cind ii vezi si auzi gura blegita intre barbile sure de corturar iti dai seama ca IAR AVEM DE-A FACE CU O handicapare a naturii.
gura moale, de handi betiv, de neintegrat care a vbit mai mereu singur in cap, care si nevasta si-a gasit doar pe cind aceasta era in depresie si intre un hap de pastile si un cuvint de consolare s-a aciuat si el, pe jos, pe acolo. si a inceput sa creasca ciini, tot ca nevasta-sa, si sa vbeasca cu ei, caci erau singurul univers din crapătul de lume unde s-a depus, ce-i mai ramasese.. sau mai corect e sa spunem ca nevasta-sa a adoptat o javra maidaneza intr-un moment de confuzie.
micul bulibasa avea tupeu cit carul (un editor pitic ii trasese suturi in cur in facultate, avansindu-l de mare/mic prozator, iar o foaie de origine securista lansase cu succes diversiunea generatiei 2000 sub mina revansarda a lui mario mincu, care isi dorea cu ardoare sa puna in inferioritate generatia 80 cu a lui trasa de par teorie a autenticismului, importata din mediul italian al anilor 30), tupeu de bulibasa moale la gura, cufurit interior, fara vointa, visat lampion japonez.
incurca stilurile din arta ca periuta de closet cu readymade-ul (care, da, e un readymade, dar in conditii care lui tucioretto ii scapa), dar decreta ce tendinta din muzica e pe moarte cu lejeritatea celui care crede ca baroc egal floc.
micutul 69 care isi rasucea pe deget parul jidoveste la protv, pe vremuri, in loc de raspuns, se umflase intre timp si avea reflexe de gorila care se scarpina singura la coaie, crezind ca domneste peste lume doar pt ca locuieste intr-un pustiu.
se poza, prabusitor, un jilturi de piatra de prin oraselele pe care le calca, cind si cind, crezind, probabil, ca volutele de marmura rococo sint vreun soi de stil chinezesc empire a la mama napoleon.
sau isi tragea un kimono peste burta, emanind un fîs de mandarin bașca galbenusul de ou de pe la mîneci.
se punea, ca tata heming, un vreun scaun-balansoar, doar ca sa isi contemple inca o data burdihanu-ș de gaborete, citeste implinirea, ca pe un fel de al 3-lea coi de bubu rege.
grămăticul facuse drumul de la tigan la limba si acum contempla gramatica, suprema realizare a trecerii de la instinct la formal pt. cine vine din subrasa.
acesta era bulibasele fara supusi, bulibasa din pustiu, bulibasa--fara-de-bulibasa, care se ratacise din marginea unui saracacios cartier bucurestean, pe la marginea luxemburgului, fara luks, dar cu piscina-ntre jnepeni.
borțosul infertil ce umplea, in copulari imaginare, universul de feți-cîini, care i se adresau numai lui si ii prealatrau opera.
omul din keinheim, bulibasele nimicului, fîșîitul neauzit al unui scarpinat la coaie ca opera si vieata.
gura-i moale precum un inel de cacat visa că conduce lumea.
un sfincter lasat.
