vienna calling

ich komme aus dem klo
raus
und sag
grussgott

aceste femei de camera cu bucile lor inalte

aceste femei de camera
cu bucile lor inalte

nu stiu cum sa zic
ma uit prin vitrine de baruri
vinarii scumpe
pline cu tineri
gagici
nu e vba ca as vrea sa fiu acolo
nu
deloc
nici macar tipele nu ma intereseaza
doar o caldurica asa
protectoare

localurile voastre glamoroase
o papica as minca in ele
cindva
cindva
pot sa inteleg fericirea asta

pe strada
ma priveste halucinat
un soi de sudamerican sfrijit
eu speriat
el halucinat
e bine e bine
ca nu simti frigul
patrulele de politisti is
departe
in timp ce 2 evreice buharice
trec in pantofii lor plati
in rochiile lor ponosite
mai degraba niste uniforme
de ce de ce asa?

imi imaginez apoi
cum la un party
sint intrebat
tu ce arta faci?
caca art
si le vbesc de cetateanul-artist
anatol matasaru
de la care am invatat asta
si care de ani de zile
se prezinta de ziua procuraturii
cu-n rahat mare stilizat
la sediul procuraturii generale
al republicii moldova
sa-l faca cadou
caca art
chec keks
continui
si fetele se prapadesc de ris

intre timp halucinatul a disparut
si ma trece-o pisare mare
intii ma gindesc
sa ma pis intr-o cabina telefonica
chiar in centru
apoi
gasesc un unghi mort
chiar linga stephansdom
unde acoperit de plexi
e un sfint
si ma pis
linga el

seara
aceste femei de camera
cu buci inalte
viseaza sa vinda pizza la strada

te voi telefona pîn la sfîrșitul patriei

te voi telefona
pin la sfirsitul patriei
agatat de rekeptorul unui aparat
cu carcasa metalica
in care bag fise
precum un poet nouazecist
publicat in luceafarul
si recenzat de dan silviu boerescu
inainte ca playboyu
sa-i ia mintile
si sa ne prezinte poze cu gagici
la rezolutie mica
sau seria nopti si intrigi la palat
(nopti controversate cu radu cel frumos
petru cercel
si alti...favoriti)

erau vremuri cind boerescu
era noul manolescu
maiorescu
noul baghiu
erau vremuri cind
tinerii scriitori
dormeau infasurati noptile
in pagini largi
de art panorama
lasindu-se impregnati de
efluviile libidinale
din prozele lui stefan caraman
si a atitor altor eroi
cărnițele tremurau pe noi din
pagini de iova
vremuri in care
doamna ovary trona
peste  toti
nepregatiti inca de portjartiere
latex si piele
vremuri in care eram
un popor a-berlinal
neimaginind
susur de pypy

totusi
de furtunul metalic al telefonului
ma agat
din bukureshima sun
ca sa descriu lacul de aurolac
ce ne-nconjoara la vrac
toate monedele cu mihai viteazu
unduiesc
se lichefiaza
cetatenii le strecoara sub limba
in fata
mormane de gunoaie se deschid
peste peretii bisericilor
si-altare
din bukureshima
vedem
sfirsitul patriei
si un tunel negru
ce trage ca un curent
un furtunel negru
stii
haha
un rekeptor manual
de plastic
gumă topitoare
toropitoare

acum in cabina telefonica
si-n jur e
incredibil de cald
ma preling
de pe peretii metalici
ma intind pe podea
rekeptorul atirna
deasupra fruntii mele imbrobonate
bălăngăne
te voi telefona pîn
la sfirsitul patriei
dar nu-ti mai stiu numele
si-n gura mi-e frig

+*( * )*+

ce politiciană bună
ce bună
ce bună
e cristina prună

telefon intre titele tale

astazi dupa un somn adinc
dau un telefon direct intre titele tale
in titele tale
acesta este sensul poemului
exemplar

ca un micky vieru cu parul mov
birfindu-ma pe la spate
electrocutat in cur
de o esenta amfetaminica
dar precis
ca orice clown electrocutat
asa pun eu  mina pe rekeptor

bivoleanuuu el e cu bivoleanuuu
rage clownul electric
dezafectat
leul fricos din oz
prin gaurile stabilimentului
il aud clar
trec momente
apoi vine sa implore
sa ii dau din cutiuta
dar azi nimeni nu va primi
nimic din cutiuta
leule!

