pt distinsul dv. concurs, rezonanțe udeștene (nu udreștene, cum s-ar putea confuziona) am pregătit o proză (acum - pt ediția asta!) în care povesteam cum m-am futut prima dată cu actualul meu iubit.
dar, după ce i-am citit-o, el nu a fost prea încîntat, a zis că e prost scrisă și ne-am certat.
astfel că, am făcut povestirea cocoloș și am aruncat-o pe fereastră, într-un gest demonstrativ-isteric, iar cocoloșul (cocoloașa?) cu siguranță a căzut între copacii de pe terenul verde din fața blocului (i-am putea spune păduricea), unde și alți locatari aruncă, în diverse momente ale vieții lor, nu are rost să vă mai spun eu ce.
că noi stăm la etajul 8.
mă grăbesc acum să închei proza cît mai repede (lucrez cu anticlimax), în curînd urmează să se întoarcă el din oraș și nu aș dori să știe că am scris o nouă variantă pt. concurs. că face iar urît.
menționez că proza aruncată (originalul) s-a pierdut, și mă îndoiesc că o va mai putea citi cineva (VREODATĂ), fie și din întîmplare.
ar însemna ca o ființă curioasă să ridice din iarbă guguloiul, să îl despăturească cu grijă, să încerce să deslușească (cu grijanie)...
copilă fiind, am găsit și eu o astfel de hîrtie mototolită în fața blocului meu, iar cînd m-am uitat cu atenție am văzut o gorilă f bine desenată, cu o pulă mare în mînă.
desenul m-a impresionat profund, deși nu știam ce reprezintă exact.
bănuiam eu cine îl făcuse și îi dăduse drumul să plutească deasupra lumii, de la etajul 4...
dar pt găsitor (sper că va fi un adolescent) ar fi o lectură interesantă (chiar înteresant de interesantă) - pt că ar afla cum a fost cînd m-am futut prima oară cu acest băiat și cum a fost efectiv - ceea ce cred că v-ar fi făcut plăcere să citiți (sau să știți) și dumneavoastră (sau e plural? ei, la dracu!).
eu am încercat, am descris totul f detaliat, chiar măiastru, dar am greșit cînd am decis să o citesc (totuși) prietenului meu.
nu a fost o idee fericită, cum nu a fost nici să mă pripesc mai departe și să arunc totul.
cred că (pe) acest text nu îl voi mai scrie niciodată.
mi-a ieșit prea bine din prima și simt că scrierea lui m-a epuizat nervos.
și cum deadline-ul concursului e mîine (data poștei - nu era mai bine să fie și pe net?), mă grăbesc să scriu acum altceva - dar simt că nu aș putea relua totul așa de repede.
așa cum a fost, mă refer, și așa cum a fost scris (să fie scris).
nu cred - acum, cel puțin nu cred (efect dramatic, dar true) - că voi mai descrie acel text într-o rescriere.
el e pierdut pt istorie și pt literatură pt (în)totdeauna.
dar mă vă priva aceasta și de premiul oferit de dv? ar fi ultima neplăcere produsă, dintr-un lanț de chestii nefaste (imposibil și inutil de descris).
plină de insatisfacție mă grăbesc să termin acest nou text și să - era să scriu, vă fut - (dar nu pot fi așa de nepoliticoasă - ba pot!) - ecco, să merg repede la poștă, să îl pun.
ce aș mai putea face în condițiile astea?
textul era despre cum m-am futut eu cu el și cum, apoi, el s-a enervat și nu dorea să mă lase să vin la concurs să îmi ridic premiul.
deși futaiul (reușit) era cu el - tocmai el se geloza că domnul manole, din juriu, ar putea să mă fută după premiere (adobe).
pt că, altă imprudență, i-am spus că printre fete se vbește că domnul manole fute doar la locu 1.
striga că ce concurs e ăsta - rezonanțe udeștene - că trebuie să ne prezentăm ude la concurs dacă vrem să cîștigăm, că e concurs speșăl făcut să fută ăia liceence și studente.
să le inițieze, cum ar veni. deci, concurs inițiatic. și să fii nebun să mergi la așa ceva. nebuno.
dar, pe mine, sincer, chiar asta mă atrăgea un pic, mă scîrbea mă atrăgea, mă scîrbea mă atrăgea...(gea gea)
pînă la urmă eram curioasă cum vor pune acolo problema... poate mai ieșea material de o proză.
deoarece concursul stipula în regulament că premiile nu se acordă în cazul neprezentării (fizice a) cîștigătorilor, eram în impas. major.
mă, interesa, e drept, și valoarea literară a textului meu, dar mă interesau - pt că sînt, încă, vai, o biată studentă cu juma de normă la un anticariat - și banii puși în joc! voila!
