema imprescriptibil, anemic cinema, desktop cinema, clinamen.

slow cinema, fluxus, whatever, vimarsha.

cinema ca una cosa mentale - plus a vedea orice, oricînd.

camera de supraveghere prin extensia ei inumană e înghițitea fluxului timpului și spațiului, surogatul de netrăit al unei conștiințe absolut vigilente, suprafirești..

acest inuman al extensiei suprafirești ar vrea orice conștiință privitoare să și-l însușească.

și alții.la scara aceasta se desfășoară imprivibilele experiențe propuse de warhol, jude, loșniță, alții. 

imprivibil pt caă transprivibil, transpectiv prin mediul per se.

care per se e străbătut de privire (întîi), apoi de conștiința noastră (în fond, tot întîi), într-un exercițiu de asimilare a imposibilului, a nedigerabilului. 

totuși, încercăm să percepem beyond sau ca simțuile să înceteze în fața muntelui de sublim agravat de proporții covîrșitoare (pleonasm) - efectul: să ne lăsăm striviți de materie. și meandre, ar adăuga iliesco.

cinema nedesfășurabil -  totul s-a întîmplat deja, cu formula metafizicianului cotul dariu, prezent la proiecție, o formulă din tinerețe și alt context, care însă se potrivește aici. 

(la un moment dat rămăsesem în sală doar eu, cotul și guș, gașca mea/oamenii mei - nu e extrem de relevant că în condițiile astea 2 dintre aceștia își mai și rețineau pișarea, nu vroiau să rupă fluxul neîntreruptului? căci aproape neîntrupt e filmul, în intenția lui, chiar dacă, desigur, sublimul și imanentul vine la mormîntul lui warhol sub forma unor căpriori sau iepuri nocturni - chiar dacă, adică, se mai selectează și taie din imperturbabilul ciclu al naturii. 

kalachakrica făptură. 

ca și neîntrurupt, întreruptibil, mereu întrerupt - să ne înțelegem, ca viața asta mică de aici.

da, e somnul de dincoace al lui warhol, într-un fel somnul percepției noastre la interfața cu ceilalți care vin și vizitează mormîntul. cu mormîntul în sine.

e interfața noastră cu mormîntul - pelicula de vedere, (ne)vederea.

iar noi, privind atîta timp mormîntul (pe care gravitează aleator din cînd în cînd campbell soup cans, 3, 4, 5) nu devenim/ sîntem oare noi înșine mormîntul-privire?

dacă ne-am înmormîntat vreodată cu ceva, e cu tot ceea ce vedem, ce trăim.

înmormîntați în privire - trebuie să repet asta pt că sună bine.

și - cu asta vroiam să încep - ninsoarea sau lapovița din sleep2 e ninsoarea din filmul concept al lui porumboiu - al doilea joc - e aceeași ninsoare a clinamenului în care e încapsulată orice desfășurare, atomul cade, curge, formează ceva, iar asta e finalmente mediumul, un format de vedere al celor înconjurătoare.

al doilea joc, al doilea joc al văzului, iar de aici urmează aruncarea în abisul oglindirii.

totul s-a-ntîmplat deja, se întîmplă, iar filmul e un mod de exercitare a conștiinței reflexive, vimarsha.

ca orice act de privire, de altfel, cînd îl însoțim de atenție.

totul s-a întîmplat deja, oricum - (adaosul lypkhanian de ultimă oră) - 

- e viciul posibilității (iova) 

(conștiinței, materiei - notulă limitatoare la formula ioviană propusă în context de același l).

clinamenul e viciul posibilității.

ps: dacă vrei să-ți testezi prietena, du-o la sleep#2. dacă iese, să știi că nu e bună de nimic.

alfred bulai, un enigmatic și neștiut emisar al shambalei?