atunci ei il trimit sus pe
bebitzu
pedofilul eclectic
visul unei eugenii
nascute in urma unui avort
papusa zgiriata pe borcanasul-creier
ca o masina infundata
acesta ma santajeaza
da-le lor sau da-mi doar mie
afara bebitz nating!

poetul apalas de un m 90
e nemultumit ca un copil
mormaie
daca e sa mergem pina la capat
atunci sa mergem pina
la capat
astazi capatul poete-apalas
este cutiuta asta inchisa

la 12 noaptea apare in usa un spectru
flamind
e micky poetul
cu ochii sclipindu-i ca unui
soricel hapsin
oare mai e deschisa la ora asta bucataria?
e deschisa micky
iar daca nu
e deschisa barem camara
intr-o clipita soricelul poftei s-a aruncat
pe scari in jos
asupra prazii
si-acolo unde leul si-a luat picior in cur

toate aceste figuri ma deranjeaza
blureaza
tot ce vreau sa fac e sa dau un telefon
direct intre titele tale
si nu de la o mizerabila redactie de revista
literara
unde sezuturi au pansat decenii-n
sir
fotoliile proptite

vlad. mecanica

cind am vazut drumul spre victorie la cinema tineretului - eram in perioada aia cind daca mergi la o echipa de juniori, vine antrenorul si zice, ok, gata, de azi in 2 saptamini daca nu faceti 20 de duble, 5 cu genunchiul, 3 cu capul nu va mai primesc la echipa, e trecerea de la copilaria fotbalistica la pubertate - ei bine, cind am vazut ce se intimpla acolo, braziliana lui pele si dirzenia lui stallone, mi-am zis, eu intru cu o minge pe terenul de 100 si pina nu am deprins mestesugul dublelor si braziliana nu ies de acolo.
si asa am si facut, am depasit bariera psihologica si cind am iesit de pe teren faceam 100 de duble plus braziliana, desigur.
dar, ziceam, ca am avut si umbre, perioade sumbre.
desi antrenorii mari, cu cv, m-au selectat si titularizat mereu, a fost episodul pasager cu femela-antrenor descris anterior (lasitate crasa) si a mai existat o perioada neagra sub vlad de la mecanica.
urcush si numaistiucare vin la bloc si zic - ba, face unu, vlad, echipa noua, la mecanica.
mecanica bistrita era echipa rivala a gloriei, din oras.
(ca o paranteza, acum citiva ani, scriitorii singeorzeni dan coman, malaicu-hondrari, john partene si ana dragu s-au prezentat intr-un supliment in observator cultural sub denumirea frauduloasa de gloria bistrita. ei au fugit de echipa lor locala, hebe singeorz bai, un nume la fel de glorios de altfel. atunci am declarat ca mie, ioanei bradea si lui vasies, nu ne ramine altceva decit sa fim mecanica bistrita, noi fiind realmente produse locale si nu de pe sate, ca si ana dragu nu cred ca e din oras ci de pe linga. uiuiu e stea aparte, de feldru, nouazecist singular, singura lui greseala e ca a ramas in acel oras.)
echipa de c, juca undeva pe un deal, nu am fost ever acolo.
dar vlad asta, un inginer ambitios si jucator in retragere de la mecanica, voia sa se lanseze in antrenorat si folosea ca baza terenul de 100 de la liceul liviu rebreanu.
m-am dus acolo, la echipa asta, in loc sa ma fi dus la o selectie la gloria.
tot virf m-am bagat, dar de la inceput am vazut ca lui vlad ii luasera ochii 2 atacanti din popor, care i se parusera lui ca au sprintu tare. unul era blond si solid (cîrcu), al doilea, numit paul, era si foarte subtirel, un fisnet. sincer, nu-mi amintesc sa ii fi vazut pe baietii atia sa fi marcat in vreu meci oficial, cert e ca pe vlad l-a furat prima impresie si asa a ramas.
era cred ca imediat dupa revolutie, pe-a 8, juniori 3, ăsta ne promitea ca o sa faca rost de motorina sa jucam nush ce meci la nasaud. promisiunea asta s-a lungit asa de mult ca nici nu mai stiu daca a fost o deplasare pina la urma acolo, iar daca a fost, eu nu m-am dus.
enfin, jucam in grupu asta, vlad se straduia sa introduca o chestie cu schimba partea si la cam atit se reduceau cunostintele lui fotbalistice.
atunci incercam sa-l inteleg, era un baiat simpatic, macinat de ceva, cred ca simtea ca vine picajul anilor 90 si incerca si el o varianta de supravietuire. l-am vazut intr-un singur meci al mecanicii, incercind un sut dirz de la cei 35 de ani ai lui, probabil fusese un imitator de provincie al lui hagi, genu ala.