recent am văzut într-un film franțuzesc replica asta, mi-a plăcut, sînt în faza de exersare și o să vă mai toc capu cu ea!
nu doresc deloc să pun semnu exclamării sau să folosesc punctepuncte ca și cum cititoru ar fi tîmpit, dar sînt într-o fază romantică (vă precizez, dar de ce tre să zic că precizez nu știu. e instinct artistic aici).
iar... punctepunctele produc așa, o înspațiere, o degajare, o întindere, iar o întindere înseamnă o melancolie...
iar melancolia produce bani. și nu numai. uneori chiar si copii.
anu trecut mă futuse deja manole - la bani - cîștigasem și tricksteru mi-a băgat motiv că nu m-am prezentat în comunitate, de fapt nici nu m-a anunțat că am luat, să nu cumva să alerg după premiu. labbanigiul.
dar, dobitocul ăsta, că mi-e ciudă efectiv, m-a făcut să arunc textul. și de aici se lansează motorul (narativ - bum, claf, poc pac gata a luat-o - al) acestui text.
domnii mei, pt că știu că sînteți mai mulți domni acolo (poate prea mulți!) - v-am privat de un futai (ocult).
totuși, mai acordați-mi o șansă!
VĂ IMPLOR!
dacă voi scrie că am scris pt dv un text despre un futai al meu, dar că s-a pierdut - va fi oare suficient?
mă tem că nu.
prin absurd, dacă totuși cobor (în jos) și caut gogoloașa de hîrtie (de ce e gogoloș și nu gogoloașă în dex?) - și o găsesc și o îndrept și v-o trimit - vă veți strădui să o luați în considerare? e scrisă mărunt, de mînă, sînt/ar fi/că în prezent nu mai sînt 5 pagini înmănunchiate. poate indescifrabile acum.
apoi, dacă pe lîngă cocoloașă lipesc (oare trebuia să folosesc masculinul ”sudez”?) și acest text suplimentar, ca o notă la notă la notă - e posibil să fie luat în considerare așa?
autorul e suveran. dar și juriul. 2 suveranități neștirbite.
nu știu ce să fac - aș putea să cobor (jos) să caut guguloiul (guguloaia?). dar intru în depresie, că ieri a plouat și ar fi jalnic să ajung să desprind foile una de alta și fragmente de text să se rupă, sau scrisul îmbibat de apă să nu se mai poată citi... mor!
ar rămîne niște fragmente, ca după sappho ... .... .. ........ .... // .... . ..
mi-e frică că a bătut-o vîntul, s-a dus pe pustii (pe prostii) proza mea (am scris din greșeală păroza, poate e signifiant și asta).
ar trebui să las mai mult pauze decît puncte, dar e mai complicat asta ( * )
de ieri pînă azi... cîte nu s-au putut întîmpla. cu ea.
imaginîndu-vă însă că acea poveste e dusă de vînt peste lume (romantismul în arhitectură, v-am zis!) - purtată deasupra apelor (dramatism siropos, intenționat camp) - precum djamilia (mă uite pe geam!), cea mai frumoasă poveste de iubire a lumii (n-am citit-o încă, dar am auzit că ) - necunoscută acum! reluăm fraza - ca ciulinii bărăganului - nu s-ar putea să-mi acordați, totuși, mie premiul? acela. totuși? mie?
lipsa aceea din gogoloi (gogoloaie?) să vă convingă - chiar ea - să învingă, adicătelea, tocmai ascunderea, potențialitatea.
nu e o putere secretă mai mare decît una văzută? (mă repet? scuze. insist să mă/vă conving? sau repet tourette încîntată?). scuze, mai urmează.
nu e povestea mea mai tare așa, nedezvăluită, necitită, ba chiar uitată de-a dreptul?
e necesar să atașez în plic și o fotografie cu mine? (ce-are una cu alta? păi, poate are! la montaj).
regulamentul nu o interzice, și apoi ar fi un foto-roman. o foto-proză. kine-roman, pardon. cine cu cine.
ajunge un link cu contul meu de -ig?
după cocoloașă nu mă duc (cocoloi?). nu mă mai duc. e useless. oricum, am aruncat-o ieri.
sau - aș putea descrie aici cum îl/o caut disperată și whatever, mă întîlnesc cu nichita stănescu, iar acesta mă seduce ca atuncea cu dora (cînd a plecat de acasă).
oricine, doar să nu fie ăla. bleah.
dar asta ar fi un artificiu retoric in--- aici vine un adjectiv, hai că ai înțeles idea (dă print).
