bernd

tot 6 f, sibiu.

colegu meu de banca a fost bernd. sonnleitner.

un tip plinut, mereu o camasa albastra pe el, nu prea purta vestonul de uniforma.

i  s-ar mai fi potrivit o esarfa la git. abia acum realizez ca bernd avea un aer colonial.

pt ca era la el ceva lejer, ceva din alta lume - lumea occidentului. de fapt, pe el cravata de pionier statea ca o esarfa. sau avea pe bune esarfa, plm.

acest aer il purta in piele, nu in haine, ah, dar precis el purta uneori blugi in clasa. in comunism.

la ore.

blond omu, conductorul solar, daca ii speculam putin numele. tuns scurt, fata rotunda si adesea usor de infuriat. taur furios, hihi. si, cum sa-l descriu, un soi de buze plate (dar infuriate) care evocau categoria odiosului din estetica lui abhinavagupta. adica bernd nu era un dulce, un moale, era rajas si era inspre amar, dincolo de sarat, stii.

dar invata bine, era acolo si era nativ.

noncalitatile  lui sportive m-au facut probabil sa nu fiu mai apropiat de el.

dar ne intelegeam, insa in fata mea statea udo, iar udo era acadeaua mea.

de fapt, cumva, eram in triunghi, caci prietenia mea cu udo trecea nesesizat dar precis, si prin bernd, care, in fond, era mai vechi.

pe seama lui  bernd am facut o farsa pe care am gustat-o enorm.

observ eu ca de pe rindul 3 de banci, ala de la perete, se tot uita una la mine, o tipa asa, mai greoaie,  avea ceva de vaca, asta e, si invata si prost. cum dracu o chema, nu era gudrun, ca gudrun era o blonda in nici un caz dulce, ci alt soi, mai baietoasa, uite ca aproape mi s-au estompat contururile lui gudrun din cap. dar avea si asta asa un nume mai greu, germanic pur. ba, nu era chiar brunhilde, ca brunhilde e sexy din nibelungi, fatala. imi scapa, sper sa gaseasca vreun fost coleg textul si sa ajute la identificare.

se uita vaca, se tot uita si deja, pt ca si io ma uitam, doar ca sa vad ce se petrece, deja se topea-fisticea individa si deja intram usor in panica, ma jena.

bai, cum fac sa scap de aceasta vita inoportuna?

eh, gasesc cheia, in fond bernd era in calea privirilor noastre, intii raza trecea peste el, ca era plasat pe directie.

il avertizez _ bai, vezi ca lu asta ii place de tine, se tot uita incoace!

bernd verifica de 2-3 ori, vede ca e reala diagonala, pufneste!

se infurie acolo, in ora, aproape ii curg balele de nervi.

intr-adevar, e ceva dezonorant sa te ia in vizor o tipa ca asta.

abia asteapta sa vina pauza, ba nu, bernd gaseste o bresa inca in ora :

tu vaca, nu te mai uita la mine! nu te mai uita la mine, vaca proasta!
daaaaa! excelenta manevra , imi zic, viclenia lui ulise, parca mi-era si mila de malentendu-ul creat,  de sufletul fetei care, cum sa se apere! dar eram si foarte satisfacut si amuzat de ce-i facusem lui bernd.

pina la urma insa, in afara de drogul harriet (in fond atunci, acolo s-a declansat nevroza) prin bernd a mai venit ce era extraordinar de frumos.

ii fac eu o vizita o data, bernd traia doar ca ma-sa, tata nu exista, sau era ramas in germania, dracu stie, si ei isi asteptau rindul sa mearga. cred ca in trecere am vazut-o si pe ea, avea ceva din genu ala de gospodine din reclamele americane anii 50-60, putin trecute. si apoi in zona aia (medias, sibiu) se purtau debaralele alea cu perdea in care se stivuiau lucruri, parca era un aspirator, calabalicuri, nu stiu, ceva m-a fascinat acolo. iti puteai face si laborator, cum avea remus. 
cum zic, ma-sa, parca avea un turban in cap, ca tipele din reclamele americane, sau nu avea? avea ochelari cu lentila fund de borcan si suvite  neregulate curgind pe linga obraji? am vazut-o, de fapt, pe ma-sa? dracu stie, mintea mea s-a topit. dar am retinut aerul. si nu era de aici, era de acolo!

si imi imprumuta bernd niste benzi desenate cu dagobert duck si nepotii sai  care fac boacane. donald.

ba frate, ce m-au prins astea, erau nemtesti, de prin anii 60-70. cam 200 de pagini cartulia.

auleu, drog total, incep si ramin si citesc noaptea traind starea de escape pur. ce scoala, ce iubire, ce griji, aici se lucra cu aur, se dadeau spargeri, sa-mi bag. capitalism, sa-mi bag, polizei, banci, seifuri.

umor, imi placeaaaaa. dagobert duckul nemtesct era un mosulet zgicit, fantastmilionaer zice wiki si nepotii sai incepeau sa invirta cacatul.

drog pur, atunci am dat in boala bd si epuizam repede ce primeam de la bernd.

dar viata m a smuls de acolo.

m-am intilnit cu bernd doar in vacanta de vara, in anticamera unui cabinet unde veniseram sa ne luam ceva viza pt o tabara. ce faci, batrine, a zis, entuziasmat.

plm, stiam deja ca nu o sa mai fiu in clasa noastra.