ma rog, jucam la 4 porti, din putine atingeri si cam asta era tot frecusu, schimbă partea.
probabil problema lui vlad, imi dau seama acum, desi el parea istet, era, ca la orice politehnist, ca era istet, dar fara idei, educatie. forma fara fond.
cred ca a fost si ceva de clasa in modul in care ma privea. probabil, paysanul din el, ma ura pt ceva stiut doar de el. a mascat destul de bine chestia.
coechipierii erau copii simpli, din popor, cel mai simpa era un tigan zis puiu, juca fundas, asta a venit si mi-a propus sa cumpere de la mine un short pizda, din occident, adidas, rosu si cu suspensor in el. mi-a propus o suma surprinzator de buna, 60 lei, am acceptat imediat, mai ales ca-l folosisem destul.
ei, lui vlad ii placeau probabil copiii astia de poporani, rezona mai bine cu ei astfel ca la meciurile oficiale, eram rezerva, ma baga in a doua repriza.
neavind alte motive aparente de selectie decit alegerea antrenorului, acceptam kestia, desigur, cu umbra din suflet a oricarei rezerve.
in fotbal am explodat tare in liceu, cam peste un an, asa, cind capatasem un control f bun pe balon, dribling si sut devastator, in urma unor antrenamente speciale, inventate de mine acasa si desfasurate chiar in casa!
totusi, o data ma intilnesc cu vlad prin oras, si el, neavind ce face, ma intreaba, probabil dupa o vacanta, pe ce post vreau sa joc.
ori ca am sesizat artificialitatea intrebarii lui, ori ca eram prea timid, am dat un raspuns aberant - fundas stinga! desi, ca varianta, as fi incercat si portar, ca mereu m-am rupt intre cimp si portar, aparind magistral. dar la vlad nu jucasem niciodata portar si cred ca nu isi putea imagina omul cit de bun puteam fi.
vine primul meci oficial si apare in echipa un roscat, florin, provenit din 2 gemeni carora li se zicea roscatii. se stia ca erau praf la scoala si  bagabonti.
ei bine, in teren asta era decar, jupin, o clasa peste toata lumea, singe rece, tot. un noroc pe vlad. si asta si da cele 2 goluri cu care invingem, nu stiu daca nu cumva ambele au fost din lovitura libera.
apoi, urm meci jucam cu gloria, aia in crampoane, si ne fac aia cu 4-1, intru si eu 20 de minute in final, si arbitru de tusa, cind face schimbarea zice - haide, ba, bogdane, intra si da tu un gol!
ii era mila de echipa lu vlad.
intru si, pe la mijloc, unu cret cu crampoane, dezvoltat bine, lufteaza si injura....futu-ti mortii ma-tii! ma uit mirat la el...asta sesizeaza si continua dupa o mica pauza ....de minge!
a dat baiatu asta si un gol de la 35 de metri, libera direct in vinclu, de l-au aplaudat toti juniorii mai mari ai gloriei care aveau meci dupa noi.
iau si un galben, dar cum, se impiedicase pur si simplu unu de mine si cazuse cu un zgomot infundat pe o portiune de teren numai cu mil batatorit. arbitru, aflat in fata noastra nu a vazut, a auzit doar, si a dedus ca l-am secerat eu, ej prost?
taica-miu vine odata si ma scoate direct din antrenament afara ca eram pedepsit in ziua aia a nu ies din casa.
vlad ii zice odata despre mine ca „sint foarte ambitios”.
si altadata, cind se plingea ca are prea multi in echipa si o sa dea afara, ma cheama antrenoru de handbal al scolii sa facem un antrenament ca venea un campionat scolar si atunci, ma duc la ala.
vlad imi arunca inciudat - stii ce, ba bogdane, du-te la handbal, nu mai veni la mine!
curlangiul profitase de incident sa ma radieze.
la scurt timp joaca un meci-scoala echipa scolii cu ai lui. eu in poarta, fac niste parade cum vlad nici nu visase, ma uit la bou, ba, boule, imi zic, orice antrenor care ma vedea acuma ma lua la echipa. lu vlad ii merg rotitele, da se abtine.
in vara aia si merg la selectie la barta, la gloria, antrenor celebru de juniori, si ala ma opreste in echipa, cum era normal.
mai trec ceva ani si il vad pe vlad stind de paza la bilete intrare stadion, la un meci al gloriei.
cu o banderola rosie pe palton, auleu vlade, ai ajuns om de ordine la gloria, te-a turtit tranzitia economica,  mi-e mila de el, ne privim in ochi, nu ne salutam.
o fi emigrat pe undeva, ca avea o fetita.

