te voi telefona pîn la sfîrșitul patriei

te voi telefona
pin la sfirsitul patriei
agatat de rekeptorul unui aparat
cu carcasa metalica
in care bag fise
precum un poet nouazecist
publicat in luceafarul
si recenzat de dan silviu boerescu
inainte ca playboyu
sa-i ia mintile
si sa ne prezinte poze cu gagici
la rezolutie mica
sau seria nopti si intrigi la palat
(nopti controversate cu radu cel frumos
petru cercel
si alti...favoriti)

erau vremuri cind boerescu
era noul manolescu
maiorescu
noul baghiu
erau vremuri cind
tinerii scriitori
dormeau infasurati noptile
in pagini largi
de art panorama
lasindu-se impregnati de
efluviile libidinale
din prozele lui stefan caraman
si a atitor altor eroi
cărnițele tremurau pe noi din
pagini de iova
vremuri in care
doamna ovary trona
peste  toti
nepregatiti inca de portjartiere
latex si piele
vremuri in care eram
un popor a-berlinal
neimaginind
susur de pypy

totusi
de furtunul metalic al telefonului
ma agat
din bukureshima sun
ca sa descriu lacul de aurolac
ce ne-nconjoara la vrac
toate monedele cu mihai viteazu
unduiesc
se lichefiaza
cetatenii le strecoara sub limba
in fata
mormane de gunoaie se deschid
peste peretii bisericilor
si-altare
din bukureshima
vedem
sfirsitul patriei
si un tunel negru
ce trage ca un curent
un furtunel negru
stii
haha
un rekeptor manual
de plastic
gumă topitoare
toropitoare

acum in cabina telefonica
si-n jur e
incredibil de cald
ma preling
de pe peretii metalici
ma intind pe podea
rekeptorul atirna
deasupra fruntii mele imbrobonate
bălăngăne
te voi telefona pîn
la sfirsitul patriei
dar nu-ti mai stiu numele
si-n gura mi-e frig