                                      Linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați 

asa cum bine se cunoaste in mediile esoterice, o serie de personalitati cu calitati iesite din comun au fost chemate in manifestare pe pamint romanesc, facindu-si simtita prezenta inca din anii 70 ai secolului trecut.

printre acestia ii amintim pe: andrei plesu, mario sorin vasilescu, vasile andru, nicu catrina, eugen mirtz, radu anton roman, ioan petru culianu, gelu voican voiculescu, lorin fortuna etc etc. 

se spune ca magicianul vamacharin gregorian bivolaru, printr-un ritual divin al lamelor tarotului a chemat aceste entitati aici. 

urmau sa formeze o echipa, dar caile mayei i-a ratacit pe multi dintre ei, acestia urmind sa se manifeste la un nivel mult inferior - in unele cazuri - misiunii acordate initial.

acesti adevarati combatanti ezoterici formau o adevarata linie fortificata focsani-namoloasa-galati a ocultismului romanesc.

in unele cazuri au existat si adevarate fratii de spirit preprogramate astral, care s-au arata si in planul asemanarii  tiparului fizic - cum constatam in cazul tripletei plesice: andrei plesu - mario vasilescu si radu anton roman. 

daca plesu s-a aratat un subterfug al yogai, desi cu o necontenita atractie pt ea, mai dificil de  interpretat este cazul lui radu anton roman care, aruncindu-se in recuperarea traditiei culinare oculte a poporului roman a facut poate, o munca de initiat ne-la-vedere si a actionat ocult prin gastronomie mai mult decit se poate inchipui. 

in fapt, trioletul urma sa fie un trident pe yoga-alchimie si tantra, dar a fost destramat de plesu (cazut in gurmanderiile spiritului oriental turcesc si sex cu ejaculare) si chiar si de mario, care desi a predat, a cochetat masiv cu securitatea, gelos tocmai pe magul care il chemase in manifestare. 

in fata acestei situatii radu anton roman s-a putut plia tantric doar camuflindu-se in aparentul profan al bucatariei,  stiind f bine ca sint zei si aici. 

si de acolo, ca un adevarat domn secret aka ciubăr vodă a acționat atît cît a putut el.

chiar și mircea cărtărescu a făcut parte din pleiada pierdută, dar, cum singur povestește, si-a obnubilat singur chemarea de  inițiat, preferînd gloria facilă și trecătoare a literaturii, unei vocații de adincime.

            21 de entițăți chemate în manifestare de maestrul grieg, nebunul din tarot (a 22-a carte)

aceste entități speciale, dar si altele, au fost chemate in manifestare de maestrul gupta mahasiddha gregorian bivolaru pentru a lucra la urcarea nivelului spiritual al umanității și a încerca o eliberare colectivă a tuturor ființelor de pe planeta pămînt, printr-un ritual magic special al lamelor tarotului, proiectat dintr-o lume cauzală.

din motive care țin de deraierea traiectului personal al fiecăruia, și, în primul rînd a raportării deficitare la grieg, procesul a eșuat lamentabil (vezi cazul pleșu care, efectiv a fugit și s-a ferit de fascinația lui grieg, cu care avusese un prim contact lăudabil) intrînd în sfera arhontelui cultural noica, căruia i-a închinat strădaniile sale (ajungînd abia pînă la nivelul îngerilor).

                          alfred bulai - un enigmatic și neștiut emisar al shambalei?

 recent avem însă semne ca si alte entitati s-ar putea inscrie in acest siaj de spumă ocultă. 

astfel, facind profilul profesorului bulai constatam niste chestiuni uluitoare: 

1. bulai făcea niște tabere de vară speciale în care participanții erau expuși unor metode neconvenționale și accelerate de dezinhibare. in acest sens demersul profesorul bulai parea mai degraba initiatic, depasind cu mult limitele pedagogiei seci.

2. bulai era implicat decisiv in discuții catharctice, unu la unu, cu toti participanții, pina la ore tirzii din noapte, dovedind o dedicare iesita din comun in analizarea profilului si accelerarea evolutiei spirituale a participantilor

3. pedigriul intelectual al profesorului arata ca el se preocupase inca din tinerete de efectul dramatic in predare. 

in acest sens el audiase clasa lui dem radulescu si aprofundase tehnici actoricesti, fiind in studenție el insusi actor in brigada studenteasca (oculta, am putea spune acum).

4. profesorul aplica in experimentele lui psihodrama moreniana si  psihodrama sacramentala jodorowskiana

5. fragmentele de inregistrari ne arata ca profesorul incerca sa dezinhibe participantii, sa le induca constientizari care sa ii scape de contractia egoului si de false prejudecati inchistatoare.

in acest sens profesorul actiona ca un tantric veritabil, sui generis.

