un mahalagiu din berceni

nu m-as fi obosit niciodata sa scriu 2 rinduri despre claudiu komartin, daca acesta nu ar fi lansat in spatiul public o calomnie infinita, cum ca eu nu i-as fi inapoiat lui iova un numar de carti de valoare. situatia e exact inversa, diferendul dintre mine si iova pe tema neinapoierii unor carti a fost ceva care ma priveste pe mine si pe iova si l-am discutat atit in mailuri, cu el, cit si chiar public, intr-o postare de acum citiva ani.
alta preocupare a fakerului k (inclin sa cred ca in istoria dubioasa a familiei chiar si acest nume a fost insusit, fraudulos, de un stramos, printr-o substitutie, crima si furt de identitate, asa cum s-au mai vazut cazuri in cele 2 razboaie mondiale. ca sa nu mai vorbesc de istoria muceda cu epoleti din aceeasi familie, mirosind a traditie de ciripitoreala si CI-isti, iar ce este un CIst stim cu totii) este sa-mi numere mie ouale, resursele familiale, averea si posesiunile.
ei bine, ce sa fac, asa a fost karma mea, sa fiu bogat, acum ce sa fac, sa le radiez sau sa le donez casei de editura max blecher? (alta fraudare de nume, noroc ca suna bine)
dar la ce te poti astepta de la un mahalagiu intrat prin protectie de fuste in literatura.
sa deslusim un pic acest cras caz de impostura literara.
cum a pornit totul, cum s-a putut  ca de la un scriitor bombastic, fals-trepidant, care se prezinta el insusi drept `depanator liric`, sa se ajunga la un soi de omologare a lui ca sef de revista, de cenaclu si mai nou vicepres de pen?
iova insusi imi povestea ca, la un moment dat, pe cind candidatul nostru era prea tinar, mariana marin, nu se stie de ce impresionata, a convocat 3 optzecisti importanti si le-a dat ordin (e exprimarea exacta pe care mi-o amintesc) ca, uite, asta e omul, trebuie sprijinit.
unul din cei 3 era chiar iova, care ramasese stupefiat. probabil a privit totul ca pe un capriciu feminin, de altfel iova nu tinea carti de komartin in casa, si a tinut sa-mi sublinieze asta. o poetica desueta, amintind de anii 60, 70, nu avea ce sa-i spuna unui iova. insa dnul k avea grija sa se frece periodic de anumite nume si sa le maculeze prin atingerea lui.
absolut comic trebuie sa fi aratat o incercare de dialog intre un iova tel quelist si un komartin tipul fanus neagu-fara-de-studii, proaspat lansat insa cu texte de critica enumerativa in revista corifeilor securei zmei de la luceafarul. un tratat de nonintelegere, un eseu de nonatingere se putea scrie din asta.
adjectivul preferat critic al depanatorului, cu frecventa eterna, este, daca veti verifica si prin masinile textuale ale scolii de la cluj: remarcabil. un text sau un autor sint, in cele din urma, remarcabile/i. si cu asta se trece la alt nivel, remarcabil, al literaturii.
ghidusul impostor cu apetit de literatura, odata incurajat, a mai primit vint in pupa de la un critic aflat deja atunci in senilizare precoce. in niste cearsafuri publicate la inceputul anilor 2000, acesta isi anunta cele mai noi descoperirri literare, dan coman si c. k.!
il emotionasera niste versuri kitsch cu tremur si moarte. o spasmofilie nereusita, dar care pt cis-batrinul era semnul unui neoexpresionism vizionar. probabil o sensibilitate a virstei a 3-a a rezonat subit cu una maladiva  (de faker) si l-a facut pe batrinul critic sa ia plasa (si, pt o clipa, sa tresara la gindul mortii, stravazind moartea prin fiorul liric al unui tinerel, ca-n moarte la venetia), dar si sa-i faca un rau nestiut poetastrului, care in loc sa taie din greu la texteme, nu a mai putut fi oprit.
s-a angajat pe drumul  sefului de revista (proasta, eclectica, fara program - citeodata, in gramada de autori bifati, picind sub tipar si cite ceva consistent, ca in orice joc de ruleta - cu o grafica mizera, un soi de gonflare a incontinentului poesis de satu mare la dimensiuni internationale, magazin literar-artistic-letargic de tradus texte si facut relatii interfestivaliere.)
moasa a literaturii dubioase, a tinut sa indrume si sa aiba sub supraveghere noile, mici talente.
era o meserie, era un destin, era ceva prin care vidul existential era acoperit, era un instinct de corector, de supraveghetor angajat?
s-au gasit destui care sa-i cada in plasa si sa-i frecventeze clubul de lectura.
destule traducatoare prostute care s-au ametit dupa hopera lui.
destui sclavi auctoriali, recunoscatori ca i-a debutat.
destule umbre care sa faca treaba din editura in timp ce el  punea doar virgulele
cu toate ca generatia 2000 nu l-a acceptat niciodata, doar l-a tolerat, cu constiinta ca daca o poetica e dubioasa, o lasi in plata domnului, nu o sa extermini autorul, ci doar poetica...
destul sa spun ca un dan sociu nu a calcat niciodata acolo. era un act de exigenta.
destul sa spun ca eu insumi nu am asistat decit la o sedinta sau 2, dar aceasta dat fiind ca era pe teren neutru, in cadrul festivalului de la bistrita (citeau oana si alex vasies. dan coman a apreciat ca poetica oanei e prea apropiata de cea a lui alex, dar komartin a tinut sa amendeze sustinind ca el recunoaste diferenta specifica.)
dnul k face parte din categoria celor care traiesc in mediul literaturii. prin inter-mediul ei - nu i mai dau drumul, o sufoca, o string de git. chiar daca literatura are totul impotriva, se tin ei de ea si o constring.
insa, cum vedem, aceasta categorie de paraziti literari va transforma si confunda mediul cu o cariera instrumentalizata in posturi, catedre, scaune, sefii, rezidente, turnee de lectura si jurii.                                                the medium is the massage, iar in acest masaj generalizat al mesajelor literare trebuie sa induram totul, de la reclame, la retele de adulare ale superficiei pina la astfel de aparitii nefaste, denumite in germana missgeburten.
priviti la el ce vocabular minuscul de trepadus are, priviti-i fata latareata de boldean tupeist, priviti-l cum se ratoieste cind pe lista scurta a premiilor eminescu - in locul evidentei ca lipseste monica stoica sau veronica stefanet, dar se gaseste nepermis anastasia gavrilovici cu poezia ei alcatuita dintr-un soi de flashuri inconsistente, prost legate - el e doar frustrat ca proaspata editura omg are mai multe entryuri.
priviti limbajul schingiuit al mahalagiului nescolit din berceni si validati-l in continuare, tratati-l ca pe un autor important. sau, daca vreti, remarcabil.