tubul si elevele 10. de ce sintem niste scafandri ai nimicului?

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/the-cotul-dariu-tapes-tubul-si-elevele-10/

pășteanca.eclipsa

in sport am trait si eclipsa.
2 cazuri majore.
trebuie sa fi fost in 89.
se organiza pe tara cupa pionierul, nu stiam noi cum ii zice exact. campionat de fotbal interscoli.
incepea la tine in oras, dar mergea ca olimpiadele, pe judet, apoi pe zona, apoi pe tara.
si incepe.
aveam in scoala o tipa batoasa, o profa de sport. cu sinii plati ca o scindura si un fel de dignitate, facea senzatie jucind si ea fotbal cu baietii, arbitrindu-i si avind fluier in gura.
retrospectiv, pot afirma - o cretina cu pretentii, o chema pastean. o lașă si o cretina, cum rezultă.
nush cine dracu o pune pe asta sa se ocupe de echipa de fotbal a gimnaziului.
facem niste antrenamente pe terenul de 100, eram titular incontestabil, nu se punea problema.
era regula sa nu aduci jucatori legitimati la juniori, noi fentam un pic, aveam 2 de la gloria, dar din scoala noastra, singeorzan, un mijlocas abil, si starul, benczi, zis benczic, golan al scolii.
dar ce avea acest benczic, un curaj nemaipomenit si rautate in a juca. dribla cu singe rece tot si marca.
virf. daca era lovit, lovea, uneori lovea preventiv.
cool omu.
in fine, ne pregatim si mergem la jocuri pe terenul de zgura de linga gloria unde acuma e kaufland.
nu retin cu cine incepem, dar ajungem in finala pe oras cu gen 2 unde antrenor era luca, un profesor de sport aratos si pasionat .
aveau aia si un portar care parca ajunsese ulterior la loturile uefa nushcit, dar s-a pierdut. meciul asta final se termina 0-0, dar eu ii reprosez lui bartes ca nu lasase o minge sa vina spre mine si doar sa o bag in poarta, el o telefoneaza drept la portar. ca ii radeam.
benczic joaca cu arcada sparta, il doare in pula. eu ma cutremur numai cind ma uit cit de umflat e!
pina acolo, in semifinale, cu nushce alta gen. facem 3-2, scap fata in fata cu un portar micut si parca constipat, dop, dar are noroc, trag pe linga. fiu de popa individul, a ajuns si el ulterior popa, creța jr.
se decide ca ambele echipe din finala sa mearga pe judet.
aici se intimpla inceputul monstruozitatii. eram acasa cind il aud pe taica-meu cum ii da un telefon la pizda de păștean si ii zice pe un ton cretin: doamna, vedeti ca asta are un singur rinichi, va rog sa nu-l suprasolicitati! imi dau seama ca la originea cretineriei era maica-mea, astia erau supraprotectivi cu mine ca au crezut ca o sa mor cind eram mic.
si imbecila pastean incepe sa ma bage rezerva, in locu meu isi baga unu din clasa ei, sub mine.
mergem la turneu la nasaud, cu echipele din judet si de pe sate.
acolo, stupefiat, constat ca fac tusa. si stiu cauza, ma prind, dar nu am inteligenta sa-i zic lu vita aia, pizdă, de aia nu ma bagi, ca te-a sunat tata? care atunci era sefu avocatilor, in comunism, ca era cel mai bun. pt ca precis o blocam daca ii ziceam si deblocam situatia.
ma uit la astia cum joaca, in primul meci jucam iara cu rivalii din finala, aia venisera cu niste tricouri fix cum avusese ac milan in finala cu steaua, de stam toti masca: negru cu portocaliu. luca ala ce bucurie le facuse astora de le comandase tricourile alea. isi intarise echipa si cu padure, multirepetent, care ca virsta era de a zecea. dar, degeaba, acuma o iau cu 4-0.