6. profesorul instruia participanti, individual, intr-o filosofie sexuala neconventionala, aratind ca dorinta si manifestarea ei dezinhibata ne-nalta in tării. 

in acest sens, profesorul aborda o metoda-soc tip osho/rajneesh/grieg de spargere a limitelor constiintei

7. profesorul inducea - nu profita. este evident din amploarea efortului discursiv depus ca profesorul nu avea interese personale si era complet imersat in munca de eliberare a participantilor.

8. profesorul selecta cu grija participantii potriviti - oare cei care reuseau transformarea secreta erau ulteriori invitati intr-o societate ocultă pt a-si continua evolutia?

toate acestea ne duc la  punctul cel mai important  (fara numar): in actiunile lui, profesorul dezinhibator avea o metoda sui generis tantrica extrem de asemanatoare cu mentoratul de tip gregorian bivolaru.

in cuvintele unei ratacite asa-zise victime: ”experiența era transformatoare, pentru că ne ducea la limită, la extrem.”

tot ea: ”A fost o seară în care, după joculețe și experimente, am făcut teatru. Asta îi plăcea lui cel mai mult: să ne pună să jucăm teatru. Pentru că în teatru lumea se dezlănțuia cumva. Vorbesc, desigur, despre teatru experimental, despre improvizație. Ne dădea o situație și ne punea să jucăm situația. Și a fost un moment amuzant, care ne-a ieșit. A fost o scenă despre un bărbat beat și o soție isterică. Toată lumea s-a distrat. A fost o euforie cumva.” desigur, euforia intelegerii superioare si a propulsarii in nelimitat.

dar, după cum arata reactiile ulterioare, contractia egoului era doar tranzient manifesta la aceste fiinte inferioare. 

pe moment ele realizau expansiunea constiintei, dar se contractau si chirceau pe mai departe in egoismul lor animalier.

este alfred bulai un magician ascuns, tip vamacharin care alterneaza metoda de mina dreapta cu metoda de mina stinga? aparentele exact asta arata.

automanifestarea lui eclatant-initiatica intr-un cadru extrem profan si chiar delabrat cum e cel universitatar indica ca profesorul folosea stravechea metoda tantrica de transformare a veninului in nectar.

                                                      principiul sinarhic la snspa?

astfel, daca punem cap la cap manifestarile din acest caz si corelam totul cu millieul in care preda si prepara bulai viitoare entitati - anume SNSPA- bulai selecta fiinte pt o misiune superioara: pt ca aceste fiinte sa poata participa la realizarea statului sinarhic constituit dupa preceptele revelate de inteleptii shambalei lui Saint-Yves d’Alveydre. 

prin bulai SNSPA devenise o pepiniera a shambalei, dincolo de rolul ei profan.

aceasta insemnind, in mod direct ca:

alfred bulai este un mesager tainic al shambalei venit pe pamint intr-o misiune sacra de tip kalachakra.

 

moartea artei

                                                  Alex Mirutziu left the group.

Ioana Ciocan left the group.

Anca Benera Arnold Estefan left the group.

Anca Stirbacu left the group.

Vlad Basalìcì left the group.

Tristan Daniel Nicolas left the group.

Tudor Borduz left the group.

Cosmin Costinas left the group.

Claudiu Cobilanschi left the group.

Eduard Gabia left the group.

Adriana Butoi left the group.

Arnold Schlachter left the group.

Madalina Dan left the group.

Irina Botea Bucan left the group.

Elena Album left the group.

Dan Perjovschi left the group.

Magda Radu left the group.

Adi Schiop left the group.

Daria Ghiu left the group.

Anamaria Pravicencu left the group.

Malina Ionescu left the group.

Alexandra Pirici left the group.

Silvia Saitoc left the group.

Carmen Dobre-Hametner left the group.

Dan Piersinaru left the group.

Sanda Watt left the group.

Matei Caltia left the group.

Sorina-Adina Vazelina left the group.

Ciprian Muresan left the group.

Suzana Dan left the group.

Baroncea Maria left the group.

Adriana Gheorghe left the group.

George Enache left the group.

Paul Dunca left the group.

Bianca Băilă left the group.

Diana Marincu left the group.

Ioana Gheorghiu left the group.