adică, o scenă în care într-o reverie vine agopian să te seducă ar fi prea mic, pardon mult, nu? (știu, aici am niște influențe din ...)
auch zwerge haben klein angefangen
o să lipesc imediat plicul și (promit) voi coborî pe scări (coborînd scara deci, ahaha, v-am surprins, futuriștilor) ca să evit o eventuală întîlnire cu el la lift (avem o relație telepatică).
nu am mai trimis prin poștă, trebuie să lipesc/cumpăr acolo timbre? ce romantic! acum înțeleg de ce juriul pretinde...
consider că e f bine că trebuie trimis totul old school, prin poștă, așa mai vezi lume, mai cunoști situații de viață. de exemplu: cum e la poștă big grin.
ce să îi spun, că am scris dracu altă proză (altă poștă) mai proastă cu - cum m-a făcut el să arunc textul că s-a gelozat pe manole?
vă bate și cucu în text (the cuckoo clock, the swiss, orson wells, remember?), uite, semn pt voi că trebuie să cîștig! (numaicomenteznimic) (nudorescsăinfluențezjuriul)
dacă par excesivă o să ziceți că sînt narcisică, ca și, oups, stoichitz.
da! o să mă asta și cu manole! nici nu îl știu, pare un obez tip expirăciune simpatică (simpatetică), dar pt mine tipii cu barbă au un je ne sais quoi (coi?), un mister... mai ales cînd te zgîrie cu barba între țîțe așea. voila!
manole, manole, constantine constantine. te-am prins, udeștene!
și futut, și cu banii luați.
v-am scris că ce scriu eu de obicei se împlinește (CU MAJUSCULE ȘI ÎN CHENAR)
cînd v-am scris? păi, în cealaltă proză. v-am.
shiet, sună telefonul! asta mă bagă în panică maximă! am nesiguranță ocultă socială. dar să nu intram în asta acum.
știi ce, răspund și transcriu apoi aici convorbirea, oricît de cretină ar fi.
și basta. e finalul.
dacă e greșeală e greșeală. și mai nașpa.
uite că m-a sunat adi schiop - o avtoritaet - mi l-a prezentat editoru meu de mentorat, sociu, la bookfest.
m-am plîns, biensur, de tărășenia și tîrîșenia cu proza, i-am narat ce am pățit anu trecut cu rezonațe udeștene, cum manole nu mi-a dat atunci banii, nici nu m-a anunțat că am cîștigat.
ba mai mult, o gagică mi-a scris:
dar anu ăsta le tai bucata! și dacă vreau mi-o și trag cu manole. și-l trag dracului de nădușit în alt text, pt ediția de la anu.
da, auzi, face adi, tu anu trecut chiar ai scris cum te-ai futut?
nu. era o chestie nevinovată, dormeam în același pat cu un coleg de anticariat.
mă lași? nevinovată (a nazalizat sceptic așea, cînd scazi în ochii lui de la secundă la respirație). stai fată, că-s în impas de scenariu! nu mă lăsa. hai, facem un film cu asta.
cu ce, mă, adi?
cu asta, cum scrii tu un film, adică faci un film pt școală cu iubi tău cum te fuți. ești studentă la unatc (unaTeFe?), ai examen și nu ai idei. și atunci îți pică fisa asta, să faci cu el... filmu e selecționat și la un festival, dar ăsta se crizează și nu vrea să te lase să te duci.
și cine să filmeze așa ceva, adi?
mladena, cine. și ea e în pană de idei. toți sîntem.
madlena? îmi amintesc că nu-mi amintesc că nu te-am futut, sau cum?
nu-mi amintesc că mi-amintesc că te-am, de fapt!
deci, te-ai prins? e un lungmetraj despre scurtmetraju ăsta. pe film iese mai tare decît pe scris...
decît ce-ai pățit tu pe proză, trecem pă film.
bine că nu pe nevroză! dar ce-am pățit, adi?
păi, ce-o să pățești!
păi, ce-o să pățesc?
păi, nu ziceai că ce scrii tu se întîmplă și-n realitate?
ești nebun, mă, adi!
noi îl facem, împușcăm francu, vezi că e și baghiu în comisie la cnc! restu nunentere
și cum îi zicem la film?
zile udeștene!
dragă juriu. am nevoie de bani. acută.
de la ediția trecută (cînd nu m-am futut în text, dar s-a zvonit în afara textului și bani mocca), de la asta cînd mă fut (ÎNTR-O CADĂ DE BANI) și de la ediția viitoare, cînd poate chiar am să mă fut (cu tine cu tine și cu mine).
cu spume.
kiss
rog juriul să facă orificiile.
a dv, oriflame
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu