vlad. mecanica

cind am vazut drumul spre victorie la cinema tineretului - eram in perioada aia cind daca mergi la o echipa de juniori, vine antrenorul si zice, ok, gata, de azi in 2 saptamini daca nu faceti 20 de duble, 5 cu genunchiul, 3 cu capul nu va mai primesc la echipa, e trecerea de la copilaria fotbalistica la pubertate - ei bine, cind am vazut ce se intimpla acolo, braziliana lui pele si dirzenia lui stallone, mi-am zis, eu intru cu o minge pe terenul de 100 si pina nu am deprins mestesugul dublelor si braziliana nu ies de acolo.
si asa am si facut, am depasit bariera psihologica si cind am iesit de pe teren faceam 100 de duble plus braziliana, desigur.
dar, ziceam, ca am avut si umbre, perioade sumbre.
desi antrenorii mari, cu cv, m-au selectat si titularizat mereu, a fost episodul pasager cu femela-antrenor descris anterior (lasitate crasa) si a mai existat o perioada neagra sub vlad de la mecanica.
urcush si numaistiucare vin la bloc si zic - ba, face unu, vlad, echipa noua, la mecanica.
mecanica bistrita era echipa rivala a gloriei, din oras.
(ca o paranteza, acum citiva ani, scriitorii singeorzeni dan coman, malaicu-hondrari, john partene si ana dragu s-au prezentat intr-un supliment in observator cultural sub denumirea frauduloasa de gloria bistrita. ei au fugit de echipa lor locala, hebe singeorz bai, un nume la fel de glorios de altfel. atunci am declarat ca mie, ioanei bradea si lui vasies, nu ne ramine altceva decit sa fim mecanica bistrita, noi fiind realmente produse locale si nu de pe sate, ca si ana dragu nu cred ca e din oras ci de pe linga. uiuiu e stea aparte, de feldru, nouazecist singular, singura lui greseala e ca a ramas in acel oras.)
echipa de c, juca undeva pe un deal, nu am fost ever acolo.
dar vlad asta, un inginer ambitios si jucator in retragere de la mecanica, voia sa se lanseze in antrenorat si folosea ca baza terenul de 100 de la liceul liviu rebreanu.
m-am dus acolo, la echipa asta, in loc sa ma fi dus la o selectie la gloria.
tot virf m-am bagat, dar de la inceput am vazut ca lui vlad ii luasera ochii 2 atacanti din popor, care i se parusera lui ca au sprintu tare. unul era blond si solid (cîrcu), al doilea, numit paul, era si foarte subtirel, un fisnet. sincer, nu-mi amintesc sa ii fi vazut pe baietii atia sa fi marcat in vreu meci oficial, cert e ca pe vlad l-a furat prima impresie si asa a ramas.
era cred ca imediat dupa revolutie, pe-a 8, juniori 3, ăsta ne promitea ca o sa faca rost de motorina sa jucam nush ce meci la nasaud. promisiunea asta s-a lungit asa de mult ca nici nu mai stiu daca a fost o deplasare pina la urma acolo, iar daca a fost, eu nu m-am dus.
enfin, jucam in grupu asta, vlad se straduia sa introduca o chestie cu schimba partea si la cam atit se reduceau cunostintele lui fotbalistice.
atunci incercam sa-l inteleg, era un baiat simpatic, macinat de ceva, cred ca simtea ca vine picajul anilor 90 si incerca si el o varianta de supravietuire. l-am vazut intr-un singur meci al mecanicii, incercind un sut dirz de la cei 35 de ani ai lui, probabil fusese un imitator de provincie al lui hagi, genu ala.
ma rog, jucam la 4 porti, din putine atingeri si cam asta era tot frecusu, schimbă partea.
probabil problema lui vlad, imi dau seama acum, desi el parea istet, era, ca la orice politehnist, ca era istet, dar fara idei, educatie. forma fara fond.
cred ca a fost si ceva de clasa in modul in care ma privea. probabil, paysanul din el, ma ura pt ceva stiut doar de el. a mascat destul de bine chestia.