Simona Dumitriu left the group.

Nicolae Comanescu left the group.

Irlo Doidoi left the group.

Domnul Valentin left the group.

Stefan Sava left the group.

Veda Popovici left the group.

Sandra Demetrescu left the group.

Rasovszky Gheorghe left the group.

Ana Szel left the group.

Vasile Leac left the group.

Andra Iachim left the group.

Irina Carabas left the group.

Igor Mocanu left the group.

Matei Samihaian left the group.

zile udeștene

stimate juriu, știu că timpul domniei tale patriarhale e limitat, astfel că mă voi rezuma doar la fapte.

 

pt distinsul dv. concurs, rezonanțe udeștene (nu udreștene, cum s-ar putea confuziona) am pregătit o proză (acum - pt ediția asta!) în care povesteam cum m-am futut prima dată cu actualul meu iubit. 

dar, după ce i-am citit-o, el nu a fost prea încîntat, a zis că e prost scrisă și ne-am certat.

 

astfel că, am făcut povestirea cocoloș și am aruncat-o pe fereastră, într-un gest demonstrativ-isteric, iar cocoloșul (cocoloașa?) cu siguranță a căzut între copacii de pe terenul verde din fața blocului (i-am putea spune păduricea), unde și alți locatari aruncă, în diverse momente ale vieții lor, nu are rost să vă mai spun eu ce.

 

că noi stăm la etajul 8.

 

mă grăbesc acum să închei proza cît mai repede (lucrez cu anticlimax), în curînd urmează să se întoarcă el din oraș și nu aș dori să știe că am scris o nouă variantă pt. concurs. că face iar urît. 

menționez că proza aruncată (originalul) s-a pierdut, și mă îndoiesc că o va mai putea citi cineva (VREODATĂ), fie și din întîmplare.

 

ar însemna ca o ființă curioasă să ridice din iarbă guguloiul, să îl despăturească cu grijă, să încerce să deslușească (cu grijanie)... 

copilă fiind, am găsit și eu o astfel de hîrtie mototolită în fața blocului meu, iar cînd m-am uitat cu atenție am văzut o gorilă f bine desenată, cu o pulă mare în mînă.

 

desenul m-a impresionat profund, deși nu știam ce reprezintă exact. 

bănuiam eu cine îl făcuse și îi dăduse drumul să plutească deasupra lumii, de la etajul 4... 

dar pt găsitor (sper că va fi un adolescent) ar fi o lectură interesantă (chiar înteresant de interesantă) - pt că ar afla cum a fost cînd m-am futut prima oară cu acest băiat și cum a fost efectiv - ceea ce cred că v-ar fi făcut plăcere să citiți (sau să știți) și dumneavoastră (sau e plural? ei, la dracu!). 

eu am încercat, am descris totul f detaliat, chiar măiastru, dar am greșit cînd am decis să o citesc (totuși) prietenului meu. 

nu a fost o idee fericită, cum nu a fost nici să mă pripesc mai departe și să arunc totul. 

cred că (pe) acest text nu îl voi mai scrie niciodată. 

mi-a ieșit prea bine din prima și simt că scrierea lui m-a epuizat nervos. 

și cum deadline-ul concursului e mîine (data poștei - nu era mai bine să fie și pe net?), mă grăbesc să scriu acum altceva - dar simt că nu aș putea relua totul așa de repede. 

așa cum a fost, mă refer, și așa cum a fost scris (să fie scris). 

nu cred - acum, cel puțin nu cred (efect dramatic, dar true) - că voi mai descrie acel text într-o rescriere. 

el e pierdut pt istorie și pt literatură pt (în)totdeauna. 

dar mă vă priva aceasta și de premiul oferit de dv? ar fi ultima neplăcere produsă, dintr-un lanț de chestii nefaste (imposibil și inutil de descris). 

plină de insatisfacție mă grăbesc să termin acest nou text și să - era să scriu, vă fut - (dar nu pot fi așa de nepoliticoasă - ba pot!) - ecco, să merg repede la poștă, să îl pun. 

ce aș mai putea face în condițiile astea? 

textul era despre cum m-am futut eu cu el și cum, apoi, el s-a enervat și nu dorea să mă lase să vin la concurs să îmi ridic premiul. 