toata ziua ma uit cum colegii elimina echipe de taranusi, una era din spermezeu, blonzi multi, daci.
vita nu ma baga absolut deloc!
aveam capitan un sportiv exemplar, el insusi fiul unui cuplu de sportivi de mare performanta, cîrcu razvan. asta simtea puterea echipei  si ii zice lu vita pastean in fata: tovarasa profesoara, da pe el de ce nu-l bagati, el e titular!
vita nu raspunde.
si ne calificam la gheorghieni, pe zonal.
trebuia sa ne facem nush ce viza medicala si sa ne dea o legitimatie. ai mei nu vor sa ma lase, fac scandal, primesc acceptul, ma duc la profa cu viza. asta ramine surprinsa, are un soi de rabufnire doar pt ea, ca pizda stia ca e conflict de interese. probabil isi zice: tactu ma suna sa nu te bag, si tu vii la turneu la gheorghieni, unde eu, o pizda lasa si infecta, nu o sa te bag ca asa e consemnul si eu sint o profa de sport de cacat, fara relief.
intareste echipa cu un ilegal de la alta scoala, horica. un tip longilin.
si mergem la gheorghieni, in secuime.
ne cazam la un camin cam dezolant. sintem socati ca se vorbeste peste tot ungureste si la magazine tre sa zicem si noi 2 vbe in maghiara ca sa fim serviti. dar cu ce sa im serviti?
peste tot prajiturile, aceleasi, sint alterate. nu prea avem ce minca, la cantina unde  ni se da masa portiile snt mici astfel ca ne mai cumparam cornuri cu toata echipa de undeva.
idioata ne aduce si cu o zi inainte de competitie, astfel ca o noapte ne cazam la hotel. dar atunci si un elev se putea caza, scoate fiecare 25 lei si ne platim singuri hotelul.
a doua zi intram in camin.
pe un loc de joaca de linga camin, intru in vba cu un tip blond, care vbeste stricat. dar ne intelegem cumva. pare ca se leaga un dialog, apoi el spune brusc ceva urit, ceva violent. sint nedumerit.
noaptea ne sparge geamurile la camin, bombardament cu pietre. cred ca asta imi spusese de fapt, ma avertizase.
atmosfera de cazarma, glume multe.
vita face pe filozoafa pe aleile oraselului, vbeste cu capitanul echipei: ....totul e frumos pina apare ceva cu c!, afirma. cu c, ce poate sa fie, pina apare copilul!
incepe turneul, benczic face o cursa in care dribleaza si portarul si in primul meci baietii fac 5-1.
ce frumos, comenteaza delegatul secui de pe linga echipa, a driblat si portar si tot!
in turneu, o echipa pizda, juca de parca era dinamo, pasau morisca. antrenorul lor era acuzat de altii, asta e echipa css-ul cluj, astia nu aveau ce cauta aici, toti is legitimati.
aia is pericolul.
ajungem cu ei in finala.
au deja 4-0, se spulbera visul cu prezenta la bucuresti.
ma baga in bataie de joc, ultimele 20 de minute, fundas, sa nu patesc nimic, niciodata nu am jucat fundas.
si acuma ma vad si salut cu horică,  stam in aceeasi zona, nu am vorbit niciodata, dar eu am ramas rusinat, de atunci, de la turneu, ca eram o rezerva, imi vine sa l trag de mineca si sa-i spun: stii, eu eram titular!
futu-ti mortii ma-tii de pasteanca sa-ti fut, fetelor tale nu le mai pot face nimic, ca-s mari, dar sa fereasca dzeu sa-ti prind nepotelele pe undeva!

eros 1998

https://www.mixcloud.com/bogdan-lipcanu/reclame-eros-1998/?fbclid=IwAR1hAhiCKe62UIs1WJhj9sDvgZg4C3uxYn13tsgnrmPrc8ndeG_hba21QJc