charles bronson

o sa revin la portetele sectiei germane a 6-ea f, sibiu, ca n-am prins decit un sfert, dar acum ne oprim pe alta figura.
intr o zi intra in clasa o tipa mai inalta asa, care ni se adreseaza - ba, zice catre oliver din fundu clasei, tu, ala, fetita, ca era dulce asa si inalt si era si negricios, afro, tu sa vii la scoala sportiva in nush ce zi ca esti inalt, la baschet. era sistemul ala de recrutare cind intra cite un prof de la cine stie ce sport prin clase sa-si caute oameni.
cine stie din ce motiv, poate pt ca eram si eu in fundul clasei, imi arunca sa merg si io.
plm, baschet, ala nu prea e sport, ma gindeam, e de domnisoare, da hai sa vedem ce o fi.
mergem, aia nici nu cred ca a venit, mergem in curte la css (clubul scolar sportiv), un fel de cazemata pe dinafara, inauntru terenuri.
si nush cum se face, da alaturi era si unu cu handbalu, ori ca ne zice el ceva, ori ca ne mutam noi de la nonbaschet, acolo.
era un tip la 50 de ani, care arata a barbat de incredere, fix ca charles bronson.
ne pune el sa jucam un meci de vreo 20 de minute, tin minte si acum scorul, care nu era de hanbal, 4-1, precis am marcat. intre noi era si unu mai smecherut asa, care n-a mai aparut, o sa vedem mai incolo cind l-am revazut ce mai e cu el. avea asa, un aer de ca el stie ceva ce noi nu stim.
ok, si incepem sa ne prezentam saptaminal, dimineata.
ma dezvolt inter stinga, eram bun. mai erau citiva, printre ei unu lung, slab tare, de care noi uimiti ziceam ca are sida, de aia e asa slab. nu-l prea bagam in seama. cind colo, el a ajuns portaru nationalei, sorin barza, dar atunci era din alt film si de la alta scoala.
deci devin eu bun pe acolo, mai erau citiva, chestia devine o religie in conditiile in care la scoala nu mai prea ma sincronizam.
bronson era intelept, nu genul violent, totusi, in timpul unui meci striga la mine ca ratasem.
ce am facut? am iesit direct de la semicerc, din meci, si m-am dus acasa.
ce plm, ma simteam vedeta si stiam ca si eram.
tipu ramine masca. nu zice nimic.
trec 2 saptamini, ma asteptam sa trimita voba dupa mine, nu trimite, ei, nu mai pot, hai ca ma duc eu.
era greu fara handbal. credeam ca o sa ma admonesteze ceva, el a zis doar - ei, ai venit?
a mai facut o faza misto chiar la inceput, familia avea consemn sa-mi futa peste tot cariera sportiva pe baza ca am un singur rinichi. si se prezentau pe la antrenori sa  ii avertizeze, futu-i in gura sa-i fut.
deja imi cream un complex, si ii zic de la inceput lu asta, cu teama, domne, vezi ca io am singur rinichi. n-are nimic, intra.
vine iarna si ne mutam undeva intr-o sala care apartine de armata si cu antrenamente, sa-mi fut, incepind de la ora 7 dimineata!
puneam ceasu sa sune, asa eram de pasionat, ca trebuia sa ajung cu troleul intr-o zona de cazarme, in bezna aia nici nu stiam uneori exact unde sa cobor.
eram singuru copil la ora aia, ca porneam la 6. sa vezi tu muncitorii cum stateau sa ia troleul care se umplea ca de sardele. teroare. si dai in bezna, strivit de multime, coborind instinctiv.
si la orele alea din dimineata intunecoasa auzeam uneori, pe la 7, barbati strigind in cor - sa traiti tov geal! bai, ce pizda ma sii fac astia aici, is cretini, imi ziceam. gealu pulii!
sala era pizda, cauciuc pe jos, armata, ce dracu.
ne simteam lux acolo, intr-o zi vine bronson, zice, hai sa va arat niste scheme , si ne arata niste scheme de lupta la semicerc, impins, sicanat, faultat, lovit. opaaaa.
noi deja auziseram ca el avea echipe mai mari si in curind l-au numit chiar la echipa mare, care lupta in b pt promovare. asta era bronsonul nostru, profesoru dragan.
deci el acuma ne povestea de lupta de cocosi de la semicerc si ne-a aratat si ceva schema de jiujitsu sau judo, bonus. devenea bine.
imi mai zice odata, dar f calm, dupa un meci de antrenament in care nu-mi iesisera chestiile, azi n-a fost ziua ta. ca se poate sa prinzi si o zi mai haotica. da acuma nu ma supar.
o pusesem pe bunica-mea sa-mi faca o genunchera speciala, ce mai imi placea sa plutesc in semicerc. creasem o lovitura cu efect, dezvoltasem pasa pe la spate, experimente. dadeam dupa vinclu, ce era un gol banal?
dupa un antrenament din asta urmaresc cu admiratie niste soldati handbalisti care trag la o poarta. vreo 3-4 erau si glumeau si ii tot ziceau lu unu, haide bai, sofocle, trage.
auzisem vag de sofocle, dar sa-l aud pomenit pe terenu armatei a fost un scurtcircuit cultural. cu accent moldovenesc ziceau. stai ca au umor soldatii, mi-am zis.
am plecat dupa un an, ca m-am mutat din oras, si dragan nu a mai apucat sa inceapa sa ne transmita secretele superioare. ca abia eram pe-a 6-ea noi. stiam deja ca astia mai mari dadeau mingea cu alifie sa faca priza mai bine la ea, astea erau niste vesti din nivelurile superioare, de la juniorii mari.
cam la sfirsitul sezonului reapare intr-un joc tipu asta misterios care fusese la inceput, la selectie, cu noi. maturizat brusc, cu fibra pe el, si rau, cocos. mult mai brutal in joc. ma uit asa la el, bai frate, pe asta unde l-au antrenat si cine. era cu un level peste. mi-am zis ca are cu 2 ani mai mult decit noi si a facut la alta grupa de virsta.
cred ca draganu l-a bagat intentionat intre noi, pedagogic, ca sa vedem unde se poate ajunge. fara vorbe chestia, l-a infiltrat si gata.
m-am mutat asadar, am parasit css-ul, si peste un an am citit in ziar ca profesorul nostru, charles bronson, a facut un infarct si a murit brusc.
cred ca m-a iubit, cu toate fitele mele.
din cind in cind, mi-e dor de el si de secretele superioare care ar fi urmat.