deși futaiul (reușit) era cu el - tocmai el se geloza că domnul manole, din juriu, ar putea să mă fută după premiere (adobe). 

pt că, altă imprudență, i-am spus că printre fete se vbește că domnul manole fute doar la locu 1. 

striga că ce concurs e ăsta - rezonanțe udeștene - că trebuie să ne prezentăm ude la concurs dacă vrem să cîștigăm, că e concurs speșăl făcut să fută ăia liceence și studente. 

să le inițieze, cum ar veni. deci, concurs inițiatic. și să fii nebun să mergi la așa ceva. nebuno. 

dar, pe mine, sincer, chiar asta mă atrăgea un pic, mă scîrbea mă atrăgea, mă scîrbea mă atrăgea...(gea gea) 

pînă la urmă eram curioasă cum vor pune acolo problema... poate mai ieșea material de o proză. 

deoarece concursul stipula în regulament că premiile nu se acordă în cazul neprezentării (fizice a) cîștigătorilor, eram în impas. major. 

mă, interesa, e drept, și valoarea literară a textului meu, dar mă interesau - pt că sînt, încă, vai, o biată studentă cu juma de normă la un anticariat - și banii puși în joc! voila! 

recent am văzut într-un film franțuzesc replica asta, mi-a plăcut, sînt în faza de exersare și o să vă mai toc capu cu ea! 

nu doresc deloc să pun semnu exclamării sau să folosesc punctepuncte ca și cum cititoru ar fi tîmpit, dar sînt într-o fază romantică (vă precizez, dar de ce tre să zic că precizez nu știu. e instinct artistic aici). 

 

iar... punctepunctele produc așa, o înspațiere, o degajare, o întindere, iar o întindere înseamnă o melancolie... 

iar melancolia produce bani. și nu numai. uneori chiar si copii.

anu trecut mă futuse deja manole - la bani - cîștigasem și tricksteru mi-a băgat motiv că nu m-am prezentat în comunitate, de fapt nici nu m-a anunțat că am luat, să nu cumva să alerg după premiu. labbanigiul. 

dar, dobitocul ăsta, că mi-e ciudă efectiv, m-a făcut să arunc textul. și de aici se lansează motorul (narativ - bum, claf, poc pac gata a luat-o - al) acestui text. 

domnii mei, pt că știu că sînteți mai mulți domni acolo (poate prea mulți!) - v-am privat de un futai (ocult). 

totuși, mai acordați-mi o șansă! 

VĂ IMPLOR! 

dacă voi scrie că am scris pt dv un text despre un futai al meu, dar că s-a pierdut - va fi oare suficient?  

mă tem că nu. 

prin absurd, dacă totuși cobor (în jos) și caut gogoloașa de hîrtie (de ce e gogoloș și nu gogoloașă în dex?) - și o găsesc și o îndrept și v-o trimit - vă veți strădui să o luați în considerare? e scrisă mărunt, de mînă, sînt/ar fi/că în prezent nu mai sînt 5 pagini înmănunchiate. poate indescifrabile acum. 

apoi, dacă pe lîngă cocoloașă lipesc (oare trebuia să folosesc masculinul ”sudez”?) și acest text suplimentar, ca o notă la notă la notă - e posibil să fie luat în considerare așa? 

autorul e suveran. dar și juriul. 2 suveranități neștirbite. 

nu știu ce să fac - aș putea să cobor (jos) să caut guguloiul (guguloaia?). dar intru în depresie, că ieri a plouat și ar fi jalnic să ajung să desprind foile una de alta și fragmente de text să se rupă, sau scrisul îmbibat de apă să nu se mai poată citi... mor! 

ar rămîne niște fragmente, ca după sappho       ...   ....  .. ........ .... // .... . .. 

mi-e frică că a bătut-o vîntul, s-a dus pe pustii (pe prostii) proza mea (am scris din greșeală păroza, poate e signifiant și asta). 

ar trebui să las mai mult pauze decît puncte, dar e mai complicat asta      (     *     ) 

de ieri pînă azi... cîte nu s-au putut întîmpla. cu ea. 