coechipierii erau copii simpli, din popor, cel mai simpa era un tigan zis puiu, juca fundas, asta a venit si mi-a propus sa cumpere de la mine un short pizda, din occident, adidas, rosu si cu suspensor in el. mi-a propus o suma surprinzator de buna, 60 lei, am acceptat imediat, mai ales ca-l folosisem destul.
ei, lui vlad ii placeau probabil copiii astia de poporani, rezona mai bine cu ei astfel ca la meciurile oficiale, eram rezerva, ma baga in a doua repriza.
neavind alte motive aparente de selectie decit alegerea antrenorului, acceptam kestia, desigur, cu umbra din suflet a oricarei rezerve.
in fotbal am explodat tare in liceu, cam peste un an, asa, cind capatasem un control f bun pe balon, dribling si sut devastator, in urma unor antrenamente speciale, inventate de mine acasa si desfasurate chiar in casa!
totusi, o data ma intilnesc cu vlad prin oras, si el, neavind ce face, ma intreaba, probabil dupa o vacanta, pe ce post vreau sa joc.
ori ca am sesizat artificialitatea intrebarii lui, ori ca eram prea timid, am dat un raspuns aberant - fundas stinga! desi, ca varianta, as fi incercat si portar, ca mereu m-am rupt intre cimp si portar, aparind magistral. dar la vlad nu jucasem niciodata portar si cred ca nu isi putea imagina omul cit de bun puteam fi.
vine primul meci oficial si apare in echipa un roscat, florin, provenit din 2 gemeni carora li se zicea roscatii. se stia ca erau praf la scoala si  bagabonti.
ei bine, in teren asta era decar, jupin, o clasa peste toata lumea, singe rece, tot. un noroc pe vlad. si asta si da cele 2 goluri cu care invingem, nu stiu daca nu cumva ambele au fost din lovitura libera.
apoi, urm meci jucam cu gloria, aia in crampoane, si ne fac aia cu 4-1, intru si eu 20 de minute in final, si arbitru de tusa, cind face schimbarea zice - haide, ba, bogdane, intra si da tu un gol!
ii era mila de echipa lu vlad.
intru si, pe la mijloc, unu cret cu crampoane, dezvoltat bine, lufteaza si injura....futu-ti mortii ma-tii! ma uit mirat la el...asta sesizeaza si continua dupa o mica pauza ....de minge!
a dat baiatu asta si un gol de la 35 de metri, libera direct in vinclu, de l-au aplaudat toti juniorii mai mari ai gloriei care aveau meci dupa noi.
iau si un galben, dar cum, se impiedicase pur si simplu unu de mine si cazuse cu un zgomot infundat pe o portiune de teren numai cu mil batatorit. arbitru, aflat in fata noastra nu a vazut, a auzit doar, si a dedus ca l-am secerat eu, ej prost?
taica-miu vine odata si ma scoate direct din antrenament afara ca eram pedepsit in ziua aia a nu ies din casa.
vlad ii zice odata despre mine ca „sint foarte ambitios”.
si altadata, cind se plingea ca are prea multi in echipa si o sa dea afara, ma cheama antrenoru de handbal al scolii sa facem un antrenament ca venea un campionat scolar si atunci, ma duc la ala.
vlad imi arunca inciudat - stii ce, ba bogdane, du-te la handbal, nu mai veni la mine!
curlangiul profitase de incident sa ma radieze.
la scurt timp joaca un meci-scoala echipa scolii cu ai lui. eu in poarta, fac niste parade cum vlad nici nu visase, ma uit la bou, ba, boule, imi zic, orice antrenor care ma vedea acuma ma lua la echipa. lu vlad ii merg rotitele, da se abtine.
in vara aia si merg la selectie la barta, la gloria, antrenor celebru de juniori, si ala ma opreste in echipa, cum era normal.
mai trec ceva ani si il vad pe vlad stind de paza la bilete intrare stadion, la un meci al gloriei.
cu o banderola rosie pe palton, auleu vlade, ai ajuns om de ordine la gloria, te-a turtit tranzitia economica,  mi-e mila de el, ne privim in ochi, nu ne salutam.
o fi emigrat pe undeva, ca avea o fetita.