arte insinuate

iata, este cazul sa ne reamintim de un incident extrem de neplacut care s-a intimplat acum ceva timp pe scena curatoriala de arta ro.
se intimpla sa curatoriez la odd care se afla atunci la atelier 35, un sir de 3 expozitii subsumate in proiectul general calodemonic explanations (privat, reprivat, deprivat), iar valentina chirita fusese invitata sa aiba interventii legate de cele 3 articulatii, sub forma de performanceuri si/sau instalatii.
ceea ce a si urmat, iar una din interventiile ei a constat in desfasurarea alambicata, intr-o noapte, a unui fir de aur, un soi de tesatura semifragila, paienjenis aerat, fir de iesire din labirint, sau lina de aur preacautata.
faptele, pe scurt, s-au petrecut asa, si le narez pt a le pune intr-o lumina legata de artele asa-zis minore ca tesutul, artele textile, artele tesute,  apanaj considerat mai mult feminin de catre o viziune stereotipa.
revenita din strainatate, cristina bogdan, eminenta odd, mi-a comunicat ca o artista video britanica, uitat fie-i numele, i-a trimis un mail ca trebuie sa-si justifice o bursa in ro si doreste sa faca o prezentare de filme la odd, in expozitie.
 noi mai aveam 3 zile pina sfirseam expozitiile. mi s-a parut putin ciudat sa bagi pe spatiul unui sir de interventii, un program video, totusi mi-am zis ca o ora video nu are cum sa fie periculoasa, s-ar putea integra, de ce nu.
iata insa ca am avut o intilnire cu artista britanica, care fara sa ia  seama la environment, era preocupata doar sa-i stea ei bine proiectia pe perete. iar in sala, ici-colo, atirnau aceste fire luminoase. cu tupeu de artist colonial, aflat in tari papuase, britanica a solicitat indepartarea firelor. i-am spus ca e anormal si ca nu se poate, cu putina grija se putea face proiectia si asa, nu interfera, doar oamenii care ar fi stat in primul rind de scaune ar fi trebuit sa fie putin atenti cind se asezau.
recunosc ca am banuit ce va urma si ca in calitate de curator nu trebuia sa fiu de acord de la inceput cu interventia din afara si ar fi trebuit sa o refuz, in aceste conditii sau sa suspend expunerea definitiv, daca termenii se incalcau.
din punctul meu de vedere stabilisem sa nu se atinga nimeni de fire, de lina de aur, daca vrem asa.
fragila interventie avea un context mai larg -  in galerie fusese conceputa in urma unei meditatii colective. era vorba de context si comunitate, si firul magic ce leaga totul, mi-a zis recent valentina, cind i-am readus in memorie episodul. apoi, aceasta interventie cu fir era legata, fusese conceputa si in jurul altei lucrari speciale, de ana barbu uzura, microphonie occulte, un soi de sceptru de aur sau o montura confectionata pt un ciuline cu a carui forma culmina sceptrul.
aceasta lipsa de respect din partea custodelui odd si a artistei britanice avea sa se manifeste a doua zi, cind, cu o ora inainte de proiectia video, cind m-am dus la galerie, am constatat cu stupoare ca interventia valentinei fusese distrusa, demantelata! trebuia sa le dau cu televizorul in cap!
am iesit, nu puteam sa urmaresc programul acela video al artistei care calca in picioare cu ajutor autohton zona altei productii, pt a-si justifica bursa si prezenta in ro in fata finantatorilor ei.
sa fi contribuit aspectul aparent de ephemera al lucrarii lui Chirita? avea ceva din lucrarea aceea a lui duchamp cu fisiile.
cazul acesta mi-a fost readus in memorie de cercetartile artistei judith raum despre departamentul de arte textile de la bauhaus si, in special, despre uitata si excelenta artista textila si tesatoare otti berger, lidera a bauhausului de la dessau, care a murit gazata la ausschwitz si despre a carei contributie si extraordinare experimente in artele textile nu se mai stia mai nimic. umblind in arhive americane, scotocind in cutii exilate in depozite, refacind tesaturi, reevaluind materiale si mostre, judith raum a repus in lumina o parte din aceasta inovatoare ale ~artelor minore~ ale tesutului. caci sectia textila era la bauhaus de la inceput intr-o pozitie oarecum problematica - femeile erau incurajate sa mearga acolo, asta in ciuda faptului ca multe ar fi dorit sa studieze pictura sau arhitectura sau chiar sculptura, dar acceptarea lor la aceste sectii era drastic redusa, intrarea cvasiimposibila.
si in acest caz, un mediu presupus mai contemporan, video, a tinut sa sfisie tesatura obturanta a artei mici, efemere, fragile, discrete, insinuate
asta chiar si cind nu obtura nimic.