imaginîndu-vă însă că acea poveste e dusă de vînt peste lume (romantismul în arhitectură, v-am zis!) - purtată deasupra apelor (dramatism siropos, intenționat camp) - precum djamilia (mă uite pe geam!), cea mai frumoasă poveste de iubire a lumii (n-am citit-o încă, dar am auzit că     ) - necunoscută acum! reluăm fraza - ca ciulinii bărăganului - nu s-ar putea să-mi acordați, totuși, mie premiul? acela. totuși? mie? 

lipsa aceea din gogoloi (gogoloaie?) să vă convingă - chiar ea - să învingă, adicătelea, tocmai ascunderea, potențialitatea. 

nu e o putere secretă mai mare decît una văzută? (mă repet? scuze. insist să mă/vă conving? sau repet tourette încîntată?). scuze, mai urmează. 

nu e povestea mea mai tare așa, nedezvăluită, necitită, ba chiar uitată de-a dreptul? 

e necesar să atașez în plic și o fotografie cu mine? (ce-are una cu alta? păi, poate are! la montaj). 

regulamentul nu o interzice, și apoi ar fi un foto-roman. o foto-proză. kine-roman, pardon. cine cu cine. 

ajunge un link cu contul meu de -ig? 

după cocoloașă nu mă duc (cocoloi?). nu mă mai duc. e useless. oricum, am aruncat-o ieri. 

sau - aș putea descrie aici cum îl/o caut disperată și whatever, mă întîlnesc cu nichita stănescu, iar acesta mă seduce ca atuncea cu dora (cînd a plecat de acasă). 

oricine, doar să nu fie        ăla. bleah. 

dar asta ar fi un artificiu retoric in--- aici vine un adjectiv, hai că ai înțeles idea (dă print). 

adică, o scenă în care într-o reverie vine agopian să te seducă ar fi prea mic, pardon mult, nu? (știu, aici am niște influențe din ...) 

auch zwerge haben klein angefangen 

 o să lipesc imediat plicul și (promit) voi coborî pe scări (coborînd scara deci, ahaha, v-am surprins, futuriștilor) ca să evit o eventuală întîlnire cu el la lift (avem o relație telepatică). 

nu am mai trimis prin poștă, trebuie să lipesc/cumpăr acolo timbre? ce romantic! acum înțeleg de ce juriul pretinde... 

consider că e f bine că trebuie trimis totul old school, prin poștă, așa mai vezi lume, mai cunoști situații de viață. de exemplu: cum e la poștă big grin. 

ce să îi spun, că am scris dracu altă proză (altă poștă) mai proastă cu - cum m-a făcut el să arunc textul că s-a gelozat pe manole? 

vă bate și cucu în text (the cuckoo clock, the swiss, orson wells, remember?), uite, semn pt voi că trebuie să cîștig! (numaicomenteznimic) (nudorescsăinfluențezjuriul)

dacă par excesivă o să ziceți că sînt narcisică, ca și, oups, stoichitz. 

da! o să mă asta și cu manole! nici nu îl știu, pare un obez tip expirăciune simpatică (simpatetică), dar pt mine tipii cu barbă au un je ne sais quoi (coi?), un mister... mai ales cînd te zgîrie cu barba între țîțe așea. voila! 

manole, manole, constantine constantine. te-am prins, udeștene! 

și futut, și cu banii luați. 

v-am scris că ce scriu eu de obicei se împlinește (CU MAJUSCULE ȘI ÎN CHENAR) 

cînd v-am scris? păi, în cealaltă proză. v-am. 

shiet, sună telefonul! asta mă bagă în panică maximă! am nesiguranță ocultă socială. dar să nu intram în asta acum. 

știi ce, răspund și transcriu apoi aici convorbirea, oricît de cretină ar fi. 

și basta. e finalul. 

dacă e greșeală e greșeală. și mai nașpa.

 

uite că m-a sunat adi schiop - o avtoritaet - mi l-a prezentat editoru meu de mentorat, sociu, la bookfest. 

m-am plîns, biensur, de tărășenia și tîrîșenia cu proza, i-am narat ce am pățit anu trecut cu rezonațe udeștene, cum manole nu mi-a dat atunci banii, nici nu m-a anunțat că am cîștigat. 

ba mai mult, o gagică mi-a scris:

dar anu ăsta le tai bucata! și dacă vreau mi-o și trag cu manole. și-l trag dracului de nădușit în alt text, pt ediția de la anu.

da, auzi, face adi, tu anu trecut chiar ai scris cum te-ai futut?

nu. era o chestie nevinovată, dormeam în același pat cu un coleg de anticariat.

mă lași? nevinovată (a nazalizat sceptic așea, cînd scazi în ochii lui de la secundă la respirație). stai fată, că-s în impas de scenariu! nu mă lăsa. hai, facem un film cu asta.

cu ce, mă, adi?

cu asta, cum scrii tu un film, adică faci un film pt școală cu iubi tău cum te fuți. ești studentă la unatc (unaTeFe?), ai examen și nu ai idei. și atunci îți pică fisa asta, să faci cu el... filmu e selecționat și la un festival, dar ăsta se crizează și nu vrea să te lase să te duci.

și cine să filmeze așa ceva, adi?

mladena, cine. și ea e în pană de idei. toți sîntem.

madlena? îmi amintesc că nu-mi amintesc că nu te-am futut, sau cum?

nu-mi amintesc că mi-amintesc că te-am, de fapt!

deci, te-ai prins? e un lungmetraj despre scurtmetraju ăsta. pe film iese mai tare decît pe scris...

decît ce-ai pățit tu pe proză, trecem pă film.

bine că nu pe nevroză! dar ce-am pățit, adi?

păi, ce-o să pățești!

păi, ce-o să pățesc?

păi, nu ziceai că ce scrii tu se întîmplă și-n realitate?

ești nebun, mă, adi!

noi îl facem, împușcăm francu, vezi că e și baghiu în comisie la cnc! restu nunentere

și cum îi zicem la film?

zile udeștene!

dragă juriu. am nevoie de bani. acută. 

de la ediția trecută (cînd nu m-am futut în text, dar s-a zvonit în afara textului și bani mocca), de la asta cînd mă fut (ÎNTR-O CADĂ DE BANI) și de la ediția viitoare, cînd poate chiar am să  mă fut (cu tine cu tine și cu mine).

 

cu spume. 

kiss

rog juriul să facă orificiile. 

a dv, oriflame

disperați și bere caldă

uram berea, în orice condiție ar fi fost

o respingere la respingere - căci

probabil asta e realitatea berii - 

ceva

amar

 care respinge deși pare că te acceptă

- înmuind buzele în respingere uiți de 

cîte ori viața ți-a dat cu flit

- așadar, 

berea e o respingere acceptabilă,

un pact și un șiretlic călugăresc:

gustă și memento mori -

amarul acesta dulce te duce

și mai ține și de sete

uneori 

(o respingere îmblînzită, alors)

wild orchid

simt nevoia - precum profesorii mei vienezi - sa tin un mic excurs despre orhideea salbateca.

filmul, caracterizat undeva ca racy, merita o psihogeografie in psihograma generatiei misa de obedienta strict imediata a anilor 90.

in sensu ca era un fel de ingredient (teribil de eficace si de suculent) al - azi putem zice asta - folclorului neotantric misan.

cum zice amicul meu din franta, femeia are nevoie de un cadru sa se futa, o justificare, o motivatie.

si exista situatii sociale care inlesnesc calea. cu atit mai mult cu cit misa se adresa unor tineri aflati pe turnanta spre viata dezinhib.

habibi dezinhibi - daca ar fi sa rezumam totul caligramatic.

caci - inainte de  basic instinct, care a lovit planetar-juisal (dar asta pt ca verhoeven era un maestru dovedit al sucurilor placerii, al libidalitatii peliculare - adica dorinta ca pelicula, pelicula ca dorinta - vezi turkish delight si restul filmografiei neerlandeze) - a existat wild orchid.

poate nu ca top planetar (desi!), dar certo ca a avut o functie de debuseu in millieul misan.

astfel - in capul meu si acum, la o revedere dupa nj de ani - orhideea salbateca era un film...initiatic.

caci asa era decodat la vizionari. somehow we became mesmerized.

imi amintesc momentul preaocult cind, aflat exact unde trebuie, in casa maestrului meu de provincie, el ne-a pus, celor norocosi ce eram acolo, orhideea salbatica.

scena torida de amor din final, cu aspect efectiv de maithuna tantrica, imi ramasese in cap ca un centru al filmului, intr-atit zgiriase mintile unor adolescenti neintrati inca in viata. desi, repet, apare doar in final.

colportarea ca scena filmata a fost reala - trupurile asudau, implicarea era okult-totala - circula de pe atunci.

mickey rourke era un shiva, carre otis o shakti in drum spre plenaritate. 

e cert ca noi interpretam sau ni se interpreta un pic altfel tot filmul. ca probe, ca bariere de trecut pe calea de fier forjat a erosului. si, in fond, nu?

sigur ca ajuta atunci exotismul brasileiro din film, cu ceva carnaval dezlantuit, cu bal mascat unde dorinta isi da drumul anonim (bal mascat, dorință nemascată), deci acel ghiveci sambatic-sabatic ne deruta si coplesea si mai mult (figuri ale dorintei dorite, ivite, petractate, flamel), desi destul de kitschos, in fond, dar la limita, asa, gen estetică de hotel, plaja si restaurant, un fel de camp involuntar, mainstream. 

de la eros brut, marinaresc, la treci spre noua treapta - cu intermezzo-ul cuplului de juisori germani cu look sado (dar neexplicitat in film -  desi triumful ei in pula e efectiv un triumf sadodominatrix) - si pina la trecerea prin obstacularea geloasa (mickey, precum un maestru tine o lectie de deblocheu  in limuzina cuplului german care apoi se elibereaza in triumph des willens) - ca in final sa avem o maithuna ca in fotografiile de tinerete ale lui ion grigorescu (la multi ani okulti, maestre, si  la mai jurnal).

ok, e cazul sa fac o confesiune aici - sint contele de st. germain, nimeni nu m-a vazut vreodata muncind sau murind. de aceea nu as putea fi generatia 2000 sau ceva etichetat si mersi mult pt asta.

dar vazut azi, caci dupa atitea secole de eternitate devin un pic insensibil, cu simturile tocite, stiti ce zic, crampălul lui zalman king a fost unul reusit, ceva reusit din intimplare oculta, precum mincarea preaslavita de liiceanu, jambalaya. iesind mai mult decit s-a vrut, sau avind loc o ratacire pe un culoar care transmite un plus, pe alte cai decit cele voite.

sa faci mai mult din mai putin, asta e bucatarie sau alchimie.

l-am putea numi trashul ocult.

revenind la demonstratie - nu stiu care a fost istoria acestui film in millieul taberelor yoghine, s-a dat nu s-a dat - e cert ca el nu putea proveni decit din filmele spicy vehiculate la bucuresti in elita misana, de la g, direct, in fond, si nu m-as supara daca as obtine de la martori avizati traseul perceperii acestui film in alte zone de pe acolo.

dar wild orchid a fost una din caramizile pe care s-a cladit misa.

si, desigur, actul manque al acestui text - lipseste analiza figurii in sine ale celor 2 protagonisti (desi mickey avea deja un ten de parca i se arsese benzina pe figura, in acelasi timp cu lookul de schmecheras gitan bercenar, iar ea era, efectiv, orhidereasă, boldeancă) - pt. ca pt. asta trebuie o inspiratie divina sau un scholarship avansat.

ps. enfin, daca acum nu mai e ca atunci e nu doar ca atunci mintile noastre erau mai confuze, mai usor de impresionat, ci e tocmai problema prospetimii, o anume copilarie, ingenuitate si deschidere cu care te apropii de film cind esti fraged. pt ca - filmul se intipareste in tine, devine caligrama sau hiero-glifă in  mintea ta 2. efectiv ceva permeaza in tine, trece fara un mecanism de aparare, o duhică elementară isi face loc 3. e o problema de sucuri vitale si corolarul lor ocult, ojasuri.

mesmerizare si neant

curs ocult de ocultism

in luna aprilie se deschide cursul ocult de ocultism care va fi sustinut de frater blarembergo intr-un spatiu privat, bucuresti, cartier tineretului.

Cursul va consta in aceasta faza într-o introducere in principalele ramuri și figuri exponente ale artelor oculte (curente alternative religioase, necromanție, vrăjitorie, magie, alchimie mesmerism, masonerie, rosacrucianism, spiritism, spiritualism, tantrism etc)

pt. informatii si inscrieri: whatsup 0040747010297